7. După Roşu şi Negru ai scos un album foarte important pentru istoria rock-ului românesc “Puterea Muzicii” alături Livu Tudan, Harry Coradini, Ladislau Herdina şi Ion Cristian. Este primul supergrup românesc? Toate s-au întâmplat în acel an, 1977… A fost un an bun, un an care ţi-a dat speranţă … a fost o culme?
Să zicem că este un supergrup românesc, format din fuziunea lui Roşu şi Negru cu Progresiv TM. Pe vremea aceea eram atât de tânăr încât nu cuantizam succesul. Nu am urmărit şi nici nu ştiu cât de tare a fost impactul acelui LP la public, mai ales că eram foarte dezamăgiţi că a trebuit să schimbăm versurile şi tema discului din cauza am avut aşa o senzaţie că până la urmă ăsta o să fie un lucru mediocru, pentru că noi ne-am bazat foarte mult pe ideea literară şi chiar aveam de gând cu Liviu să facem un spectacol după gustul lui Liviu, e operă rock cu tematica “Zburătorului”, cu care să facem turneu, lucru absolut lăudabil şi extraordinar pentru acea perioadă. Turneele cu Zburătorul chiar s-au realizat şi mai mult decât atât, am cântat live textul original .. În concert nu am fost niciodată cenzuraţi apropo’ de caracterul textului ... Din păcate această deturnare a tematicii am simţit-o ca o injumătăţire a valorii discului şi parcă lucrarea nu a mai avut unitate, rămânând doar partea strict muzicală. Nu am mai urmărit să văd ce impact are LP-ul, mi s-a părut că va fi un eşec. Ca la orice trupă rock de pe vremea aceea munca era comună de aceea ieşeau şi lucrurile aşa de bune şi cred că aveau savoare; se vedea aportul şi interesul fiecăruia şi nimeni în trupă nu cînta de dragul de a cânta, de a executa, fiecare venea cu câte o idee şi e mult mai bine aşa. Pe cale strict compoziţională muzica o datorăm lui Liviu şi lui Herdina. Ideea în sine a aparţinut lui Liviu. Dar şi Herdina a venit cu nişte piese de-ale Progresivului care au completat ca să zic aşa discul, iar aranjamentul muzical s-a făcut împreună cu toţi.
8. Cum erau turneele din acea vreme, ce amintiri frumoase ai? Dar mai puţin plăcute ai?
Am mers din plin în turnee cu spectacolul respectiv, aveam succes. De la vânzările discului nu-mi aduc aminte să fi luat vreun ban ... Turneele le făceam prin toată ţara. Cu trupa asta şi cu acest disc, am fost în toate cătunele şi toate ungherele, sate, crede-mă că şi în cămine culturale am cântat: mi-aduc aminte şi pe la Nădlac am fost, care este la extremitatea de vest ... cădeam de pe hartă cu un picior eram în Ungaria ... dădeam şi câte două concerte pe zi ... în localităţi mici şi chiar trei câteodată ... făceam concerte de la ora 4 la şase, de la şapte la nouă şi mai dădeam şi câte unul de la 9 la 11 când se putea ... şi nu eram obosiţi de loc pentru că eram tineri. Aveam un impresar care era impresarul Filarmonicii din Sibiu cu care făceam zona Ardealului, pe zona Moldovei era o cunoştinţă de-a lui Liviu de la Iaşi şi cele mai mari „nenorociri” se întâmplau prin regat, prin sud prin Oltenia, unde lucrurile erau cam dezorganizate şi furăciunile cam mari … dar eram fericiţi şi am lua-o de la început, dacă s-ar putea … Aceste turnee nu erau de promovare de album nou … Discul totuşi nu era al nostru, aparţinea Electrecord-ului … poate luam ceva drepturi de autor, legate de compoziţie, dar în rest nimic … Însă era muzica noastră, ne plăcea foarte tare şi de aceea o cântam ... nu cântam altceva! Pe vremea aceea lumea prefera să asculte o compoziţie proprie, compoziţie originală, şi prefera textul românesc pentru că avea nevoie de comunicare avea nevoie de un mesaj pe care să-l înţeleagă complet. Vis-a-vis de discul “Puterea Muzicii” mă întrebi dacă e vreun hit acolo ... cred că discul în sine e un hit ... chiar aşa cu textul acesta refăcut şi re-tematizat, avea totuşi o unitate. Am uitat să-ţi spun că în acest disc ceva din textele originale au rămas sunt câteva piese la care au rămas titlurile originale din „Zburătorul” ...
9. De ce crezi că trupele tinere de rock, alternativ, prog, etc, cântă în special în limba engleză… După mine, cele mai valoroase trupe româneşti sunt cele care cântă în special în limba română… şi istoria a dovedit-o!
Mondializare … e clar! A cânta în româneşte este un atu în plus pentru că ai o cale de comunicare în plus cu cei din faţă. Poate ei consideră că au o cale mai directă de acces către MTV…!!! (râde!)