În perioada 28-30 iunie, în Parcul Memorial '56 din Sfântu Gheorghe, am fost prezent la festivalul SEPSI JAZZ & BLUES, organizat cu statornicie de Asociația Sepsi Jazz & Blues, în parteneriat cu Primăria Municipiului Sfântu-Gheorghe și Casa de Cultură Kónya Ádám și cu finanțarea AFCN respectiv MOL - ÚJ EURÓPA ALAPÍTVÁNY. Cu această a treia ediţie, Sepsi Jazz & Blues a devenit un reper naţional, cucerind binemeritate laude atât din partea publicului, cât şi din partea jurnaliştilor şi fotografilor acreditaţi la eveniment.
Audienţa a fost diversă, atât ca vârstă, cât şi ca grupare etnică. Am fost plăcut surprins de liniştea locului ales pentru desfăşurarea festivalului, parcul Memorial ’56 din Sfântu Gheorghe (str. Kossuth Lajos nr. 13), fiind un simbol al luptei pentru libertate – comemorând revoluţia anticomunistă din octombrie 1956 din Ungaria. Acest generos spaţiu, dintre Liceul de Artă Plugor Sándor şi Casa de Cultură Municipală Kónya Ádám a vibrat de energie şi bun-simţ muzical timp de trei zile, concertele de jazz şi blues fiind inteligent alese de organizatori, iar aici le mulţumesc domnilor Endre Lázár-Prezsmer şi Csurulya Árpád, pentru invitaţie şi ospitalitate.
Prima zi i-a avut ca protagonişti pe: Blúz Bend (RO), Snétberger Ferenc & Tony Lakatos (DE) şi Harry Tavitian & Cserey Csaba (RO). Trupa locală Blúz Bend a deschis festivalul cu voioşie şi bună-credinţă în povestea bluesului, acest stil muzical, care ne împlineşte, cu bune şi cu rele, viaţa de zi cu zi. Din excelenta trupă Blúz Bend au făcut parte: vocalista Anna Green, Szabó Pál Szabolcs la chitară şi voce, Kelemen Szilárd la chitară, Tóth Olivér la chitară bas şi Csurulya Árpád la baterie. Duoul format din excepţionalul chitarist Ferenc Snétberger și renumitul saxofonist Tony Lakatos a entuziasmat publicul cu momente speciale de jazz și măiestrie improvizatorică. Ferenc Snétberger, considerat unul dintre cei mai sensibili chitariști din lume, a cucerit audienţa cu tehnica sa de neegalat, iar Tony Lakatos a ambientat atmosfera cu rafinate şi robuste solouri de saxofon tenor. De la ora 21, mult iubitul duo Harry Tavitian & Cserey Csaba, care a punctat şi un record de audienţă al festivalului, ne-a dăruit un show de excepţie, improvizatoricele conversaţii, pe diverse teme muzicale sau folcloristice, transformând recitalul într-un moment unic, ravisant, de neuitat. Despre veteranul jazzului şi bluesului românesc, aţi aflat multe amănunte în cartea mea, Blues Made in Romania, aflată acum la a treia ediţie. Iată, un mic extras:
„Harry Tavitian este absolvent al Liceului Mircea cel Bătrân din Constanța (1971), al Facultății de muzică de la Brașov (1976) și al Conservatorului Ciprian Porumbescu din București (1979). La 17 ani, Harry Tavitian a început să cânte blues. Din 1976, s-a dedicat jazzului. În 1978, la Constanța, a pus bazele grupului Creativ, împreună cu violonistul George Mănescu. În 1979, sunt cooptați contrabasistul Cătălin Frusinescu și chitariștii Gheorghe Petcu și George Oprea. În martie 1980 formația primește premiul I pentru debut la Festivalul Internațional de Jazz Sibiu. În noiembrie 1980 este cooptat bateristul Corneliu Stroe. De-a lungul timpului a colaborat cu numeroși muzicieni, precum: Cserey Csaba (baterie), Anatoly Vapirov (saxofoane), Johnny Răducanu (pian), Okay Temiz (percuție), David Yengibarian (acordeon), Ion Baciu Jr. (pian). Harry Tavitian a susținut, în cei 50 de ani de activitate, nenumărate concerte peste hotare, în Rusia, Lituania, Franța, Italia, Germania, Bulgaria, Portugalia, Republica Moldova, Serbia, Polonia, Scoția, Ungaria, Grecia, Turcia, Belgia, Olanda, SUA, Armenia (ca invitat personal al președintelui Armeniei), Slovacia, Elveția, Cehia, Austria, Slovenia. Până la Tavitian, Mihai și Ștefan Berindei, Marius Popp, Richard Oschanitzky, Dan Mândrilă, Johnny Răducanu erau, în exclusivitate, muzicieni de jazz. Tavitian poate fi considerat, pe bună dreptate, primul pianist/vocalist de blues tradițional din România.”
