4. Care a fost primul tău grup rock în care ai activat? Aţi fost urmăriţi sau împiedicaţi de fosta securitate să cântaţi? Aţi avut probleme de acest gen…
Vrei să-ţi spun adevărul? Niciodată nu am fost împiedicaţi să cântăm … şi atunci … de unde-i mitul cenzurii? Mitul cenzurii s-a manifestat în mod special în texte. Nu pot face o comparaţie cu ceea ce s-a întâmplat cu trupele consacrate ale anilor ’60 şi dificultăţile pe care le-au întâmpinat ele. Eu pot să-ţi spun că prima mea trupă profesionistă a fost Curtea Veche nr. 43 în care am cântat cu Sorin Chifiriuc. Muzica trupei nu era uşor digerabilă, iar textele nu erau chiar cele mai cuminţi şi să nu mai povestesc de manifestările scenice ale lui Sorin, care erau colerice de-a dreptul ... Îţi spun sincer! Nu ne-am lovit de nici un fel de cenzură! Dar sunt convins că ne-am fi lovit de vreo cenzură în cazul că am fi vrut să facem un disc ... pentru că în momentul în care făceai un disc ceea ce ei considerau că este un lucru care rămâne şi care poate fi expresia timpului respectiv, intervenea cenzura care spunea că, discul ori este mistic, ori incită la violenţă - prin versuri evident - sau că discul poate să facă nu ştiu ce referire la politică, ş.a.m.d. O să-ţi povestesc când ne-am “lovit” de cenzură cu discul “Puterea muzicii”care iniţial avea ca temă mitul Zburătorului, pe care l-am făcut cu trupa Progresiv TM Roşu şi Negru. Acest disc trebuia să se numească iniţial „Zburătorul”. Era o parabolă după tema Luceafărului a lui Mihai Eminescu şi având caracter mitologic automat a intervenit elementul anti-mitologie şi anti-spiritism ... tot ce era mistic era considerat împotriva doctrinei marxiste, filozofiei materialiste din vremea respectivă, etc ... Nu s-a acceptat deci acest nume, nici tematica şi nici versurile şi ... fiindcă trebuia să intrăm repede în studiul de înregistrări, lucrurile au fost modificate din mers şi datorăm schimbarea tematicii şi a versurilor Danielei Crăsnaru, care ne-a făcut repede textul pe Puterea Muzicii, pe alte teme pe placul celor de atunci ... Cenzura era legată strict de media, disc, televiziune, radio. Aici erau într-adevăr probleme. Din punct de vedere al concertelor live nu m-am lovit niciodată de nimic...
5. Să ne întoarcem puţin la perioada Curtea Veche nr. 43. În afară de înregistrările pieselor „Imn” (versuri Adrian Păunescu, apărută pe LP-ul “Formaţii de muzică pop vol. 2” la Electrecord, în 1976) şi instrumentala „D.K.T.” (Dansul Kronkobaurului Turbulent, versiune radio), mai există şi alte înregistrări din acea perioadă?
Nu ne-a oprit nimeni să facem un disc în perioada respectivă. Absolut nimeni şi faptul că am putut să imprimăm în radio 2 sau 3 piese (se pare că mai este una în radio), cam prin 1974 au fost făcute înregistrările, în 1976 nu mai eram în trupa Curtea veche nr. 43. DKT este piesa mea, aranjată muzical de Chifiriuc, e o piesă care a făcut mare succes în Transilvania, în Cluj, a fost în topurile din anumite reviste culturale sau de specialitate de acolo. Au fost câteva reviste în Cluj foarte bune, echivalentul revistei Săptămâna de la noi, a lui Eugen Barbu unde era singurul top de muzică românească ţinut de Petre Magdin … DKT-ul, mai poate fi cântat şi acum cu o trupă cu două chitare … este defapt o piesă puţin furată, dar cu intenţie furată, eu am fost marcat de apariţia trupei Mahavishnu Orchestra şi pentru John McLaughlin, aşa cum am avut pentru Hendrix şi pentru Clapton, un cult şi o apreciere deosebită, pentru că m-au marcat oarecum filozofia cântatului şi filozofia felului în care am văzut muzica pe mai departe … ea este o piesă dedicată lui John Mclaughlin. Botezul i l-a făcut Sorin că i-a zis Dansul Kronkobaurului Turbulent, dar eu aş fi denumit-o simplu “Pentru John”! Din punctul meu de vedere activitatea mea în Curtea Veche nr. 43 a fost o perioada extraordinar de bună, am studiat individual acasă foarte mult, a fost prima perioadă în care mi-am căpătat cunoştinţele teoretice despre muzică pentru că am avut de gând în anul doi de facultate să dau la Conservator, să renunţ la facultatea tehnică la care eram şi să dau examen la Conservator … şi atunci m-am pregătit vreo opt luni de zile cu un profesor de la Conservator cu care am făcut teorie, solfegiu şi dicteu. În paralel am studiat foarte mult chitara şi m-am ocupat şi de chitară clasică învăţând cântatul după note. Am învăţat structuri teoretice legate de armonie, de contrapunct, nişte lucruri pe care trebuia să le cunosc în vederea susţinerii examenului de admitere la Conservator. Între timp am renunţat, tot din cauza lui Sorin pentru că el mi-a spus că acolo se învaţă alte lucruri decât avem noi nevoie pentru cântat, dar nu e chiar aşa şi tot ceea ce am învăţat mi-a folosit extraordinar de mult. Toată perioada cu Sorin a fost foarte bună pentru că el la rându-i m-a învăţat foarte multe lucruri, iar noi, ca şi chitarişti ne-am completat ce foarte mult.
Care au fost şi mai sunt prietenii de atunci şi dacă ei mai cântă cumva?
Aveam o gaşcă de oameni cu gusturi comune cum ar fi: Mircea Florian, Doru Stănculescu, mai târziu Baniciu, Nicu Vladimir, Andrei Oişteanu, fetele de la Catena, Herdina şi Harry Coradini de la Progresiv TM cu care am cântat mai târziu, Experimental Quintet din Cluj cu care am avut şi câteva concerte, şi mulţi alţii…
6. Cum l-ai cunoscut pe Liviu Tudan şi cum ai intrat în formaţia Roşu şi Negru? Cum a fost perioada, sunt înregistrări radio sau TV?
Cam după vreo doi, trei ani după despărţirea de Curtea Veche prin 1977, l-am cunoscut pe Liviu personal. Liviu acea intenţia de a face un power-trio, ceea ce mai târziu s-a materializat într-o nouă formula Roşu şi Negru. La tobe au fost pe rând: Tică Bădilă, Dorel Vintilă Zaharia şi “Călare” Ion Cristian. Prima cântare cu Liviu a fost în Cenaclu Flacăra şi am cântat coveruri şi de asemenea îl acompaniam şi pe regretatul Vali Sterian. În toamnă, avea să se facă un proiect la care Liviu lucra deja, pentru viitorul album ce avea să se numească “Puterea Muzicii”.