O bucurie de concert
Tocmai m-am întors de la o bucurie de concert, Nuțu Olteanu's Guts & Grace. Mi-a plăcut mereu felul în care cântă Nuțu Olteanu cu chitara, și chiar și cu vocea, mi se pare că are un stil simplu, deschis, sincer, optimist și, cumva, plin de umilință, binevenită în lumea asta plină de zei și statui, care se felicită între ei/ele. Felul meu de a fi în public, vesel, pasionat, țopăitor și aplaudător cu poftă, s-a potrivit în seara asta de minune cu vibe-ul lor.
Pe lângă piesele proprii, suedezii întregiți de Nuțu au cântat câteva cover-uri, între care unul a fost după Iris. A fost cea mai frumoasă "Noaptea" auzită de mine, o păstrez cu mine, cântată curat, nebotezat, de băiatul ăsta, (lui încă i se potrivește formula asta, poate nu în vârstă, dar cu siguranță în spirit) Nuțu.
În aste ultime minute ale zilei, revăd cu un zâmbet momentul în care Alecu (fratele meu, aterizat printr-un noroc la concert) i-a cerut să-i cânte "Corabia cu pânze" la masa cu autografe și Nuțu a cântat împreună cu el. În fața unui păhărel, îmi spun "Ajungă-i zilei tristețea ei" și îmi doresc ca Soso Eliescu să fi urcat deja într-o corabie cu pânze albe, umflate de vântul dinspre Răsărit, care să-l poarte liniștit pe mări dragi, spre vămile înalte...
Mulțumesc, Radu Lupaşcu, mulțumesc dragei mele Laura Ioana Ganea.
Ana Călin
20 octombrie 2024