Revenirea lui Harry Tavitian pe scena de concert s-a produs la Bacău într-un eveniment privat de solo pian, însă concertul de la Sfântu-Gheorghe a fost cel care l-a readus în atenţia fanilor jazzului din România. Cserey Csabcsi Csaba este apreciat ca unul dintre cei mai buni percuţionişti din România. S-a potrivit de minune cu Harry Tavitian, cu care nu mai cântase de aproape de cinci ani. A fost un recital fenomenal, în care modulaţiile maestrului armean se împleteau fericit cu percuţiile pline de vigoare ale lui Csabcsi. Libertatea muzicii de jazz oferă momente irepetabile, unde genialitatea acestui redutabil duo ne-a lăsat o impresie puternică, divină chiar, cei doi fiind mai presus de orice severă expectativă.
„Mă bucur să revin aici după 14 ani. Am amintiri frumoase de la concertele din Sfântu-Gheorghe (solo pian sau cu Corneliu Stroe, Anatoly Vapirov, Orient Express, graficiana Klara Tamas, Cserey Csaba). Înainte de 1989, la Sfântu Gheorghe a funcționat un club de jazz deosebit, condus de plasticianul Kiss Béla. Libertatea interioară, deschiderea spre avangardă și cultura lui deosebită au făcut ca membrii clubului de jazz – în majoritate copii și tineri pe care Béla îi iniția în tainele artelor, să devină unii dintre fanii de jazz cei mai entuziaști. Îmi aduc aminte cu mare plăcere atât de întâlnirile pe care le aveam cu aceștia la festivalurile de jazz de atunci de la Sibiu, Costinești, Brașov, dar și de concertele de la Casa de Cultură din Sfântu-Gheorghe, unde sala era arhiplină și atmosfera extraordinară. În urmă cu patru ani Béla a plecat la Domnul. Vineri seara îmi va lipsi foarte mult.” (Harry Tavitian)
Sâmbătă, 29 iunie 2024 a debutat cu un concert exploziv, Tóth Viktor Skylark Metropolitan din Ungaria, care a pus în valoare veleităţile şefului de orchestră, apreciatul saxofonist și compozitor Viktor Tóth. De la ora 18 a concertat EWIVA feat. Zoltán Lantos (RO) un fascinant trio de jazz, în care capabilităţile excelentei vocaliste Evelin Tóth, au fost deosebit de bine primite de public, deopotrivă cu atrăgătoarele arpegii ale violonistului Zoltán Lantos şi ofensivele ritmice ale percuționistului András Halmos. Din Ungaria a fost invitat un grup inedit, numit Tariqua, un refugiu al marocanului Said Tichiti, originar din Sahara, ce ne-a petrecut pe ritmurile pulsatorii ale ritualurilor de transă gnawa (în traducere liberă ar însemna persoană neagră). Aromata muzică a trupei TARIQA este o contopire structurală de muzică gnawa marocană și muzică populară maghiară, ce şi-a creat o identitate proprie, seducătoare şi... tămăduitoare. Marocul a ademenit mulţi muzicienii din zona rockului, bluesului şi jazzului. O legendă a jazzului, Randy Weston a căzut sub vraja lui gnawa în anii ‘60. Sedus de gwana, Jimi Hendrix a compus o piesă numită Castles Made of Sand. Mari celebrităţi ca Robert Plant, Carlos Santana, Cat Stevens, Paul Simon, Frank Zappa au experimentat muzica din Maroc. Chiar și Madonna i-a adus un omagiu, pe ultimul ei album. Alături de Said Tichiti (voce şi guembri aka sintir - o lăută cu trei coarde acoperită cu piele de cămilă sau de capră), din grup mai fac parte: Ferenc Kovács la vioară, trompetă şi voce - un maestru al jazzului și al muzicii populare maghiare, precum şi, experimentaţii muzicieni, Fanni Zahár la saxofon, Horváth Ábel la chitară, Halmos András la baterie. Un amestec ritmic de afrobeat, improvizaţie şi ritmicitate molipsitoare.
