„Sunt tânăr, Doamnă!”
Concertul Nuțu Olteanu’s Guts & Grace de la Sala Dalles mi l-a readus în gând pe Moțu’ Pittiș, nu numai pentru că Anda s-a numărat printre spectatori.
Mi-am reamintit de bucuria și prospețimea pe care le avea Moțu’ pe scenă, neîntinate de vreme și vremuri, pentru că Nuțu Olteanu este din același aluat.
Nuțu e tânăr, chiar dacă nu mai cântă pe boxe ca în primii ani și chiar dacă e mai reținut cu șpagaturile. Și te face să te simți tânăr și cu chef de viață. Sentimentul că încă o minunăție de întâmplări și proiecte ți se aștern în față e deosebit de viu.
Prietena mea Ana Călin spunea că a asistat la o bucurie de concert și sunt convinsă că la fel au simțit și ceilalți spectatori, doar că nu ne cunoaștem între noi și nu am avut cum să ne împărtășim impresiile cu toții.
Nu am avut nici cea mai mică îndoială că acest concert îi va lăsa pe toți cei prezenți cu o impresie de neșters. Dar nu mă așteptam ca el să însemne la fel de mult și pentru un public foarte tânăr, nenăscut nici măcar atunci când superhitul „Noaptea”, cântat la bis, ajungea la vârsta majoratului.
Oricât de strălucitor ar fi Nuțu, n-ar putea face chiar totul de unul singur, iar profesorii de muzică pe care îi are alături, Kjell Allinger - orgă, Per Bejstam - chitară bas şi Magnus Brandell – tobe, au fost impresionanți.
La fel ca nemuritorul Florian Pittiș, Nuțu Olteanu și colegii săi din trupa Guts & Grace ar putea spune: „Sunt tânăr, Doamnă!”
Și m-au făcut și pe mine să spun: sunt tânără!
Laura Ioana Ganea
21 octombrie 2024