Pentru foarte mulţi din generaţia mea, numele lui Dan Chebac este sinonim cu emanciparea cailor liberi. Intens mediatizată, această piesă, Caii liberi, scrisă de Dan Chebac pe versurile poetului Adrian Păunescu, a fost şi este un imn închinat speranţei de libertate. În plin regim ceauşist, această piesă a însemnat un refugiu al sentimentelor noastre de antipatie şi descătuşare. Pornind de la aceasta, vom încerca să descoperim personalitatea unui folkist al vremurilor de început unui gen fanion al Cenaclului . Pe trei paliere, Moştenirea, Povestea şi Cariera, vom încerca să refacem din amintiri şi întâmplări, povestea sinceră şi fermecătoare a simplităţii muzicii folk.
Citește mai mult: Emoţie şi vis împlinit - Interviu cu Dan Chebac
„Este un spectacol pe care îl simți cu trupul și mintea. Îl simți în stomac, în vene, în membre, în suflet. Te umple și te încântă. Se simte sacrificiul, se simte iubirea, iubirea pentru artă, pentru familie, pentru nemurire. Am ieșit de acolo simțind o mândrie profundă de-a fi româncă, că aparțin unui popor care a putut să plăsmuiască o astfel de creație cu un mesaj atât de profund, balada cu același nume care stă la baza acestui spectacol. Am avut cu mine opt copiii cu vârste între 9 și 14 ani, care merg la musicaluri, dar pentru prima dată la operă. Le-a plăcut și au simțit. Mai vor!” (Cătălina Dinu)
Pornind de la această sinceră declaraţie a unei entuziaste spectatoare a operei rock Meşterul Manole*, m-am gandit că este oportun să vă fac mai bine cunoscut şi noul album al Meşterului ZiditorIoji Kappl şi al său nou proiect de succes - Meşterii Rock! Despre acesta ştiţi deja solida componenţa (Nicu Patoi, Narcis Tran Korsar, Codruț Croitoru, Marcel Moldovan) şi presupun că aţi fost curioşi să aflaţi cum şi sună piesele noi cu magnificul Nicu Patoi la chitară! Iată deci, cinci răspunsuri la obiect pentru a vă face interesaţi de spectacolul Meşterilor Rock din 14 noiembrie 2024 (de la The Pub Universităţii).
Confesiunile lui Nicu Covaci sunt surprinzătoare, chiar cutremurătoare. Au greutatea unui destin tragic, pe care el refuză să îl recunoască ca atare. Povestea lui Nicu Covaci demonstrează cât de mare este preţul unei celebrităţi intrate în legendă. Idolul a patru generaţii de iubitori ai rockului a cunoscut de multe ori foamea şi de prea puţine ori dragostea. Copilăria i-a fost umbrită de absenţa tatălui, târât nevinovat, la fel ca mulţi alţii, prin închisorile comuniste. Şi-a părăsit ţara, pentru că nu a avut încotro. Altfel, deşi la fel de nevinovat ca şi tatăl său, ar fi ajuns la puşcărie. La scurt timp după ce s-a întors în România, adversari ascunşi “l-au pedepsit” în cel mai grav mod cu putinţă: asasinarea mamei sale. Nicu Covaci a trecut peste toate acestea, dar a ajuns să se simtă singur împotriva tuturor, astfel încât aniversarea a 50 de ani de existenţă a formaţiei Phoenix are toate şansele să devină un moment foarte trist. Poţi să fi de acord cu Nicu Covaci, poţi să-l conteşti, dar nu poţi să nu-l respecţi. Şi să nu asculţi ce are el de povestit, atunci când se înduplecă să vorbească.