Tema enunțată în titlul articolului s-ar putea să nu aibă legătură cu viața și cariera chitaristului Nuțu Olteanu, al cărui grup și-a lansat recent primul disc în România. Însă pentru orice iubitor al rockului românesc, viața și cariera lui Nuțu Olteanu, desfășurate în Suedia - țara unde a emigrat în 1990 și unde are familia - seamănă cu ale personajului biblic. Nu-l cunosc personal pe Nuțu. L-am remarcat într-unul dintre concertele incipiente ale trupei Iris, într-un club muncitoresc bucureștean cu vreo 20 de spectatori. Erau anii '70, confuzi și derutanți, eram tineri și dornici de lucruri noi, fapte mărețe, iar societatea părea gata să ne ia în brațe și să ne acorde bilet spre glorie. Habar n-aveam ce ne așteaptă...
Dacă ar fi să rezum ce (am ajuns să) cred despre Costin Petrescu Petry, aș spune că, în toți anii în care l-am descoperit și redescoperit, a continuat să mă surprindă. L-am întâlnit mai întâi ca percuționist metronomic pe primele două albume Phoenix, ca apoi să aflu despre activitatea de pionierat cu formația Olympic ‘64, o trupă în continuare prea puțin cunoscută, chiar și celor care îi cunosc povestea, atât cât a mai rămas din ea. Când eram gata să îl consider unul dintre bateriștii de bază ai rockului românesc, am dat peste albumele de jazz la care a colaborat, fie că este vorba despre „Nodul Gordian”, al lui Marius Popp, sau „Alter Ego”, al lui Dan Mândrilă. În regulă, mi-am zis, unul dintre bateriștii de elită din rockul și jazzul românesc. Ca mai apoi să dau peste numele lui alăturat unor discuri grele, de muzică experimentală, avangardistă: Ulpiu Vlad, Iancu Dumitrescu, Ansamblul Hyperion. Să fie oare aceasta imaginea unui percuționist complex și, mai ales, complet, care se simte în largul lui, indiferent de specificul ritmic ales?
Citește mai mult: Cinci mărgele onirice din sticlă sonoră: „Axma Dreams” de Costin (Petrescu) Petry
Pe Matteo Mancuso am avut privilegiul să-l văd în concert, la Deva Jazz Festival, în 25 august 2023. Am savurat clipa alături de Radu Lupașcu, redactorul-șef al Artei Sunetelor, care și-a lansat în cadrul festivalului volumul 5 din Interviuri rock. Festivalul, prin grija lui Mircea Goian și a colaboratorilor săi, individuali sau instituționali, a adus de-a lungul timpului nume valoroase. După Gianluca D`Alessio – invitat să cânte în 2022 -, Matteo Mancuso e al doilea chitarist italian de renume care a onorat festivalul de la Deva. Concertul lui Mancuso a fost la nivel înalt, cu coveruri jazz-rock, dar și compoziții originale, care au demonstrat o virtuozitate ieșită din comun și au transmis publicului acel sentiment al bucuriei de a cânta ce devine, în mod firesc, unul al încântării. Evident, Matteo Mancuso este un fenomen! Și acest lucru trebuie privit din mai multe unghiuri, pe care vom încerca să le deslușim în cele ce urmează.
Citește mai mult: MATTEO MANCUSO – THE JOURNEY (The Players Club, 2023)