Cam pe la începutul lunii august, ar fi trebuit să fie Panorama Blues Festival, la Ghelari. Dar, de vreo doi ani nu mai am știri despre continuarea acestei manifestări culturale care și-a câștigat un prestigiu binemeritat, nu doar la nivelul județului Hunedoara, unde îmi duc existența. În schimb, începutul lunii Gustar a adus ceva nou: Vara dacilor pe platoul artelor. Inițiat de jurnalistul Cornel Nistorescu, festivalul s-a ținut la Târsa (comuna Boșorod, Hunedoara), într-un amfiteatru creat de natură, și a durat trei zile. Atuurile festivalului au ieșit repede în evidență: decorul mirific, mustind de istorie și de firesc ambiental, precum și selecția atentă a artiștilor. Ziua de 1 august a fost dedicată folclorului. Acolo, în locul străjuit de cetăți dacice, au jucat călușerii din Orăștioara de Sus, dar s-au auzit și vocile unor artiști consacrați la nivel național: Nicolae Furdui Iancu, Mariana Deac, Ovidiu Homorodean ș.a. A doua zi au fost invitate să cânte voci ale folkului autohton. Capete de afiș - clasicii Mircea Baniciu și Nicu Alifantis (acesta, însoțit de chitaristul Răzvan Mirică). Proiecte foarte originale au prezentat și Silvan Stâncel Trio (care a transpus muzical versurile lui Matei Vișniec), cât și Ocru – o trupă foarte activă care se impune prin căldura mesajului, acustic și electric. În fine, ziua de 3 august a fost rezervată jazzului. Maestrul Mircea Tiberian (pian) și Nadia Trohin (voce) au reinterpretat standarduri jazz sau piese valoroase din muzica ușoară românească. Emil BîzgăBand a fost cel de-al doilea nume important al jazzului românesc, de această dată instrumentul principal fiind, nu vocea sau pianul, ci trompeta.
Dacă va avea continuitate, proiectul lui Cornel Nistorescu/Cotidianul va putea, nu doar aduce hunedorenilor nume consacrate din diverse genuri muzicale, ci și valorifica artiști ai locului. Ca în multe alte cazuri, există șansa ca locuri de poveste, dar puțin cunoscute, să devină atracții turistic-culturale.
Sfârșitul lunii august m-a pus în dificultate (ca și anul trecut, de altfel). Deva Jazz Fest s-a ținut în aceleași zile (22-24 august) ca și Symphonic Metal Echoes, de la Alba Iulia. Așa că a trebuit să le împac cumva pe amândouă. Symphonic Metal Echoes e la a doua ediție, o ediție impecabil organizată și cu mulți artiști, români și străini (Suedia, Finlanda, Danemarca, Polonia, Portugalia, Mexic, Slovacia). Între zidurile spațiilor Ryma din Cetate a răsunat dark metal-ul, sub diverse forme, black/doom/gothic/simfonic, care contrasta puternic, prin agresivitate, energie și exasperare, cu atmosfera de comuniune, foarte cordială, a spectatorilor, headbanggeri ori nu. Trupele au fost prezentate de Lenți Chiriac. Dintre prezențele românești, mi-au plăcut mult Symphress și Clouds, iar dintre cele străine pe care am ajuns să le ascult, Orkrist (Slovacia) și Mist of Misery (Suedia). E remarcabil când, pe lângă chitarele distorsionate și vocile growl se aude un blockflöte, sau când pasajele paroxistice sunt urmate de oaze lirice, antinomice.
Organizatorii (ASMM și Peace of Art, sprijiniți de Consiliul Județean Alba și de Centrul de Cultură Augustin Bena) au pus suflet în tot ce ține de buna rânduială a festivalului (se vede că ei înșiși sunt muzicieni sau pasionați ai genului muzical) și, deși metalul simfonic e gen de nișă, comuniunea fanilor, bucuria întâlnirii cu muzica preferată, a surclasat numărul de bilete vândute! Așa că, stand up ovation, nu doar pentru artiști, ci și pentru organizatori, fie că se numesc Kristina SK, Frater Taciturnus sau alți prieteni de la Coincidentia Oppositorum, pe care, eu și Angela - prietenul cu care am savurat întunecimile metalului – îi reîntâlnim, de fiecare dată, cu drag.
La Deva Jazz Fest nu am putut ajunge decât în a treia seară. Anul acesta nu au fost invitați artiști de peste hotare, probabil din cauza unor dificultăți financiare întâmpinate de organizatori (Primăria și Consiliul Local al Municipiului Deva și Centrul Cultural “Drăgan Muntean” Deva). În 22 și în 23 august au cântat Steel Blues, Luiza Zan și JazzyBit, între alții. În a treia seară, i-am putut asculta pe tinerii de la Soul Ties, cu versiunile lor jazzistice la Isn`t She Lovely sau How Deep Is Your Love. Greutatea serii a fost susținută de Iordache Trio și Răzvan Florescu Quartet. Două proiecte mature de jazz, organizate, în primul caz, în jurul saxofonistului Mihai Iordache (Iordache / Romanescu / Scurtu), sau, în al doilea caz, în jurul vibrafonistului Răzvan Florescu. La Iordache Trio răzbate tentația experimentului, în dialogul sax/chitară sau sintetizator/chitară. Sintetizatorul oferind, când linii de bass, când progresii armonice... Quartetul lui Răzvan Florescu a prezentat ultimul lor album, Sketches, dar și o piesă inedită. Modernitate, eleganță, dinamică, toate la un loc creionează un jazz edificator, cu temelii clasice și accente contemporane surprinzătoare.
Ce unește cele trei festivaluri estivale prezentate? Toate au avut loc în luna august. Toate s-au desfășurat pe parcursul a trei zile/seri. Toate au avut pe afiș artiști de certă valoare. Toate au celebrat bucuria live-ului. Toate au legat muzica de alte arte, prin evenimente conexe: sculptură, fotografie, linogravură, pictură. Toate au avut loc pe lângă/în cetăți. Toate vor să creeze sau să continue o tradiție festivalieră într-o lume bulevardieră.
GABRIEL PETRIC
28 august 2025
