Educaţia este un punct de sprijin. Arta teatrală şi arta sunetelor au fiecare câte o componentă educativă, mai ales atunci când sunt promovate cu clarviziune. Din păcate, după 1989, nu am avut o scară a valorilor, un ghid şi un susţinător evident al culturii. Radioul şi Televiziunea (în special, cea de stat, pentru care fiecare cetăţean român plăteşte!) a avantajat făţiş politica zilei şi oamenii ei, având mereu o cu totul altă opinie şi o altă ţintă (ne)clară pentru viitor. Astfel, am ajuns, fără să ne dăm seama, într-un moment zero al existenţei noastre ca naţiune. Am trecut cu bine peste el şi ne resetăm pentru posteritate.
Teatrul, în toate formele sale, poate face educaţie. Muzica unui spectacol de teatru este şi ea un act cultural, care face parte integrantă din naraţiunea unei poveşti. Atunci când ea este o reuşită se vede, se simte, se trăieşte. Frida Kahlo - Vida La Vida este un moment de excepţie pe care vi-l recomand cu căldură. Teatrul Coquette, un teatru mic dar inimos, cu actori frumoşi şi foarte talentaţi, s-a încumentat la un spectacol contemporan despre clocotitoarea viaţă a celebrei pictoriţe mexicane. Şi pentru că, acestui spectacol îi era imperios necesar un univers sonor corespunzător, Ana Pătan nu a stat prea mult pe gânduri şi a compus muzica. Ruxandra Anca Bălaşu, autoarea piesei şi actriţa principală, a surprins în acest eveniment teatral suferinţa, căinţa, calvarul, umorul, morala, dar şi bucuria unei iubiri funeste, pe care a trăit-o cu mare amărăciune Frida. Actorul Ion Tudorache are un rol temerar, angajant, cu plurivalenţe scenice, de care se achită cu tenacitate. În fine, compozitoarea, chitarista şi cântăreaţa de blues (sâc!) şi nu numai, Ana Pătan - care în prezent locuieşte în Suedia -, a intuit exigenţa unei astfel de stări emoţionale şi a realizat/interpretat o coloană sonoră admirabilă, care (probabil) că îi va îmbogăţi cariera artistică. Zece teme muzicale ce completează vivant tablourile scenice ale unei nelinişti viagere. Primul şi ultimul cântec de fundal, Las Mañanitas, ne însoţeşte în Mexic, unde este un refren evocativ pentru toate sărbătorile, comemorările și zilele de naștere. Muzica compusă de Ana Pătan accentuează durerea pricinuită de toate necazurile din viaţa Fridei, poliomelita, accidentul, căsnicia, amputarea, dar plăsmuieşte şi speranţa, viaţa şi dragostea pentru pictură. Viva La Vida!
Ce putem învăţa dintr-o astfel de dramă domestică, profund intimă? Pe de-o parte, iubirea este mai presus de suferinţa fizică, gelozia este doar o emoţie trecătoare, prietenia cucereşte indiferenţa, iar talentul şi frumuseţea interioară sunt întotdeauna învingătoare. De cealaltă parte, jocul actoricesc cu har şi dăruire şi armonia sonoră şi-au dat întâlnire cu identitatea unui teatru independent. Bravos!
Radu Lupaşcu
18 mai 2025
Foto: Ovidiu Teșileanu