Filme
- Detalii
- Categorie: Filme
Jaful Băncii Naționale din anul 1959 a făcut istorie, a devenit și legendar, a declanșat și câteva filme, începând cu Reconstituirea, un documentar semnat de regizorul Virgil Calotescu, căruia i s-a trasat sarcina să reconstituie jaful, împreună chiar cu făptuitorii lui, șase „bandiți” evrei, prinși și condamnați la moarte, aflați la Jilava, în așteptarea executării. Filmul lui Calotescu există la Arhiva Națională de Filme, și are stângăciile inerente unei pelicule cu actori amatori. Totul e fals și comic, așa cum avea să demonstreze și Lucian Pintilie în filmul său numit tot Reconstituirea, cât de falsă poate să fie reconstituirea unei bătăi între doi tineri. O fi împrumutat Pintilie ideea din reconstituirea lui Calotescu? Posibil, fiindcă scopul reconstituirii Jafului, respectiv a bătăii între cei doi tineri este același: unul de propagandă educativă, filmul să fie dat la televizor să-l vadă toată țara, ca exemplu de vindecare a moravurilor rele.
- Detalii
- Categorie: Filme
Filmele lui Dan Pița au cea mai încărcată marjă de crazy. Și mă gândesc la Concurs (1982), filmul la care am fost producător delegat, unde l-am urmărit îndeaproape pe regizor și am reținut ideea lui că orice poveste trebuie să aibă ceva din afara ei, o ciudățenie, care să nu aibă legătură cu ea, decât poate la o analiză profundă. Iată, într-un concurs de orientare turistică, el plasează două secvențe șocante, descoperirea unui cadavru, al unei femei violate, și o peșteră a unui profet, o secvență ca de pe altă lume, care avea legătură cu secta transcendentală, foarte la modă pe atunci, în care erau implicați și filosofi, precum Dan Pleșu. Secvența avea să fie cenzurată și filmul a avut premiera fără ea. După revoluție, regizorul a pus-o la locul ei. Nu mai vorbesc de filmele inspirate de proza lui Mircea Eliade, precum Eu sunt Adam (1996), în care structura crazy e la ea acasă. Eroul, jucat de Ștefan Iordache, e într-un delir constant, ajunge să nu mai aibă legătură nici cu realitatea, nici cu proza lui Eliade. Dan Pița este singurul regizor român care a fost obsedat de proza fantastică a lui Mircea Eliade, fiindcă a găsit-o foarte cinematografică, dar nu i-a înțeles filosofia, așa cum a înțeles-o Coppola în ecranizarea sa Tinerețe fără tinerețe (2007).
- Detalii
- Categorie: Filme
Așa îl pot numi pe unul dintre cei mai originali regizori ai filmului românesc: Dinu Cocea (1929 – 2013). Nu era agreat nici de colegi, nici de puterea comunistă. Se zbătea să facă filme, să apuce și el un ciolan de la masa generoasă a cinematografiei, lungă masă, bogată, în care regizori de mântuială făceau film după film, ca Blaier, Constantinescu și Francisc Munteanu. L-am cunoscut bine. Era din stirpea marelui cărturar N.D.Cocea. Discuta mult cu mine fiindcă îi înțelegeam durerea și nevoia de a evada prin film. A căzut în dizgrația regimului comunist cu documentarul Pe apa sâmbetei, în care arată cât de prost a fost construit un baraj pe Argeș. S-a retras într-o arie istorică și a făcut următoarele filme: Iancu Jianu haiducul, Iancu Jianu zapciul, Ecaterina Teodoroiu, Stejar – Extremă urgenţă, Paraşutiştii, Zestrea domniţei Ralu, Haiducii lui Şaptecai, Săptămâna nebunilor, Răpirea fecioarelor, Răzbunarea haiducilor şi Haiducii.