Sfaturi muzicale
- Detalii
- Categorie: Sfaturi muzicale
SUBIECTIV. Tot ce urmează va fi extrem de subiectiv și trebuie tratat ca atare. De când nu am mai scris despre muzică, sau despre orice, a trecut mai bine de un deceniu. E greu, spre imposibil să mă adun. Tehnologia și modul cum a schimbat ea regulile de ascultare a muzicii au evoluat, dar nu atât de mult pe cât părea acum mai bine de un deceniu. Iar modul cum se ascultă în aceste zile a determinat schimbări majore și în evoluția sau involuția genurilor muzicale.
Citește mai mult: De ce nu mai revin la muzica pe format fizic. De ce ar trebui să revin?
- Detalii
- Categorie: Sfaturi muzicale
Un documentar care certifică clasicismul muzicii de jazz. Ce muzică ascultaţi? Cred că fiecăruia dintre dvs. vi s-a adresat această întrebare, cel puţin o dată în viaţă. Cel mai bun răspuns ar fi acesta. „La crème de la crème!” Acesta este rostul acestor documentare şi audiţii, pe care vi le recomandă, în special, revista virtuală, artasunetelor.ro. Să puteţi să discerneţi ce-i mai bun, din ce vi se oferă. Asta dacă primiţi ceva la radio sau TV. Dacă nu, ştiţi ce să căutaţi, pe internet sau în magazinele de muzică. Gustul pentru jazzul rafinat va veni totuşi treptat, întrucât această frumoasă lume muzicală are derive fluctuante, între sublim şi declin, iar timpul nostru este mai preţios astăzi, ca niciodată. De aceea, este bine să-i pătrundeţi esenţa, ascultând mai întâi, epoca clasicismului din jazz.
Citește mai mult: Miles Davis: Birth of the Cool (r. Stanley Nelson, 2019)****
- Detalii
- Categorie: Sfaturi muzicale
O altă poveste la fel de interesantă şi captivantă este cea a trioului ZZ Top originar din Houston, cel mai vestit oraş din statul TEXAS. Alături de cei trei, Billy Gibbons, Dusty Hill şi Frank Beard, găsim aici alţi nativi de faimă ai industriei muzicale americane: Kenny Rogers, Guitar Shorty, P. J. Proby, Beyoncé, Ghetto Boys, Travis Scott etc. La noi în ţară, judecând după interesul scăzut pentru concertul de la Bucureşti (să ne amintim că pe 20 octombrie 2009, biletul minim la concertul ZZ Top era de 90 lei şi că Sala Polivalentă s-ar fi putut umple...), pot comenta că încă nu sunt bine cunoscuţi sau promovaţi. Deh, la noi sunt „celebrii” neica nimenii malaxorului de sunete de la Untold, spre exemplu. O promovare de excepţie pentru „muzica” degeaba. Iar pentru blues (şi) rock (şi) boogie, avem o discriminare prin omitere, de pe posturile de radio şi TV. Şi când te gândeşti că personajul DRACULA ne aparţine! Ne-ar fi făcut cea mai bună reclamă planetară, însă noi avem tot timpul alte priorităţi şi interese... pensii speciale, traseism politic şi cumetrii, deturnări de fonduri, privatizări pe ochi frumoşi, ajutoare sociale etc, etc. Nimic pentru România, totul pentru ei!
Citește mai mult: ZZ Top: That Little Ol' Band from Texas (r. Sam Dunn, 2019)****