„Gnawa este cel mai vechi rock'n'roll din lume, vechi de 4.000 de ani." (William Burroughs)
Vedeta serii a fost Roberto Morbioli care a cântat de la ora 21. El a venit în formulă de trio, cu basistul Andrea Caggiari şi iubitul nostru baterist Liviu Pop, binecunoscut pentru celebrele formule, Urban Unit şi Bluescore, despre care găsiţi referiri, tot în cartea mea despre bluesul românesc. Pentru mine, la Sfântu-Gheorghe a fost al cincilea concert Roberto Morbioli Trio şi datorită acestui flamboiant show, nu am rezistat tentaţiei de-al prinde şi pe al şaselea, la The Pub Universităţii din Bucureşti. Roberto Morbioli Trio s-au aflat în turneu de 8 oraşe în România, Roberto promovând intens ultimul său album, Make It Right.
Andrea Caggiari este un basist care a început să cânte în anul 2004 cu diverși artiști italieni din blues, soul și funk. A urcat pe scenele multor cluburi, teatre și festivaluri din Italia și Europa. A participat la mai multe turnee în Africa, în special în Zimbabwe, cântând cu artiști consacrați precum Oliver Mtukutzi, Dudu Manhenga, Ivan Mazuze și mulţi alţii. În prezent, este membru al formației Holebones, unde activează ca basist, cântăreț și producător. În rolul său de basist, a cântat cu Andy J. Forest (armonicist din New Orleans), Quentin Moore (una dintre cele mai interesante voci de pe scena soul texană) și este basistul trupei Morblus (una dintre cele mai bune trupe de blues din Italia, al cărui chitarist este Roberto Morbioli). Trupa MORBLUS a fost şi este foarte apreciată de critici şi de fani în timpul impresionantei sale călătorii muzicale de peste 33 de ani. Colaborările sale cuprind artiști influenți, inclusiv: Guitar Shorty, Jesse Yawn, Robben Ford, Roomful of Blues, Big Daddy Wilson, Mike Zito, Ronnie Earl, J. Geils, Sir. Waldo Weathers (James Brown), Martha High și mulți alții. Morblus înseamnă American Blues made in Italy și captează publicul cu sunetul său original de funk, blues, rhythm & blues şi soul.
Morbioli Trio au fost deosebit de activi şi la jam-sessionul organizat după ora 23, în clubul Babel. Aici am participat la o rafinată întâlnire improvizatorică, de jazz-rock la fusion şi blues, între Roberto Morbioli, trei membri ai trupei Tariqua - Ferenc Kovács la trompetă, Zahár Fanni la flaut, Ábel Horváth la chitară, trei membri Blúz Bend - vocalista Anna Green din UK, cu o voce specială, ce ne aminteşte de Janis Joplin, prietenă cu mult regretatul chitarist Farkas László (Quo Vadis), Tóth Olivér - chitară bas şi Csurulya Árpád – baterie şi, nu în ultimul rând, îl amintesc pe János Kertész, care este muzician şi profesor de percuţie, eminent inginer de sunet al festivalului de jazz şi blues de la Sfântu-Gheorghe.
Ultima seară a festivalului Sepsi Jazz & Blues, duminică, 30 iunie 2024, a debutat cu originalul trio, Amphitrio, format din tinerii: Andrei Petrache – pianist, compozitor, Mike Alex - contrabas și Philip Goron - percuţie. Până în prezent, cei trei au concertat sub numele de Andrei Petrache Trio la mari festivaluri, precum Jazz in the Park (2022, 2023), Sepsi Jazz & Blues Festival (2022, 2023), JazzX (2023) şi Oradea FestiFall (2023). Repertoriul lor cuprinde piese compuse special de Andrei Petrache pentru această formulă de trio şi a fost o revelaţie pentru toţi cei prezenţi. Tinereţe, prietenie, inspiraţie, originalitate, profesionism, robusteţe şi, în mod special, bucurie de-a cânta. Setlistul Amphitrio pentru Sepsi Jazz & Blues a fost: 1. West; 2. North Point; 3. Counter; 4. East Point; 5. Vară; 6. South; 7. Toamna; 8. Primăvara. Membrii trupei au medii muzicale diverse și creează o atmosferă sonoră unică în concertele lor. De aceea, vă propun să îi cunoaşteţi:
„Andrei Petrache și-a finalizat studiile de licență și masterat în compoziție clasică la clasa prof. univ. dr. DHC Dan Dediu, iar în prezent continuă ca doctorand în cadrul aceleiași specializări, la Universitatea Națională de Muzică din București. În paralel, urmează o a doua licență, cea de dirijat de orchestră, sub îndrumarea prof. Cristian Mandeal. Lucrările sale au fost distinse cu peste 30 de premii la concursuri naționale și internaționale de compoziție și au fost interpretate în multe orașe importante din Europa și Asia. Activitatea sa de pianist este orientată spre scena jazzului, concertând până în prezent în diverse orașe importante de pe trei continente.”
