Sfaturi muzicale
- Detalii
- Categorie: Sfaturi muzicale
Expert remarcabil și creator de instrumente rare și de mare valoare, György Nemes se distinge prin atitudinea sa artistică, tehnica de construcție, pasiunea sa profundă, particularitățile creațiilor sale și relația specială cu muzica. Dacă cercetăm lumea lutierilor maghiari din Transilvania în anii ’80–’90, întâlnim trei nume importante. Lucrările lor poartă amprente distincte în forma instrumentelor, textura sonoră, design, tehnica de prelucrare, tipologie, alegerea componentelor, materialelor și caracterului.
În primul rând trebuie menționat, fără îndoială, regretatul György Nemes, chitarist și lutier activ odinioară la Sfântu Gheorghe. Apoi îl amintim pe László Pakó, astăzi pensionar, fost profesor de muzică din Târgu Secuiesc, cunoscut și ca muzician activ. De asemenea, merită menționați János Márkus-Barbarossa – poet, muzician, restaurator de instrumente și constructor de chitare, discipolul maestrului sas din Brașov, Friedrich Kleverkaus și al lui Buta Jóska din Sfântu Gheorghe. Markus s-a născut la Silagiu, a studiat artele plastice, dar a devenit muzician, compozitor și autor de texte, fiind ulterior expert principal în instrumente la Dorotheum. Între 1975 și 1984 a fost membru al trupei Teatrului din Sfântu Gheorghe, perioadă în care s-a format ca lutier și ulterior ca restaurator. Deși nu construiește în mod special chitare, ci mai ales lăute, teorbe și vihuele – instrumente de tranziție între lăută și chitară – György Lőrinczi, de profesie geolog, este cunoscut pentru realizarea primei chitare romantice în Târgu Mureș. Aceasta este mai mică decât chitarele clasice moderne și a fost extrem de populară în secolul al XIX-lea. Modelul original francez, după care a fost construită, a devenit răspândit în anii 1830. Sunetul, construcția și sistemul de baraj sunt diferite, ceea ce influențează și proporțiile sonore. Pe chitara clasică, muzica epocii poate suna mai „plat”, în timp ce pe chitara romantică mai mică, lucrările secolului al XIX-lea capătă o expresivitate mai bogată și mai puternică.
Citește mai mult: Despre atitudinea creativă și arta construirii instrumentelor la György Nemes
- Detalii
- Categorie: Sfaturi muzicale
Pot spune că a trecut deja acest an, cele rele să se spele, şi să ne revedem cu toţii la anul, sănătoşi şi voioşi, aşa cum vă ştiu! Sper că pe viitor, experienţa anului 2025 se va contabiliza numai în lucruri bune, în special, în noul an ce vine, pe care îl dorim cât mai bun, din toate punctele de vedere, mai ales cel cultural, în ceea ce ne priveşte. Ies şi eu pensie, fără să mă grăbesc sau să profit de vreo lege mesianică.
Anul 2025 mi-a dăruit cinci mari bucurii concertistice, excepţionalul show al lui Rick Wakeman de la sala Palladium din Londra (de departe cel mai bun show progresiv văzut de mine după 2010), triumfantul Black Country Communion de la Gasometer Viena (cu un inepuizabil vivace Glenn Hughes!), colosalul Marcus Miller la (insalubrele) Arene Romane, glorioasa ediţie a şasea a Urban Blues Fest şi evenimentul sold-out al Meşterilor Rock, tot la Pub Universităţii.
Despre Meşterii Rock vorbim numai la superlativ, Ioji (creatorul!), Nicu (excepţional chitarist, de curând, cetăţean de onoare al orasului Galaţi!), Codruţ (vocalist şi compozitor remarcabil, cu un excelent show pop-rock Taylor, tot la PUB - Sâc!), Narcis (voce, chitară acustică şi atitudine!) şi Marcel (groove ameţitor), fiind adevăraţi maeştrii succesori ai spiritului legendei Phoenix! Nu uitaţi! În 2026 va fi pusă în scenă minunata opera rock Cantafabule, bineînţeles, tot la Teatrul Naţional de Operetă şi Musical Ion Lucian!
- Detalii
- Categorie: Sfaturi muzicale
În weekend-ul trecut am revenit la Braşov pentru Transilvania Blues Fest #7. În gară, încă se mai lucrează la liniile 1, 2 şi 3, nimeni nu ştie până când. Modernizarea vizează liniile ferate, peroanele etc., însă vechea clădire a Gării încă mai aşteaptă un constructor interesat. Legătura pe calea ferată cu capitala este totuşi cea mai bună variantă de călătorie, ea ne economiseşte mult timp şi... neuroni.
M-am revăzut cu multe cunoştinţe, amici, prieteni, muzicieni braşoveni, craioveni, jurnalişti, iar unul dintre ei, se numeşte Attila Pilbáth şi este preşedintele Organizaţiei GeoEcologice „Accent” - GeoÖkológiai Szervezet. Povestea de azi este despre el şi efortul său pentru promovarea muzicii de blues. Attila este un fan adevărat, un organizator şi un susţinător fervent al acestui stil, binecunoscut şi iubit de mulţi prieteni ai artei sunetelor. Poate cel mai neobosit dintre organizatorii mioritici de la noi, el este cel care a dat viaţă festivalului de blues şi gastronomie de la Băile Tuşnad, unde a realizat trei ediţii, dintre care două în plină pandemie.
Citește mai mult: „A scos cultura din dubă şi a dus-o la Mall!”