Pe 1 mai se împlinesc 102 ani de la nașterea lui Ion Popescu-Gopo, artist nepereche, cineast și mare artist plastic, creatorul Omulețului cu Floarea, cu care a cucerit tot pământul și nu numai, căci el a plantat floarea și pe alte planete. Este simbolul păcii și al iubirii, autorul de geniu al unei noi geneze, cum nici un alt artist al lumii nu a mai realizat.
L-am cunoscut foarte bine, mai ales în perioada când mă lua cu el să-i prezint filmele și el să-mi prezinte cartea de convorbiri cu D.I.Suchianu, pe care dădea autografe. Cum făcea? Îl punea pe cititor să facă trei „x”-uri pe pagina de gardă, albă, apoi el le unea într-un desen original, care avea o nuanță din chipul celui care stătea în fața lui. Acesta era autograful lui Gopo, care îl făcea fericit pe cititor.
Când l-am cunoscut pe Robert de Niro, cota lui era maximă. L-am cunoscut la Tribeca Film Festival, pe care el l-a înființat. I-am oferit cartea The American Film și el m-a poftit să o prezint în Festival. Apoi mi-a înlesnit vizionarea filmelor din secțiunile Festivalului. Am scris despre toate și am fost uluit de nivelul înalt al valorii lor estetice. Erau toate produse de studiouri independente. Şi în dezbaterile la care am participat, laitmotiv era întrebarea de ce Academia americană de film exclude din competițiile ei filme de asemenea valoare, fiindcă sunt produse de studiouri independente? Hollywood era cotat ca industria superproducțiilor, a filmelor cu bugete foarte mari. Dar treptat-treptat, Academia și-a schimbat optica, în funcție de realitate, de mișcarea pieței cinematografice, ca acum, la a 97-a ediție a Premiilor Oscar, să vedem o minune, încununarea cu toți laurii a unui film independent, Anora. Regizorul lui, Sean Baker, care a ridicat de trei ori trofeul, a strigat: „Trăiască filmul independent!”. Iar unul dintre producători a îndemnat tineretul să urmeze această cale. Un film cu un buget de numai 10 milioane de dolari, a obținut Best Picture, premiul de regie, premiul pentru cea mai bună actriță în rol principal (Mikey Madison), premiul pentru cel mai bun scenariu original, premiul pentru cel mai bun montaj.
Filmul românesc nu mai are comediografi care să inventeze personaje noi, adevărate creaturi adăugate naturii. Eu le-am dat voie să-l ia pe Șoșolacu, să facă din el violoncel sau ce vor, fiindcă el este simbolul perversiunii, al fariseismului, uns cu toate alifiile compromisului. A pus mâna pe ciolan, profită, dar e numai smile. Rezistă, fiindcă nu există altul mai compromis. Toți cad, se rotesc, numai hipopotamul și balena lui, nu!
Sigur, eu am combinat două animale, existente în realitate, bolnave de putere, dar se poate combina și un animal cu o pasăre, așa cum a făcut Dimitrie Cantemir, care l-a văzut pe domnitorul Moldovei, Mihai Racoviță, ca pe o Struțocămilă. Ciudată combinație, fiindcă nu precizează câte cocoașe are cămila, dar e posibil să aibă două, iar capul și gâtul lung al struțului să țâșnească prin ele. De, fiecare parte cu aportul ei la înaintare.