„Mike Alex a absolvit Colegiul Național de Muzică George Enescu în secția contrabas clasic. A participat la Festivalul Internațional Eurochestrie din Franța ca solist contrabas. În perioada 2016-2017, a făcut parte din programul Erasmus+, prin intermediul căruia a susținut concerte în Sardinia și Lituania, alături de membrii celorlalte țări implicate. Cu ocazia absolvirii liceului, a concertat cu orchestra Colegiului la Ateneul Român în calitate de solist. Din vara anului 2017, s-a orientat spre jazz, fiind absolvent al Universității Naționale de Muzică din București la secția Compoziție Jazz. A câștigat mai multe premii, printre care și locul II la Concursul Național New Jazz Players, ediția 2019.”
„Philip Goron are piciorul în două lumi, fiind pe de o parte percuționist colaborator în orchestre importante, pe de altă parte baterist în proiecte cu sunete variate - de la jazz la world music. Pasiunea lui rămâne spectacolul live, unde este înconjurat de oameni, cântând pentru oameni. A produs și interpretat alături de Taxi, TUMBE, Cred că sunt Extraterrestru, RVQ (Radu Vâlcu Quintet), în prezent făcând parte din mai multe proiecte muzicale: Mădălina Pavăl Live Orchestra, Amphitrio și Luiza Zan Quintet. Împreună cu Amphitrio își încheie parcursul artistic, având ocazia aici să combine cele două lumi din care face parte – cea a muzicii clasice și cea a world music și jazz.”
De la ora 19:30, a concertat la Sfântu-Gheorghe celebrul duo Berti Barbera & Nicu Patoi. A fost o încântare şi m-am bucurat mult că i-am revăzut. Albumul Blue Drops, cel mai reuşit album din discografia lor, se află deja pe primul loc în preferinţele mele acustice, din mica noastră lume muzicală. Ambii artişti sunt, de asemenea, prezentaţi pe larg în cartea mea despre bluesul mioritic. Recitalul duoului Berti Barbera & Nicu Patoi a fost savurat din plin de audienţa prezentă, pe scurt, virtuozitate chitaristică, rafinată partitură vocală, presărată cu umor fin din partea lui Berti, care a fost şi prezentatorul în limba română al festivalului, împreună cu actorul József Nagy Lázár.
Ultimul concert al festivalului a fost susţinut de Péter Sárosi Azara feat. Nóra Tasi. Grupul SÁROSI PÉTER AZARA reprezintă modernitatea jazzului actual. Trupa este alcătuită din pianistul din Sárosi Péter originar din Târgu-Mureș și muzicienii: Gábor Szabolcs – saxofon, Kerezsi Csongor – bas; Pál Gábor – tobe, toţi născuţi şi şcoliţi în Sfântu-Gheorghe. Grupul a câștigat premiul Formația anului 2013, la Gala de Jazz din București, organizată de fundația Muzza a regretatului jurnalist bucureştean Alexandru Şipa. Tot din Sfântu-Gheorghe, Tasi Nóra, care a primit aplauze prelungite, a cântat de mai multe ori cu această formație și au avut concerte la mari festivaluri de jazz din toată ţara. Tasi Nóra a fost desemnată Revelația anului 2013, tot de către fundația Muzza. Interacțiunea dintre pianistul Péter Azara Sárosi și cântăreața Nóra Tasi a creat o ambianţă captivantă, de mare final de festival de jazz. Bravos organizatorilor! Köszönjük szépen!
