Înnegresc aceste rânduri de evocare cu nouă zile înainte de gongul inaugural al ediției a XXX-a aniversară a Festivalului Internațional de Jazz „Gărâna 2026”.
Totul a început atunci când câțiva notorii muzicieni timișoreni (unii din diaspora) au cumpărat case de vacanță la munte, în localitatea Brebu Gărâna din județul Caraș Severin, situată pe muntele Semenic la 1000 metri altitudine. Era prin 1997 când Paul Weiner, Puba Hromadka, Kamocsa Béla, Johnny Bota, Liviu Butoi și alții asemenea se întâlneau în șura casei lui Puba Hromadka unde cântau împreună pentru plăcerea lor. A prins însă de veste Gigi Tăuș, patronul hanului „La Răscruce” din apropiere; fiind și meloman, le-a zis să vină la el în curtea hanului unde este loc berechet și în care se pot instala spectatori, construind special un chioșc cu o destinație precisă: scena... Zis și făcut!
Muzicienii timișoreni au venit la han în vara lui 1997, pe lângă cei menționați fiind prezenți și Mircea Tiberian, Eugen Gondi, Mirel Butoi, Marta Hristea, marcând live debutul în zilele de 8 și 9 august al Festivalului de Jazz Brebu Gărâna, a cărui siglă apărea desenată ca o vacă stilizată. Și astfel, vară de vară, în luna august, s-au succedat în anii 1998, 1999 (de când am apărut și eu ca prezentator), 2000, 2001, 2002, 2003, șapte ediții festivaliere cu tot mai mulți spectatori ocupând și partea de șosea din dreptul hanului.
Fiindcă devenise faimos fiind solicitat de numeroși fani, s-a luat decizia ca Festivalul să fie mutat într-o locație mai spațioasă. A intervenit atunci Fundația Culturală Jazz Banat, în frunte cu familia Giura – Marius Giura - director artistic, Simona Bebe Giura - director (care între edițiile gărânene a organizat, ulterior, și un Festival de Jazz la Oradea), Gabriela Giura (soția lui Marius) care un timp a scris programele de sală, ceilalți fii Cristina Kitty Giura, Caius Ștefan Uțu Giura. Locul ales, la vreun kilometru și jumătate de hanul „La Răscruce”, a fost Poiana Lupului unde inginerul Marius Giura a instalat, cu contribuția colegilor de la uzina la care a lucrat, o amplă scenă metalică, având acordul proprietarilor locului, Rudi Körtvélyesi și Lora Körtvélyesi. De acum cinci ani Marius Giura este actualul proprietar la Gărâna.
În noul perimetru în care s-a mutat Festivalul de Jazz Gărâna începând cu răstimpul 13-15 august 2004, s-au dezvoltat curând mulțime de anexe. Dacă ar fi să stau strâmb şi să judec drept, sunt tot mai încredinţat că acest veritabil complex spectacular din Poiana gărâneană a Lupului te îmbie cu toate tipurile de satisfacţii pe care ţi le poţi dori şi închipui: astfel, înainte de toate ţi se acordă acces direct la jazz pe săturate, jazz exfoliat multiplu în petale stilistice policrome, eclatante. Pe lateralele poienii se înşiră tarabe doldora de materiale informative (discuri, cărţi, afişe, maiouri inscripţionate etc., etc., etc.) plus suveniruri – cât cuprinde. Ai deplină libertate de mişcare în amplul spaţiu festivalier printre buştenii orizontali (cu valoare de fotolii de orchestră!), în timp ce în fundalul acestei zone atribuite publicului se diversifică un evantai gastronomic incredibil de darnic & felurit – totul ambientat de aerul ozonat cu o puritate accentuată, sub generoasa boltă din înalt, ramplisată cu miriade de leduri stelare pulsatorii... şi câte şi mai câte… Am exagerat oare cu ceva? Fireşte că nu. Să te mai miri că, iulie de iulie, drumurile jazzului urcă vertiginos pe cărări de Semenic? Cum că ademenirea împlinirilor afectiv-estetice te recheamă imperios în fiecare an cu tentacolele ei vrăjite spre tărâmul mirific al jazzului cu majusculă? Ei bine, în atare circumstanţe favorizante, foarte ameninţătorul avertisment al organizatorilor – „Patru zile de jazz care vă vor tăia răsuflarea, într-un loc spectaculos. Crează dependenţă!” îmi apare a-toate-plauzibil, firesc, legitim!
