Interviu cu Florin OCHESCU
1. Prin acest interviu încercăm să redăm puţin din activitatea artistică, contextul istoric şi lumea muzicală din fostul regim, în special perioada în care ai activat în trupe de mare valoare pentru istoria rock-lui românesc! Prima întrebare ar fi dacă amintirile din acea vreme îţi mai produc stări emoţionale şi cum le interpretezi în 2008?
Eu am început să cânt spre sfârşitul anilor ’60, nu am apucat perioada de glorie de la mijlocul acelor ani. Pe mine mă caracterizează perioada anilor ’70 – ’80 ca fiind o perioadă de vârf şi aş vrea să mai spun câte ceva şi din perioada anilor ’90, cât timp am activat în trupa Holograf! Eram prea mic pentru anii ‘60, terminasem liceul în 1971 şi nu apucasem să cânt decât cu nişte formaţii amatoriceşti, studenţeşti pe la cluburile de pe lângă facultăţi care făceau seri de dans pe vremea aceea şi se dansa după trupele de rock care cântau live, nu erau trupe de acompaniament sau trupa casei … Din punctul de vedere al existenţei unei formaţii de rock, perioada aceea a fost mult mai bună, cu toate că a fost perioadă comunistă, de restricţii culturale, de restricţii de informaţie de orice natură. A fost o perioadă în care au apărut luaţi de valul istoric muzical al anilor respectivi din Occident, un număr mare de formaţii, dintre care unele au devenit profesioniste. Având vârsta debutului, nu am putut să fiu decât martorul existenţei unor trupe cum au fost Sincron, Mondial, Phoenix, mai era Chromaticul lui Sorin Tudoran din Cluj care a fost în Bucureşti la primul festival de rock şi care s-a ţinut din câte ştiu la Preoteasa … Eu am fost martorul unor trupe care erau începuturi ale stilului beat, clone ale unor trupe care cântau muzică instrumentală în special, The Ventures, The Shadows. Impactul foarte mare care a fost la noi, este datorat fimului The Young Ones cu Cliff Richard acompaniat de trupa The Shadows … care a însemnat oarecum o deschidere informaţională a genului acesta muzical, după care a fost o explozie de trupe instrumentale de profil, apoi trupele de beat care au venit, ş.a.m.d. Era, îmi amintesc de Sideral-ul lui Liviu Tudan, şi alte trupe care au profitat de conjunctură şi au ieşit la iveală şi care au rămas în istoria muzicii rock româneşti ca trupe profesioniste. Eu nu făceam încă parte din curentul acela, de abia învăţam să cânt la chitară şi debutam cu trupe studenţeşti, cântam în diverse locuri, inclusiv la Universitas … Pe mine m-a prins sfârşitul anilor ’60 - care este încărcat la urma urmelor de istorie rock românească - ca fiind un învăţăcel, făcând practică cu formaţii mai anonime…
2. Există un rock românesc înainte de ’89? Cine a deschis drumul şi care ar fi motivul existenţei lui ... refugiul în cultură ... ?! Rock-ul poate „rosti” nemulţumirea?
Da! Există rock românesc înainte de anii ’80! Sunt multe explicaţii pentru inexistenţa unor înregistrări … Printre care şi faptul că în perioada respectivă cenzura a acţionat oscilant … când mai aspră, când mai largă, cred că asta a fost o politică de a ţine lucrurile sub control, din punct de vedere cultural pe vremea aceea … Problema este că dacă trebuie să fac o comparaţie între perioada comunistă şi perioada de după 1990, când a fost libertate deplină, deci nu mai era o problemă cu expresia în ţară … vreau să-ţi spun că era mai mult rock înainte decât acum! Şi din punctul de vedere al numărului de trupe existente şi din punct de vedere al calităţii muzicii şi chiar al mişcării generale de promovare underground. Cei mai mulţi DJ ai acestor posturi de radio FM, nu suferă muzica rock şi am văzut ce fel de personaje conduc aceste posturi. Mişcarea underground nu funcţionează la fel de intens ca înainte de ’89, iar genul muzical rock este interzis estetic. Acum cenzura a devenit de natură estetică, din care cauză nu poate continua acest stil underground de luptă şi s-a trecut într-o lâncezeală şi chiar a cocheta cu stilurile care sunt înghiţite de posturile de televiziune, de radio… Este un fel de compromis, care pe vremuri se făcea în texte, pentru că textele de o anumită factură erau considerate mistice sau anti-statale, acum este considerată muzica anti-modernă şi anti-comercială şi automat compromisul se face pe partea muzicală. Deci, am ajuns, cum ar veni… să ne întoarcem să ne prindem coada precum câinele dement… şi consider că ceea ce s-a întâmplat atunci a fost mult mai onest, decât ceea ce avem parte acum. Aşa că întrebarea este dacă rock a existat înainte de 1989? Şi răspunsul este: Înainte de 1989 a existat rock!… (râde!!!)
