În memorabila seară de 9 noiembrie a anului de grație 2024 s-a săvârșit în renumitul lăcaș artistic bucureștean care a fost și este Sala Dalles, un cuceritor act jazzistic acreditat valoric de zece marcanți interpreți, asamblați sub genericul „CHRIS THEO JAZZ BAND featuring JOANNE PEACOCK”. De fapt pe podium au urcat laolaltă nouă artiști, opt instrumentiști plus – în prima parte – tânăra, încântătoarea, talentata cântăreață Monica Șandor, iar după pauză – vedeta serii, vocalista invitată din Elveția. Fie-ne scuzată tentativa de metaforă: căci iată, selectul colectiv de pe scenă s-a putut făli cu o... păuniță (Peacock) și cu un rege, bateristul african Le Roi Papis. Să-i numim și pe ceilalți șapte instrumentiști reuniți într-un mini-big band, dar cu o maximă eficiență sonoră: Giani Amarandei - contrabas, foarte tânărul Andrei Lazea - pian, Marcel Pascu - saxofon alto, liderul Cristian Teodorescu - saxofon tenor, Liviu Mărculescu - trombon, trompetiștii Laurențiu Moise și Gabriel Gal. Aceștia, dar și cele două soliste vocale, s-au dăruit cu generozitate, profesional și afectiv, întru reedificarea unor notorii teme standard din bogata, tonifianta paletă policromă a jazzului clasic.
Cei mai activi instrumentiști improvizatori s-au dovedit a fi Cristian Teodorescu și Liviu Mărculescu (ambii nu odată evoluând în dialog solistic), precum și trompetistul Laurențiu Moise. Pachetele de suflători au sunat acordat, omogen. Din secția ritmică pianistul Andrei Lazea, ca și arhitectul tobelor, al cinelelor Le Roi Papis au binemeritat în egală măsură aplauzele entuziaste ale publicului pentru inspiratele lor improvizații. Cum era de așteptat, vocalistele nu și-au precupețit investiția de imaginație în constituirea majorității chorus-urilor variaționale prin care au înnobilat toate cele douăsprezece teme incluse în program.
Iată, în câteva rânduri, utile adnotări la biografiile artistice ale muzicienilor sus numiți.
Britanică de origine, dar stabilită în Elveția, Joanne Peacock a început a cânta blues în cluburile de jazz din nordul Angliei de pe la vârsta de 19 ani; strămutată în noua sa țară, a continuat să se afirme, cultivând cu precădere bluesuri din anii ’20 - ’30, preluate din repertoriul unor celebre cântărețe afro-americane, ca Bessie Smith, Ma Rainy, Ida Cox, Billie Holiday etc., precum și arhicunoscute teme standard de jazz. Actualmente solista se produce scenic frecvent în cluburi, în concerte și festivaluri din Elveția, din Franța, din România (Cucuteni Jazz Fest ediția 2023) și altele, însoțită adesea de instrumentiști de renume internațional.
Bateristul african – născut în Coasta de Fildeș – Le Roi Papis rezident actualmente tot în Elveția, licențiat în muzicologie la Universitatea din Abidjan, s-a impus ca ritmician profesionist în Europa și Africa, abordând o diversitate de genuri muzicale, de la gospel la pop, rock și musical-uri.
Se cuvine să relevăm deopotrivă contribuțiile armonice și inventiv-melodice proprii pianistului Andrei Lazea, student în anul întâi al Clasei de Jazz condusă de Mircea Tiberian în cadrul Universității Naționale de Muzică București; iar tot din Secția Ritmică a grupului, am apreciat susținerea fermă atestată prin fundamentele acordurilor de către respectabilul contrabasist Giani Amarandei, instrumentist ieșean admirat anterior și ca interpret la saxofon bariton.
Trombonistul Liviu Mărculescu (născut la Constanța dar activând în muzica clasică și în jazz la Iași, după ce a fost un timp conducătorul partidei de tromboane a Filarmonicii din Botoșani) a debutat în anul 1980 în Big Band-ul Titel Popovici, fiind premiat împreună cu acest ansamblu la Festivalul de Jazz de la Sibiu; a conlucrat câțiva ani cu Big band-ul Radiodifuziunii din București; a întemeiat și condus formațiile „Trio Contemporan + 1”, „Black Sea Orchestra”, „Balkanamera” (fondată în parteneriat cu Corneliu Stroe în 2011), „Liviu Mărculescu Jazz Unit”, din anul 2022 el fiind ctitorul și organizatorul „Cucuteni Jazz Fest”; să mai amintim prezențele muzicianului peste fruntarii, la festivalurile din Germania (Leipzig 1987), Franța (Montauban 1991), Republica Moldova (Chişinău 1994) și Bulgaria (Varna 2004) etc. Liviu Mărculescu – impecabil cititor de partituri, iscusit orchestrator dar îndeosebi neîntrecut solist improvizator.