Cum spuneam, ca în fiecare an, sub caritabila umbrelă a amplului Festival, a înflorit un shopping divers şi apt a întruni o cuprinzătoare gamă de cerinţe, gusturi, preferinţe – în ceea ce ne priveşte, am apreciat îndeosebi magazinul de discuri Andante, „păstorit” de Paul Tutungiu (mai ales că label-ul ECM a aniversat o jumătate de secol de la înfiinţare), dar şi standurile de cărţi, afişe, programe de sală, tricouri inscripţionate şi alte suveniruri. Iar ca atracţii conexe, au fost lansate între altele volumul lui Johnny Bota „Nostimade muzicale” și discul aniversar dublu vinil „Bega Blues Band 40”, au putut fi vizionate expoziţii de fotografii şi de artă plastică. Natura însăşi s-a arătat adesea conciliantă din punctul de vedere al ameninţărilor pluviometrice... Gestionat de acceaşi echipă profesionistă dirijată cu mână sigură de Dejan Feniaţ (cu colegii de pe scene Octavian Brebean, Laur Morun, Adi „Soso” Lupulescu, Adrian Foale, Valentin Potra, Ovidiu Roşu şi acordorul de pian Remus Turcu), sunetul şi imaginile Festivalului au împlinit aşteptările. Deosebit de activă, de eficientă, echipa organizatorilor (cuprinzând şi întreaga familie Giura) a fost secondată benefic de un numeros grup de voluntari, aici enumerând serviciile de amfitrion-traducător ale inimoasei cântărețe de jazz și blues Mirela Iacob. În ultimii ani noul șef al echipei de sunet este Laur Morun.
Desigur, au fost necesare și alte amenajări, precum domeniul pentru parcările auto, nevoia de mai mult curent electric (cel produs de centrala din subsolul clădirii lui Rudi Körtvélyesi nefiind suficient), crearea unor grupuri sociale imperios trebuincioase celor prezenți. S-au rezolvat toate, sporind confortul general. Marius Giura și ai săi şi-au asumat deloc facilele, dimpotrivă, complexele meniri de identificare a potenţialilor sponsori şi sprijinitori materiali în general, de selecţie a artiştilor români şi străini invitaţi să se producă pe amplasamentul scenic, de larga promoţie media a evenimentului, de conceperea şi de editarea caietului-program, de punerea la îndemâna publicului a tricourilor colorate, inscripționate cu programul galelor, diferite de la un an la altul, de rezolvare a chestiunilor legate de transport (inclusiv traficul internaţional) şi cazare ale artiştilor şi echipelor tehnice... de alte inombrabile solicitări organizatorice de detaliu.
Cât privește participarea artistică, mi-ar trebui mai multe pagini spre a înșirui numele muzicienilor, români și străini care au urcat de-a lungul a douăzecișinouă de ediții pe scena din Poiana Lupului. Fie-mi permis să-i numesc doar pe cei pe care-i consider cei mai importanți: pianistul Paul Weiner și bateristul Puba Hromadka, diasporeni din Germania, americanii Mike Stern, Stanley Jordan, Victor Wooten, Scott Henderson, Jack DeJohnette, Steve Swallow, Eldad Tarmu, Charles Lloyd & Jason Moran, John Abercrombie, John Scofield, Dave Holland, Bill Frisell, Dave Douglas, Joey DeFrancesco, Dennis Chambers, Bill Evans (saxofonistul), Stanley Clarke, Ralph Towner, „Snarky Puppy”, Liv Warfield, Miroslav Vitous, Bela Fleck, Patricia Barber, Jim Black, Bob Mintzer și „Yellowjackets”, Tom Kennedy, „All Stars American Grantees”, Anthony Jackson, Simon Phillips; iar din alte țări și alte continente: Markus Stockhausen, Edgar Frederik Köster, Eberhard Weber - Germania, polonezii Tomasz Stańko, Marcin Wasilewski, Adam Bałdych, Paweł Kaczmarczyk, Sławek Jaskułke, Jarosław Smietana, Piotr Wojtasik, Leszek Możdżer; grupul „Djabe”, bateristul Pál Gábor, Gyergyai Szabi - ghitară bas, ghitaristul Gyárfás István, muzicuțistul Matyas Pribojski, cu toți din Ungaria; Enzo Favata, Daniele Di