Cartea de care ne ocupăm e, înainte de toate, undă sonoră reportofonică/radiofonică, lansată ca emisiune de specialitate la Radio Antena Bucureştilor. Dar nu e pur şi simplu o carte de interviuri. E o istorie răzleaţă şi vie a unui gen muzical, depănată în faţa microfonului de generaţia de aur a folkului românesc. O istorie, totuşi, complicată – cu avânturi şi dezamăgiri, cu suişuri şi coborâşuri, cu răutăţi şi generozităţi, cu izbânzi sau eşecuri -, pe care autorul o scoate la lumină din desişurile personalităţii artistului. El, omul cu chitara, aflat în permanenţă la o răscruce a confruntărilor: între vocea sa lăuntrică şi eul său – prea modest sau prea orgolios -, aflate într-un context socio-politic-cultural totalitar sau, după decembrie 1989, post-totalitar. Probabil că un cititor tânăr nu va percepe anvergura acestei cărţi, aşa cum nu va înţelege pe deplin perioada dictaturii comuniste. Dar noi, cei care am trăit-o, gustat-o şi blestemat-o, găsim aici o întâlnire face to face cu cei care au sporit, cu vocea şi chitara, prin muzică şi poezie (genul mu-po, ca să-l cităm pe hâtrul Mircea Vintilă), cultura acelor vremuri şi au sădit emoţii profunde în sufletul celor ameninţaţi să se înece în oceanul primejdios al „limbii de lemn”,al imposturii şi mediocrităţii vinovate, al propagandei, cenzurii şi represiunii ideologice. A fost un timp când apariţia unui EP de muzică folk românească era un eveniment deosebit, ca, de altfel, şi apariţia în revista Flacăra a textului şi partiturii de la Blowin’ in the Wind sau Fără petale. Cu toate acestea, cartea e mai mult decât o revizitare a trecutului, ea dezbate condiţia folkului în actualitate şi destinul său în viitor.