Sfaturi muzicale
- Detalii
- Categorie: Sfaturi muzicale
După expoziția-spectacol politic al francezului Quentin Hubert, pe care am analizat-o anterior în cronica Soluția marxistă, Galeria Kulterra ne face o nouă surpriză artistico-politică prin expoziția Army of Me a artistului Cristian Moldovan (MOLD), prin care critică „modul în care Statele Unite domină ideologic sau militar economiile și culturile altor națiuni”. Sala principală a galeriei este ocupată de soldați mutanți făcuți din „second hand toys”, mii de jucării made în China, cu alte adaosuri din plastic, metal, lemn, sticlă, ceramică (materiale reciclate), prin care conturează super eroi americani, care „au oprit culturi și națiuni întregi din evoluția lor naturală”. Și acești supereroi sunt modelați pe structura unui celebru personaj de desene animate, Mickey Mouse. Șoricelul lui Walt Disney ia toate întruchipările mercenarilor americani moderni, aflați triumfalist pe o serie de socluri de lemn, care conturează My Army, armata artistului, o armată americană comică, la prima vedere. Totul pare un joc de copii, dar când citești titlurile lucrărilor, îți dai seama că e ceva trist și grav.
- Detalii
- Categorie: Sfaturi muzicale
Exact așa. Relația mea cu TIDAL este o relație de tip love/hate. A fost serviciul de streaming la care am fost abonat probabil pentru cea mai lungă perioadă de timp. Doar că nu a fost (și nu este) o chestie tocmai continuă. Am început cu TIDAL încă de la ”a doua” lansare, m-a atras faptul că erau primii care promiteau calitate audio de CD. Dar mai întâi să explic ce e cu această ”a doua” lansare.
Păi TIDAL a venit pe lume în anul 2014, în nordul Europei, fiind un produs al unei companii cu capital norvegiano-suedez, denumită Aspiro. Accesul a fost limitat la lansare, în doar câteva țări europene. Un an mai târziu, serviciul a fost achiziționat de o companie aparținând rapper-ului american Jay-Z. S-a făcut mare tam-tam în acele zile, pentru că noul proprietar a cooptat în administrarea serviciului multe nume sonore ale muzicii, cu intenția declarată de a face un serviciu de muzică condus de artiști, pentru artiști. Asta avea să însemne în primul rând o corectitudine sporită vizavi de plățile pe care aveau să le primească aceștia din urmă pentru creațiile lor. Odată cu infuzia de capital, această ”a doua” lansare a însemnat în primul rând creșterea disponibilității pe piețele mondiale. Declarată fiind un serviciu de streaming audio, TIDAL a continuat cu îmbunătățirea parametrilor tehnici ai sunetului livrat.
- Detalii
- Categorie: Sfaturi muzicale
Oare dacă te cheamă Platon, ai asigurată celebritatea? Important e să impui un nume, nu să-l iei de-a gata, consacrat. Dar ce greu e să impui un nume! Dacă ți se dă prin naștere un nume faimos, ca Platon sau Socrate, bătălia cu viața e pe jumătate rezolvată. Însă și reciproca e valabilă. A te naște cu un nume consacrat, e grea povară. Dar iată că Obie Platon (n. Iași, 1987), un tânăr artist plastic, se bate cu tradiția. El este un talent solid, putenic, în contrast cu aspectul lui delicat și jovial (ca jocul dintre Obie și Oblio). Talentul său puternic nu are nevoie de proptele. Sigur, cu numele de Platon e mai ușor să defilezi în peisaj. Cel puțin pentru mine, când aud de Platon, mă închin în fața celui mai mare filosof al antichității și chiar al tuturor timpurilor (ceilalți filosofi ai lumii mi se par note de subsol la Opera lui Platon). Și mă întreb, văzând actuala expoziție a lui Obie, Metus Machina, de la Galeria Kulterra, oare ce ar zice Platon, filosoful antichității, despre ea? Sigur, n-ar înțelege ce sunt mașinăriile care invadează imagnile și sufocă omul, dar s-ar opri la Solaria, un fel de dinozaur care pare rupt din alegoria peșterii lui Platon, un fel de Godzila, ieșită dintr-un gigantic sloi de gheață, care amintește de era glaciară, și se întreabă unde a văzut Obie un asemenea monstru? Poate în vis. Sau a fost influențat de filmele americane, zicem noi, fiindcă există în expoziție și un persoanj dintr-un celebru film Home Alone, al cărui cap este prins într-o capsulă. Dar de ce este atât de înfricoșat? Peste tot, imagini ale unor ființe în stare de spaimă, de alarmă. Relația omului cu tehnologia te înfioară. O lăcustă gigantică se luptă să scape din lanțurile care o încătușează. Și ce e spațiul și timpul, cum se dilată și contractă, cum distrug ființa!