Prima zi i-a avut ca protagonişti pe: Blúz Bend (RO), Snétberger Ferenc & Tony Lakatos (DE) şi Harry Tavitian & Cserey Csaba (RO). Trupa locală Blúz Bend a deschis festivalul cu voioşie şi bună-credinţă în povestea bluesului, acest stil muzical, care ne împlineşte, cu bune şi cu rele, viaţa de zi cu zi. Din excelenta trupă Blúz Bend au făcut parte: vocalista Anna Green, Szabó Pál Szabolcs la chitară şi voce, Kelemen Szilárd la chitară, Tóth Olivér la chitară bas şi Csurulya Árpád la baterie. Duoul format din excepţionalul chitarist Ferenc Snétberger și renumitul saxofonist Tony Lakatos a entuziasmat publicul cu momente speciale de jazz și măiestrie improvizatorică. Ferenc Snétberger, considerat unul dintre cei mai sensibili chitariști din lume, a cucerit audienţa cu tehnica sa de neegalat, iar Tony Lakatos a ambientat atmosfera cu rafinate şi robuste solouri de saxofon tenor. De la ora 21, mult iubitul duo Harry Tavitian & Cserey Csaba, care a punctat şi un record de audienţă al festivalului, ne-a dăruit un show de excepţie, improvizatoricele conversaţii, pe diverse teme muzicale sau folcloristice, transformând recitalul într-un moment unic, ravisant, de neuitat. Despre veteranul jazzului şi bluesului românesc, aţi aflat multe amănunte în cartea mea, Blues Made in Romania, aflată acum la a treia ediţie. Iată, un mic extras:
„Harry Tavitian este absolvent al Liceului Mircea cel Bătrân din Constanța (1971), al Facultății de muzică de la Brașov (1976) și al Conservatorului Ciprian Porumbescu din București (1979). La 17 ani, Harry Tavitian a început să cânte blues. Din 1976, s-a dedicat jazzului. În 1978, la Constanța, a pus bazele grupului Creativ, împreună cu violonistul George Mănescu. În 1979, sunt cooptați contrabasistul Cătălin Frusinescu și chitariștii Gheorghe Petcu și George Oprea. În martie 1980 formația primește premiul I pentru debut la Festivalul Internațional de Jazz Sibiu. În noiembrie 1980 este cooptat bateristul Corneliu Stroe. De-a lungul timpului a colaborat cu numeroși muzicieni, precum: Cserey Csaba (baterie), Anatoly Vapirov (saxofoane), Johnny Răducanu (pian), Okay Temiz (percuție), David Yengibarian (acordeon), Ion Baciu Jr. (pian). Harry Tavitian a susținut, în cei 50 de ani de activitate, nenumărate concerte peste hotare, în Rusia, Lituania, Franța, Italia, Germania, Bulgaria, Portugalia, Republica Moldova, Serbia, Polonia, Scoția, Ungaria, Grecia, Turcia, Belgia, Olanda, SUA, Armenia (ca invitat personal al președintelui Armeniei), Slovacia, Elveția, Cehia, Austria, Slovenia. Până la Tavitian, Mihai și Ștefan Berindei, Marius Popp, Richard Oschanitzky, Dan Mândrilă, Johnny Răducanu erau, în exclusivitate, muzicieni de jazz. Tavitian poate fi considerat, pe bună dreptate, primul pianist/vocalist de blues tradițional din România.”
Revenirea lui Harry Tavitian pe scena de concert s-a produs la Bacău într-un eveniment privat de solo pian, însă concertul de la Sfântu-Gheorghe a fost cel care l-a readus în atenţia fanilor jazzului din România. Cserey Csabcsi Csaba este apreciat ca unul dintre cei mai buni percuţionişti din România. S-a potrivit de minune cu Harry Tavitian, cu care nu mai cântase de aproape de cinci ani. A fost un recital fenomenal, în care modulaţiile maestrului armean se împleteau fericit cu percuţiile pline de vigoare ale lui Csabcsi. Libertatea muzicii de jazz oferă momente irepetabile, unde genialitatea acestui redutabil duo ne-a lăsat o impresie puternică, divină chiar, cei doi fiind mai presus de orice severă expectativă.
„Mă bucur să revin aici după 14 ani. Am amintiri frumoase de la concertele din Sfântu-Gheorghe (solo pian sau cu Corneliu Stroe, Anatoly Vapirov, Orient Express, graficiana Klara Tamas, Cserey Csaba). Înainte de 1989, la Sfântu Gheorghe a funcționat un club de jazz deosebit, condus de plasticianul Kiss Béla. Libertatea interioară, deschiderea spre avangardă și cultura lui deosebită au făcut ca membrii clubului de jazz – în majoritate copii și tineri pe care Béla îi iniția în tainele artelor, să devină unii dintre fanii de jazz cei mai entuziaști. Îmi aduc aminte cu mare plăcere atât de întâlnirile pe care le aveam cu aceștia la festivalurile de jazz de atunci de la Sibiu, Costinești, Brașov, dar și de concertele de la Casa de Cultură din Sfântu-Gheorghe, unde sala era arhiplină și atmosfera extraordinară. În urmă cu patru ani Béla a plecat la Domnul. Vineri seara îmi va lipsi foarte mult.” (Harry Tavitian)