Tot în aceste călduroase zile de iunie, împreună cu prietenul meu, Acsen Ibram, am vizitat cât am putut de mult, câteva obiective turistice din judeţele Covasna şi Harghita. Am călătorit în timp, în ţinutul conacelor de la Arcuş sau de la Bicfalău şi am băut apă minerală feruginoasă de la Izvorul Elisabeta (Erzsébet Forrás) de la Şugaş Băi, stațiunea comorilor aproape de Sfântu-Gheorghe.
Am fost plăcuţi impresionaţi de mirificul peisaj de la Lacul Frumoasa, lac de acumulare antropic, ce asigură 50% din necesarul de apă potabilă a municipiului Miercurea-Ciuc. Am mâncat pâine cu cartofi şi gulaş de vită, în două locaţii renumite (la Bálványos şi la Ozun) şi am gustat şase soiuri de palinkă (afine, gutui, zmeură, vişine, caise şi cireşe amare). În altă zi, am făcut o vizită la atelierul de gordune al inginerului silvic, Hadnagy Lehel. El a fost deosebit de încântat de vizita noastră, s-a bucurat să ne arate cum se construieşte un instrument sau chiar o vioară. Lehel are 40 de ani şi trăieşte în satul Valea Boroş, din comuna Lunca de Jos, într-o zonă deosebit de pitorească, situată la aproximativ 40 kilometri de Miercurea-Ciuc. În 2019 a avut loc întâlnirea care i-a schimbat destinul. În sat a venit un meşter din Ungaria, Ladanyi Ferenc, care învăţase şi el, prin anii ’90, de la un meşter local, să construiască gordune, instrumente muzicale tradiţionale de pe Valea Ghimeşului. Acesta a lansat un îndemn către localnici să înveţe să construiască gordune, în dorinţa de a transmite mai departe acest meşteşug. Am aflat, de asemenea, că gordunele au început să fie folosite şi de către muzicienii de jazz şi blues, deşi, în mod tradiţional, se folosesc pentru muzica populară din zonă, în special, de către ceangăi. De asemenea, ele sunt folosite şi de muzicieni din zonele Ciucul de Jos, Gheorgheni, Bicaz, având forme mai apropiate de violoncel, iar unele instrumente asemănătoare gordunei se regăsesc şi în zona Apuseni. Celebra cântăreaţă din anii ’70, Erika Józsa, jurnalistă, compozitoare şi crainic al emisiunii maghiare de la Televiziunea Română cânta la gordună. De fapt, şi pe scena din Sfântu-Gheorghe am văzut „la lucru” un astfel de instrument.
În finalul poveştii mele adevărate de la Sfântu-Gheorghe, ţin să mulţumesc organizatorilor pentru 3. SEPSI JAZZ & BLUES FESZTIVÁL şi să salut toţi prietenii din Constanţa, Braşov, Cluj-Napoca, Bucureşti şi Râmnicu-Vâlcea, cu care am relaţionat pe parcursul acestor trei minunate zile din Ţinutul Secuiesc.
Radu Lupaşcu
3 iulie 2024
Fotografii de: Radu Lupaşcu (1, 17, 18, 20), The Banshee Studio (2, 3, 4, 12), Acsen Ibram (5, 16, 19), Casa de Cultură Kónya Ádám (6, 7, 8, 9, 15, 21); Genu Ariseanu (10, 11), Vetró B. Sebestyén András (13).
Legenda: 01. Afişul festivalului; 02. Public; 03. Snétberger Ferenc & Tony Lakatos; 04. Harry Tavitian & Cserey Csaba; 05. Harry Tavitian şi Radu Lupaşcu; 06. Tóth Viktor Skylark Metropolitan; 07. EWIVA feat. Zoltán Lantos; 08. Tariqua; 09. Roberto Morbioli; 10. Roberto Morbioli şi Radu Lupaşcu; 11. Sorin Roman, Said Tichiti, Radu Lupaşcu, Zoltán Lantos, Ferenc Kovács; 12. Amphitrio; 13. Acsen Ibram, Radu Lupaşcu, Berti Barbera, Vetró B. Sebestyén András; 14. Péter Sárosi Azara feat. Nóra Tasi; 15. Public rexat la festival; 16. Izvorul Elisabeta, Sugaş Băi; 17. Valea Boroş, Lunca de Jos; 18. Hadnagy Lehel; 19. Gorduna; 20. Conac la Bicfalău; 21. Palinka.