Într-adevăr, muzicianul cu majusculă Mircea Tiberian s-a întors la îngerul lui în cel de al șaptelea deceniu al existenței sale pământene. În anul 2024 aniversa o jumătate de veac de carieră performantă în slujirea artei sunetelor, începând din 1974 când a debutat la Festivalul de Jazz de la Sibiu. Iar în 2025, mai precis pe 4 mai, a atins vârsta senectuții, șaptezeci de primăveri... Dar iată că a venit și fatidica dată de 18 octombrie, când un tragic infarct i-a pus prematur capăt zilelor.
Principalul aport al ilustrului muzician la emanciparea contextului autohton al domeniului de referinţă s-a concretizat într-o contribuţie multiplă, atotcuprinzătoare, cumulând ipostazele de remarcabil pianist aplaudat în ţară şi în străinătate, posesor al unei tehnici stăpânite cu aplomb, dublată de măiestria improvizatorului inspirat, ca şi de instrumentist solo (la pian, sintetizator, clavecin, orgă) şi şef de formaţie (în fapt de formaţii, el fiind generatorul a tot felul de componenţe mergând de la duo la diverse combo-uri, până la big band), de compozitor omnipotent, îndemânatic aranjor, de mentor al tinerei generaţii în calitate de cadru didactic universitar doctor (fiind inclusiv întemeietor al unor specializări-module de jazz şi muzică improvizată în institutele de învăţământ superior de la Bucureşti şi Cluj-Napoca, ca şi prin integrarea studierii acestui gen sonor la nivelul Liceelor de Muzică), de organizator, coordonator al vieţii muzicale – între altele, ca membru în Comitetul de avizare a proiectelor artistice destinate Primăriei Municipiului Bucureşti, curator al Festivalului „Jazzy Spring in Bucharest”; consemnăm şi implicarea în domenii interdisciplinare (spectacole de balet - jazz, poezie - jazz, teatru - jazz, acţiuni multimedia). Şi a fost, nu în ultimul rând, un prolific publicist, autor al lucrărilor jazzologice & didactice „Note muzicale şi note despre muzică”, „Cartea de muzică”, două volume ale tratatului „Tehnica improvizaţiei”, „Jazz Inside Out”, „Sunetul de referinţă şi arca muzicii occidentale”, „Domeniul muzical, o lume cu patru dimensiuni”, „Magister Musicae în Ţara Surâsului”, „Acompaniamentul CREATIV la pian şi keyboards” (unele lucrări conţinând şi CD-uri audio ilustrative). Cel din urmă volum al său, purtând genericul „Melodiile Bucureştiului de altădată – Prelucrări de Mircea Tiberian”, cristalizat sub sigla Editurii Muzicale a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România; cuprinde zece partituri pentru pian care reprezintă tot atâtea prelucrări ale unor notorii şlagăre româneşti.
Nu e ușor lucru să inițiezi, să cultivi idei originale. Apoi să-i convingi și pe ceilalți de a lor viabilitate. Finalmente să afli în ființa ta persuasiunea interioară, energia, voința de a le transfigura în realitate.
Muzicianul Liviu Mărculescu a reușit, la finele primei luni a acestei toamne – al patrulea an consecutiv – să amplaseze jazzul, cu artiști și spectatori pe tăpșanul din proximitatea Muzeului de sit arheologic de la Cucuteni (destinat protejării necropolei tumulare getodacice din secolul al IV-lea î. H.) plasat în satul omonim, la cincizeci de km de Iași. Cu masive eforturi, el a izbutit să obțină finanțare de la AFCN și sprijin de la câțiva sponsori, implicându-se nu doar organizatoric, ci și artistic, căci conceptul, selecția line up-ului i-au aparținut; a urcat pe scenă ca instrumentist și dirijor în fiecare din cele trei seri de festival (26-28 septembrie). Deși pe un frig antipatic, realmente neprielnic unor reprezentații în aer liber, calitatea muzicii a încălzit inimile tuturor, unind preferințele. Caracteristica distinctivă a acestui eveniment muzical în comparație cu altele similare, a constat în diversitatea aparițiilor scenice.
Prima lună a acestei toamne a inclus ca în fiecare an, câteva zile de naștere proprii unor personalități accentuate aparținând jazzului autohton – ne referim la vocalistele Anca Parghel (16.09.1957) și Teodora Brodi Enache (30.09.1967), la pianiștii și compozitorii Ion Baciu Jr. (30.09.1959) și îndeosebi Marius Popp!!!
Îmbinare benefică de simţ constructiv, ordonat prin studiul matematicilor, cu spiritul creativ al artistului animat de inspiraţie, fantezie, înzestrare nativă pentru magia sunetelor – cel pe care l-am numit pe merit „monstru sacru” pentru dăruirea de o viaţă – omul de muzică Marius Popp, a văzut lumina zilei la 21 septembrie 1935 în străvechiul burg transilvan al Sibiului... treizecișinouă de primăveri mai târziu el înscriindu-se între membrii fondatori ai Festivalului de Jazz diriguit din 1974 de Nicolae Ionescu. Deşi adolescent iubitor de muzică, talentul la desen, ca şi cunoştinţele în aria matematicilor i-au îndreptat lui Marius Popp paşii spre nobila disciplină – și ştiinţifică și creativ-artistică – a proiectării de alcătuiri edilitare, arhitectura, pe care a studiat-o la Institutul „Ioan Mincu” din Bucureşti, absolvit în anul 1959. Cum însuşi artistul mărturisea, la instruirea sa ca muzician (autodidact!) au contribuit atât vărul lui, ilustrul profesor universitar / compozitor Alexandru Pașcanu, cât şi neuitatul Mihai Berindei.