Folosesc acest vers cu care Eminescu își încheie Scrisoarea IV pentru a defini filmul Maestrul, care este o parabolă a felului strâmb cum crește și vrea să se impună religia, prin sectele ei nebune. Trăim într-o lume a disperării, în care sectarismul este dominant, ca în America, și apar tot felul de Profeți, de Învățători, care dau soluțiile eliberării din chingile urii.
Am vorbit despre tot felul de filme crazy, despre faptul că lumea în care trăim are filmele pe care le merită. Dar dincolo de această goană după senzațional, aberații, anormal, există opera unui regizor neobișnuit, Paul Thomas Anderson, care a creat filmul Supercrazy, în care nebunia este depășită de un formalism rațional, mai exact, de o gridophanie, care ne revelează o rețea de idei și informații, care scapă logicii obișnuite, care configurează un labirint de imagini și situații fără explicație logică. Așa este filmul The Master / Maestrul (2012), despre care ni se spune, logic, că este povestea unui pierde-vară, care devine un inițiat mistic!