Concerte
- Detalii
- Categorie: Concerte
În memorabila seară de 9 noiembrie a anului de grație 2024 s-a săvârșit în renumitul lăcaș artistic bucureștean care a fost și este Sala Dalles, un cuceritor act jazzistic acreditat valoric de zece marcanți interpreți, asamblați sub genericul „CHRIS THEO JAZZ BAND featuring JOANNE PEACOCK”. De fapt pe podium au urcat laolaltă nouă artiști, opt instrumentiști plus – în prima parte – tânăra, încântătoarea, talentata cântăreață Monica Șandor, iar după pauză – vedeta serii, vocalista invitată din Elveția. Fie-ne scuzată tentativa de metaforă: căci iată, selectul colectiv de pe scenă s-a putut făli cu o... păuniță (Peacock) și cu un rege, bateristul african Le Roi Papis. Să-i numim și pe ceilalți șapte instrumentiști reuniți într-un mini-big band, dar cu o maximă eficiență sonoră: Giani Amarandei - contrabas, foarte tânărul Andrei Lazea - pian, Marcel Pascu - saxofon alto, liderul Cristian Teodorescu - saxofon tenor, Liviu Mărculescu - trombon, trompetiștii Laurențiu Moise și Gabriel Gal. Aceștia, dar și cele două soliste vocale, s-au dăruit cu generozitate, profesional și afectiv, întru reedificarea unor notorii teme standard din bogata, tonifianta paletă policromă a jazzului clasic.
- Detalii
- Categorie: Concerte
Am avut plăcerea aseară să asist la un "double wammy": A/ lansarea cărții și albumului "Axma" a cunoscutului percuționist/ arhitect/ scriitor Costin Petrescu. Cartea lui "Între Phoenix și... Le Corbusier" apărută apriori am devorat-o și savurat-o. Abia aștept să fac același lucru cu "Axmele". B/ "concertul Meșterilor" ținut la The Pub. Treabă meștericească! Pe Ioji, "Capo" am să-l numesc (el fiind capul - "mastermind"-ul - îndărătul întregului concept) nu l-am mai întâlnit din 1975, când datorită unor circumstanțe ieșite din comun, am avut privilegiul să urmăresc din culise prezentarea albumului "Cant(o)afabule" la Oradea. Rolul său în trupă s-a schimbat, acum fiind "the boss", iar cei 49 de ani trecuți au arătat pe deplin șlefuirea personală și profesională pe care evident o practică zi de zi.
- Detalii
- Categorie: Concerte
Sâmbătă seară, la Dalles, a avut loc un concert de excepție, cel numit mai sus. O adevărată sărbătoare a rockului românesc, dar și internațional, aș spune. Concert foarte bine structurat, ca program. Instrumentiști aidoma, de nivel internațional, cu un plus pentru tobar și un oarecare minus pentru clăpar (pare a fi mai mult ceea ce se numește ”clăpar de mână dreaptă”, colegii muzicieni înțeleg la ce mă refer). Compozițiile de pe noul lor album sunt și ele de excepție, sunt solide, argumentând o îmbinare perfectă de stiluri și genuri, fără asperități pe treceri. Compozițiile se susțin din toate punctele de vedere: partitură, dezvoltări, orchestrație, rezolvări etc. Preluările au fost cântate în concert în notă personală la un foarte înalt nivel muzical. De fapt, în tot concertul a primat muzica, nu elementele lejere, de comerț, asta însemnând și un mare plus pentru concertul în sine, dar și o mică lecție pentru alții. Acum, despre NUȚU: Mult, MULT mai matur în gândire, de cum îl știam, semn că viața și cântatul în Occident i-au priit cu prisosință. Tehnica muuuult îmbunătățită la instrument dar, în egală măsură, mai delicată, în ciuda virtuozității implicite, și, prin consecință, mai expresivă și, MAI ALES, pusă în sublinierea ideilor muzicale, a pieselor cântate, fiind evitate situațiile în care artistul dorește ”să se demonstreze”, ”demonstrând” în schimb muzica, ideea, concepția.
Citește mai mult: REFLECȚII DUPĂ CONCERTUL GUTS & GRACE featuring NUŢU OLTEANU