Bonaventura, Dominique Di Piazza, Paolo Fresu, din Italia; sârbii Dusaň Petrović și Miloš Krstić; Gilberto Ortega Torres - percuţionist cubanez; indienii Zakir Hussain și Trilok Gurtu; ghitaristul Paul de Castro din Peru; Andreas Polyzogopoulos din Grecia; Korhan Futaci din Turcia; pianista japoneză Hiromi Uehara; basistul israelian Avishai Cohen (și trompetistul cu același nume); grupul britanic de avant/jazz-rock „Soft Machine 55 Years, Tour”, tot din Anglia Andy Sheppard, Steve Hackett, John Surman; olandezul Wolfert Brederode; austriacul Wolfgang Muthspiel; grupul „AdHd” din îndepărtata Islandă; francezii Vincent Courtois, Jean-Luc Ponty, Louis Sclavis, Renaud Garcia-Fons, Biréli Lagrène; Vlatko Stefanovski din Macedonia; Carlos Bica din Portugalia; „The Lithuanian Jazz Trio”; pianistul elvețian Nik Bärtsch; și pianistul armean Tigran Hamasyan; ghitaristul Frank Gambale originar din Australia; ghitaristul Nguyên Lê - francez de ascendență vietnameză; cubanezul american Gonzalo Rubalcaba; dar și numeroși muzicieni din Scandinavia – Norvegia, Suedia, Finlanda; îi vom aminti doar pe Nils Petter Molvaer, Frode Haltli, Trygve Seim, Terje Rypdal, Dan Berglund, Per „Viking” Mathisen, Bugge Wesseltoft, Tord Gustavsen, Mats Eilertsen, Arve Henriksen, Svante Henryson, Eivind Aarset, Magnus Öström și, nume realmente marcant, Jan Garbarek.
Pentru muzicienii români invitarea la Festivalul de Jazz de la Gărâna a însemnat un plus de notorietate și consacrare – ne referim, pe lângă cei implicați în geneza Festivalului, la Tony Kühn, Johnny Răducanu & Teodora Enache, Bega Blues Band, Sașa Bota, Pedro Negrescu, Garbis Dedeian, Anca Parghel, Ion Baciu Jr., Ozana Barabancea, Puiu Pascu, Romeo Cozma, grupul „Blazzaj”, Mario Florescu, Dixie Krauser, Nicolas Simion, Horea Crișovan, Doru Apreotesei, Aura Urziceanu, Lucian Darie & Paul Babici, grupul „Trigon” (Republica Moldova), Marius Mihalache, Emil Bîzgă, Cătălin Rotaru, Berti Barbera, Harry Tavitian, grupul „Jazz de necaz” al saxofonistului Lucian Nagy, vocalista Maria Chioran, Miși Farcaș, Mike Godoroja & „The Blue Spirit”, Marius Pop & „M Theory”, Irina Popa, Cornel Cristei, Elena Mîndru „Finnection”, „JazzyBit”, Trio Mircea Tiberian, Alex Simu, Sebastian Spanache, Mihai Iordache, Emy Drăgoi, Cătălin Milea, Dan Alex Mitrofan, Sebastian Burneci, Florian Radu, Petre Ionuțescu, Peter Wertheimer, Alex Man, Sorin Romanescu, Eva Maria Gârlea, Andrei Petrache, Iulian Nicolau, Alex Mike, Ionuț Dorobanțu, Răzvan Florescu – și mulți alții.
Pe lângă scena principală din Poiana Lupului, au fost integrate în Festival încă două podiumuri adiacente, scena experimentală găzduită în Biserica catolică din satul Văliug și micro-scena din curtea hanului „La Răscruce”, ambele destinate mai ales evoluțiilor unor muzicieni autohtoni.
Pentru cei care au rezistat asaltului nemilos al ploii şi vântului, Festivalul Internaţional de Jazz „Gărâna 2010” a însemnat o veritabilă sărbătoare artistică inclusiv prin manifestările sale adiacente: lansarea unor volume tipărite, precum „Jazz-ul ca stare de spirit” de Petru Ilieşu, „Cartea străzii Eugeniu de Savoya” – un volum coordonat de scriitorul Daniel Vighi, „Istoria jazzului şi a muzicii afro-americane” de Lucien Malson, „Gărâna Jazz 25. Interviuri”, autor Călin Pacatiuș, „Gărâna Jazz” de Tinu Pârvulescu, două expoziţii prezentate de plasticiana Elizabeth Ochsenfeld etc. Ca recunoaştere a meritelor sale manageriale, lui Marius Giura i-a fost înmânată de către directorul postului de Radio Reşiţa, Doru Dinu Glăvan, o plachetă din partea Societăţii Române de Radiodifuziune, sub semnătura noului conducător de atunci al instituţiei, András István Demeter.
