20. Ai compus piese pentru soţia ta Silvia Dumitrescu. Cum adaptezi cunoştinţele şi pasiunea pentru muzica rock şi blues la muzica pop?
Silvia are un disc Best of… scos de Casa Radio. Am făcut pentru ea mai multe piese, “Şarica”, ”Cu tine” şi altele, în perioada cât am fost la Radio. Cu Silvia am avut şi o încercare de trupă care a fost mai interesantă decât piesele acestea, am fost un fel de pionieri în a cânta pe scenă cu secvenţă pentru că aveam o clapă care avea secvenţer şi am cântat cu toboşar, basist, chitară şi cu Silvia vocal. Suna destul de interesant. Toate piesele Silviei le-am re-aranjat şi am făcut secvenţe pentru clapă cu anumite părţi de clape şi părţi de percuţie. Dificultatea a fost că trebuia cântat absolut sincron cu chestia asta, ceea ce nu era uşor, chiar cu toboşarul de la actuala trupă Vama cu “Clopo” Lucian Cioargă. A fost o perioadă foarte inedită, cu o sonoritate nouă pentru vremea respectivă ‘94, ‘95. Am fost şi în câteva festivaluri, pe la Vâlcea în contexte foarte dificile pentru noi cu Cargo în spatele nostru, cu nume deja consacrate şi din rock şi din pop. Noi practic cu chestia asta care era destul de nouă şi cu Silvia care era puţin dispărută din peisaj ne-a dat un pic de încredere, că nu ne-am aşteptat să avem impactul ăsta, a mers foarte bine. Silvia stat o perioadă pe bară” fiind insărcinată cu băiatul nostru Iulian. Dar am avut încredere în ce va urma, de unde şi numele discului ei propriu, “Încredere”, avându-l ca producător executiv pe Ioan Big. Odată cu discul am vrut să începem şi o perioadă de concerte, pentru disc, nu neapărat pentru lansarea discului, cât pentru a profita de material în concerte.
21. Te gândeşti la un album de autor? Este mai mult decât necesar pentru o aşa carieră impresionantă! Prin toate peregrinările tale prin ţară şi pe afară chiar NU există înregistrări care pot (re)face istoria audio a unuia dintre cei mai buni chitarişti pe care îi avem? Cum ar trebui ca un radio din România să întocmească playlistul?
Nu am nici o idee despre radiourile din România. Ştiu doar atât că e mai greu decât pe vremea comunismului, în sensul că sunt stat în stat, fiecare radio în parte, iar toate sforile sunt trase de DJ-ii de la posturile respective, iar muzica difuzată este pe gustul DJ-ilor cu pricina şi în plus dacă intră altceva decât muzica care le place lor, este vorba de muzică plătită, fie la negru sau oficial prin casele de discuri. Dacă există o relaţie între casa de discuri şi postul respectiv, atunci lucrurile funcţionează ca atare. Dacă există o relaţie underground, se face ori cu şpagă, ori pe relaţii personale, cam în tradiţia românească binecunoscută care a funcţinat şi în TVR pe vremuri. Prin anii ’90, când invadaseră trupele de băieţei şi fetiţe gen LA şi N&D eram atât de sătul de muzica aia românească, dar care nu era pe gustul meu, încât mă gândeam când o să scăpăm de ea. Piaţa a fost înăbuşită de aceste produse, care s-au vândut la greu, dar ca orice lucru băgat cu ghiotura a ajuns la nivel de saturaţie şi ăsta a fost reculul; azi se difuzează muzică numai în limba engleză. Dar nici muzica rock românească nu a mai dat lucruri prea grozave! Dacă aş face un album de autor ar fi un cumul stilistic a ceea ce am cântat şi ceea ce mi-a plăcut. Un disc de factura asta apare sau nu apare. Deci dacă-mi iese îmi iese la prima ... poate să vină sau să nu vină. Ar fi necesar un astfel de disc dar nu să-l fac de dragul de-al face, ca să nu spună mai nimic. Eu îmi doresc măcar să fie o concluzie la ceea ce-am făcut până acum.
22. Ce chitară ai folosit, ce amplificatoare şi alte efecte...
Principala mea chitară a fost şi este Fender Stratocaster! Am evadat câte odată spre Gibson sau Ibanez, dar m-am întors la Fender. Am folosit amplificatoare Marshall şi Fender. În ultima perioadă cânt numai pe echipamente Fender şi efecte Dunlop fiind susţinut tehnic de compania ProGuitar (http://www.proguitar.ro/)
Îţi mulţumesc şi de abia aştept să ne revedem la un nou concert cu D.O.L.E. sau Blues Cafe.
Şi eu îţi multumesc, mi-ai stârnit amintiri plăcute şi să ne revedem sănătoşi cu o cântare!
Interviu realizat de Radu Lupascu pe 25 ianuarie 2009
Foto: Arhiva Radu Lupaşcu