După ce, timp de 10 zile în iunie 1974 la restaurantul Dacia din Costinești, am respirat același aer cu membrii “generației de aur” Phoenix, am rămas iremediabil un mare fan al muzicii trupei și al componenților acesteia. În acele concerte-spectacol am văzut și ascultat, pentru prima dată, piese care urmau a fi înregistate pe albumul irepetabil, “Cantabule”. Piese care aveau pe atunci linia muzicală cunoscută, dar nu și versuri, fiind interpretate cu versuri în limba engleză. Uite-așa “Pasărea Rock” era, pentru grupul de liceeni din Rm. Vâlcea care abia încheiase clasa a XI-a, piesa Machine Gun!
Au trecut deja 51 de ani de atunci, noi toți ne-am schimbat – nu zic îmbătrânit! -, dar muzica de atunci a rămas nepieritoare. Mai mult, membrii trupei de atunci au dus și duc mai departe flacăra acelei muzici, construind piese care nu fac decât să ducă mai departe legenda. Josef Kappl, împreună cu trupa lui Meșterii Rock, este, după părerea mea, adevăratul continuator al trupei Phoenix și al muzicii acesteia. Nu întâmplător numele trupei de acum și titlul operei rock Meșterul Manole, au un cuvânt comun! Iar muzica originală a trupei Meșterii Rock este valoroasă și poate sta lângă muzica Phoenix!
O declaraţie universal valabilă, în special pentru sufletele tinere, nealterate de prejudecăţi şi nevoi. Un refren plin de mister şi dezmierdare, pe care l-am fredonat şi noi aseară, alături de trupa Taylor, la showul lor sincron cu proiecţii pe ecranul de la PUB Universităţii.
Povestea croitoraşului cel viteaz, pe care presupun că o mai ştiţi cu toţii, poate fi una din pildele bune de urmat în prea scurta noastră trecere prin raiul pământean. Este al doilea concert la care am fost invitat şi constat cu satisfacţie o evoluţie îmbucurătoare, atât prin amabila comunicare cu publicul, cât şi prin programul ales, unul din punctele tari ale showului Taylor. Nevoia de frumos, de mângâiere sufletească şi de răsfăţ vorace, poate fi un crez al compozitorului Codruţ Croitoru. El este un înflăcărat creator de hituri, are toate armele să doboare dolofani uriaşi de carton, preamăriţi de o mass-medie servilă prostului gust, frivol şi searbăd. Încărcătura emoţională a unor compoziţii pop-rock, cum ar fi, De la răsărit spre asfinţit, Mereu amândoi, Profetul, Ca într-un vis, Să ne reîntâlnim, are toate şansele să pătrundă în inimile tuturor ascultătorilor de radio, de pretutindeni. Codruţ este absolvent al Universității Naționale de Muzică din București, promoţia 2010, la clasa regretatului profesor Anton Șuteu.
La o populaţie de circa 250.000 de suflete, Braşovul are evenimente muzicale organizate de autorităţi sau de diverse asociaţii, cât pentru o capitală regională. Dacă adaugăm şi zona metropolitană, compusă din cele 17 comunităţi apropiate, ajungem la aproximativ 500 de mii de locuitori. Transilvania Blues Festival a ajuns la ediţia a şaptea şi este meritul lui Alin Ludu Dumbravă şi al lui Vlad Popescu pentru perseverenţă şi devotament pentru muzica de blues, în toate formele sale actuale. Detalii despre celelalte ediţii, puteţi vedea aici:
https://en.transilvaniablues.ro/despre-noi/
Cifra şapte este magică, ea apare frecvent în Facerea Lumii, povestea Albei ca Zăpada sau putem număra cele şapte note muzicale, șapte culori ale curcubeului, Zilele Săptămânii şi Minunile Lumii Antice. Statistic este o cifră preferată de mulţi, întocmai cum este şi culoarea albastră, identificabilă cu notele albastre ale bluesului. Asociația Transilvania Arts & Events are în plan local, două evenimente cu care se poate mândri, a făcut istorie în clubul metalifer Rockstadt şi a adus bucurie fanilor de peste tot din ţară. Fiind aproape de Bucureşti, la puţin peste două ore (pe cale ferată!), am participat şi noi la această poveste. În weekend-ul 26-27 septembrie 2025, am fost tot şapte la festival (eu, Nini B., Ruxandra O., Cornel S., Radu B., Mara şi Ruben din Olanda).