Furat de fiorul ispititor al metaforei, adnotam emoționat într-un caiet-program consacrat faimosului act festi-estival: „există un tărâm în creierii muntelui, paradiziac prin definiție, cu intens verde de o reconfortantă tonalitate şi ozonat ca balsam olfactiv, aureolat cu magnifică inflorescenţă de stele clipind pe înserat din înaltul boltei, tărâm binecuvîntat de Cel de Sus... Mai este oare nevoie să-l numesc? Acolo, de ani buni se înfăptuieşte în plin anotimp solar un festin sonor fastuos ca și anvergură, gustat de puzderie de audio-jazzofili, relevabil datorită amprentei valorice a artiştilor oaspeţi. Departe de toxina politicii, de letala poluare citadină, de înşelătoarea adrenalină a vrajbei umane, ne-a călăuzit în iulie torid spre arealul de mirifică vrajă al zonei Wolfsberg cea mai pură emanaţie a creativităţii umane definită în semnificaţia celor patru magice litere: JAZZ!” Căci eu am avut şansa, privilegiul, bucuria de a mă afla în proximitatea derulărilor scenice, ca şi prin încăperile private ale culiselor, în invidiata ipostază de prezentator / coordonator al evoluţiilor de pe podium şi „rege al playlisturilor” (acele folii cu numele muzicienilor şi cu instrumentele la care ei se produc, listele pieselor interpretate, cu titlurile, compozitorii şi duratele lor, adică acei parametri solicitaţi obligatoriu de UCMR și asociaţiile drepturilor de autor). Căci am dat cu subsemnatu’ preţ de douăzecişișase dintre cele douăzecişinouă de ediţii perindate până în prezent! Mărturisesc că în îndelungata mea carieră de anticipator al evoluţiilor scenice de jazz din țară, cel mai „acasă” m-am simţit în Bucureşti (oraşul natal) şi la Gărâna (efectiv, o a doua „localitate natală” pentru mine). Aici am avut fericitul prilej să-i acreditez publicului pe cei omieosutășaizecișiopt de muzicieni (!!!) – invitați din peste treizeci de ţări, oaspeţi în primul sfert de secol din noul mileniu (am avut curiozitatea să-i număr... copleşitoare cifră!) și tot pe scenă eu cooperând împreună cu şeful Marius Giura la elucidările asupra numeroaselor evenimente conexe – lansări de cărţi, de discuri, expoziţii foto şi de artă plastică, filme, trupe de teatru şi chiar de... circ. Mi-am regăsit aici prieteni de demult – fie aceștia printre muzicienii practicanţi, fie ei printre conlocuitorii „riverani” – familii precum Körtvélyesi, Tăuş, Ochsenfeld, Tulcan, taica Lazăr cu ale sale Mariana, Mimi, Andreea, prea bunul prieten Titi Fiat – dar şi printre cei sosiţi la festival, mult apropiaţi mie sufleteşte – din Bucureşti: sponsorul Sergiu Doru (distins avocat, la rându-i ctitor de festival în legendarul sălaş al lui Dracula, „Jazz at Bran Castle”), familia Paul & Iulia Tutungiu (neguţători de miracole sonore pe discuri la Magazinul „Andante”), Voicu Rădescu (manager al Clubului de Jazz şi Teatru „Green Hours”), înzestratul cronicar al întâmplărilor memorabile Denis Dinulescu, precum și destoinicii componenţi ai echipelor de radio şi televiziune din capitală; însă mai ales timişorenii (fără de care Festivalul nu ar fi existat), Remus Turcu (acordaj pian), experimentaţii fotografi Dragoslav „Gaghi” Nedici şi – regretatul – Liviu Tulbure, artistul plastic nepereche Valeriu Sepi, scriitorii Adriana Cârcu, Tinu Pârvulescu, Petru Ilieşu, ca şi mulţi alţii asemenea.
În loc de epilog al acestor rânduri – câteva modeste rime dedicate fanilor:
Cine n-a fost, – jinduiască,
Cine-a fost, să-şi amintească
A reveni, să-şi dorească
Iar la Fest ce va să nască
Cine-i prezent să trăiască,
Absenţii să-l pizmuiască!
Florian Lungu
Legendă foto: 1. Festivalul văzut de pe scenă; 2. Marius Giura și Hiromi Uehara; 3. Charles Lloyd și Florian Lungu; 4. Festivalul de Jazz „Gărâna 2022” (Foto Andrei Infinit).