3. Cum te-a “prins” rock-ul, care a fost primul dascăl, prima chitară şi prima ieşire la scenă...
Dacă mă întrebi din punctul de vedere strict al instrumentului. sunt autodidact 100%, deci nu am avut profesor de chitară niciodată, în adevăratul înţeles al cuvântului, adică să iau lecţii acasă sau într-un context pedagogic sau de orice altă natură. Pur şi simplu am învăţat chitara „pe furate” atât după discuri, după cărţi, cât şi văzînd alţi chitarişti. Fiindcă mi-a plăcut foarte mult, fiind nevoit să cânt, să mă exprim cu chitara, să vreau să încep să cânt automat a trebuit să învăţ piese de la The Beatles, de la Cream, de la The Rolling Stones şi ce se mai cânta în acea vreme ... Asta a fost pentru mine şcoala. Acum dacă mă întrebi de prima ieşire ... la nivel de liceu a fost în clasa a zecea, cântând The Monkeys, The Kinks şi The Beatles cu formaţia şcolii în aşa zisele concursuri interşcolare, care … culmea nici alea nu erau rele şi dacă ar mai fi acum ar fi foarte bine. Eram o trupă care cântam la serile liceului de dans şi trebuia să facem repertoriul care era comun cu publicul de atunci. Acum trebuie să precizez un aspect, până la urmă muzica aceea era şi muzică comercială pe vremea aceea … pentru că la toate petrecerile şi ceaiurile la care mergeam mi-aduc aminte că se punea Jimi Hendrix, Otis Redding, Aretha Franklin, Cream, James Brown, The Beatles, The Bee Gees … În anul 4 de liceu am cunoscut nişte băieţi de la Facultatea de Agronomie care înfiinţaseră o formaţie ce se numea Sirinx, un nume care am aflat ulterior ce înseamnă … sirinx este organul vocal al păsării (n.r. Organ fonator al păsărilor, situat la bifurcaţia bronhiilor sau la vechii greci, instrument muzical de suflat de tipul naiului; flautul lui Pan.) şi mi-am adus aminte că unii dintre ei erau studenţi la medicină veterinară … O perioadă bună şi foarte interesantă în care am fost forţat să învăţ mult mai mult şi am mai avut bafta unui prieten Luca, student la conservator, care m-a înăţat foarte multe din mers, în practică; mergea şi cânta cu mine în timpul serilor în care cântam la cantina Agronomiei … şi au fost nişte lucruri pe care le-am “furat” şi mi le-a şi explicat, lucruri esenţiale vis-a-vis de cântările de blues … Singurul lucru pe care l-am adus eu, de la mine şi pe care l-am făcut absolut din instinct, fără să-mi arate nimeni a fost vibrato, cu care mă mândresc foarte tare pentru că în perioada aceea foarte puţini chitarişti ştiau să vibreze prin bending, prin întinsul corzilor şi a fost un atu foarte important. Asta pentru că mai mult ca orice am ascultat Clapton, perioada Cream şi am fost foarte atent, Clapton cânta notele destul de largi desfăcute şi era uşor pentru mine la felul meu de-a înţelege atunci ceea ce cântă şi cum cântă … a fost prima chestie pe care am abordat-o… şi culmea, deşi îmi place Hendrix foarte mult … el nu a fost primul meu mentor … primul meu mentor a fost Clapton!