Laurențiu Moise, trompetist excelent, absolvent în 1998 al Universității Naționale de Muzică București, participant la festivaluri de jazz din țară, dar și din Bulgaria și Ungaria, a evoluat alături de mulți muzicieni de gen, având o colaborare deosebită cu solista Anca Parghel. În anul 1995, a câștigat Premiul I al Concursului de Jazz de la Cluj, iar în 2010 a fost laureat al Concursului Internațional de Jazz de la Tallin (Estonia). Este membru permanent al Big band-ului Radio și al Bucharest Jazz Orchestra, apreciat ca un instrumentist solist înzestrat cu incontestabilă creativitate.
La rându-i, Gabriel Gal – în adolescență discipol al mentorului Mihai Berindei la Clubul de Jazz București, apoi al Facultății de Muzică „Felix Mendelssohn Bartholdy” din Leipzig – s-a remarcat ca un trompetist cu notabilă experiență scenică, inclusiv ca membru în orchestra condusă de Gabriel Mărgărint, mai recent făcând parte din apreciata formație de jazz tradițional „DixiT”.
Dacă pe Marcel Pascu îl regăseam în componența ansamblului „Bucharest Jazz Orchestra” cântând la saxofon bariton, în formula „CHRIS THEO JAZZ BAND featuring JOANNE PEACOCK” el a apărut însă ca interpret la saxofonul alto – de asemenea un instrument în mi bemol.
Cât îl privește pe saxofonistul (și clarinetistul) Cristian Teodorescu, cel care a dat numele formației proprii, el s-a afirmat timp de peste trei decenii și jumătate drept membru activ al Big band-ului Radio, inclusiv ca organizator al unor concerte cu contribuția unor artiști străini, de el invitați. Părtaș de-a lungul vremii la multe concerte și festivaluri, Cristian Teodorescu a reușit o reală izbândă spectaculară în ultimii opt ani cu proiectul „DixiT” – sextet instrumental care promovează jazzul tradițional dixieland.
Cea mai jună, mai delectabilă apariție solistică pe podiumul Sălii Dalles în seara de 9 noiembrie a întruchipat-o cântăreața (și profesoara, dirijoarea Ansamblului coral „Happy Sound” al Colegiului Național „Mihai Eminescu” din Baia Mare, întemeietoarea şi președinta Fundației „The Voice”) Monica Șandor, absolventă a Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj, masterandă în Pedagogia Copiilor / Muzica ușoară şi Jazz vocal, asociată a Big band-ului clujean „GAIO”. Cu glasul ei pur, luminos, de substanțială întindere, Monica Șandor s-a avântat cu temeritate și siguranță în tălmăcirea cunoscutelor cantilene din repertoriul standard de jazz „AUTUMN LEAVES” (Joseph Kosma), „WHAT A WONDERFUL WORLD” (Bob Thiele, David Weiss), „FLY ME TO THE MOON” (Bart Howard), „SUMMERTIME” (George & Ira Gershwin), și „ALL OF ME” (Gerald Marks & Seymour Simons) .
Așteptată cu legitim interes, mai ales că la finele concertului a oferit fanilor în foaierul sălii recentele ei albume discografice numite „Jazzy Musicals”, desigur însoțite de nelipsitele autografe (la realizarea CD-ului și-a marcat aportul interpretativ și trombonistul Liviu Mărculescu), prețuita vocalistă Joanne Peacock aflată într-o admirabilă formă, a reconfirmat cu strălucire virtuțile glasului ei suplu, bine timbrat, tehnica vocală stăpânită neșovăielnic și nota de spontaneitate creativă, atribute zugrăvind în tărâmul sunetelor policrome lumi de frumuseţi. Să consemnăm și datele de generic ale celor șapte bijuterii muzicale cu care anglo-elvețiana Joanne Peacock a dominat partea a doua a concertului: „DON´T GET AROUND MUCH ANYMORE” (Duke Ellington), „WHY DON´T YOU DO RIGHT?” (Kansas Joe McCoy & Herb Morand), „FEVER” (Eddie Cooley & John Davenport), „THE LADY IS A TRAMP” (Richard Rodgers & Lorenz Hart), „HOW HIGH THE MOON” (Morgan Lewis & Nancy Hamilton), „AS TIME GOES BY” (Herman Hupfeld) și „ROUTE 66” (Bobby Troup).
Nu putem finisa aceste consemnări admirative înainte de a-i menționa ca organizatori pe Radu Lupașcu, redactor șef al revistei on line „Arta Sunetelor”, pe pasionatul colecționar Mihai Manea Croco și pe prezentatorul Viorel Marinache.
Relativ la titlul acestei cronici-laudatio, evidențiem cu convingere, odată în plus, că am asistat efectiv la un Concert Eveniment!
Florian Lungu
18 noiembrie 2024
Foto: Camelia Ruse