Cărți
- Detalii
- Categorie: Cărți
Am luat de la Teatrul „Bulandra”, unde mi-o lăsase Editura BookZone, cartea Tristețea ploilor de Horațiu Mălăele, și, cum drumul meu spre casă trece prin Cișmigiu, m-am așezat pe o bancă și am început să o citesc. Voiam să citesc câteva pagini, să intru în atmosferă. Dar am citit-o pe toată. Fiindcă e o carte „mitutică”, cum ar spune Eminescu, dar plină de minuni, cum era și ziua primăvăratică, după atâta frig și ceață politică. Și fantezia lui Horațiu m-a făcut să cred că sunt dincolo de timp, poate în Olimp, un Olimp de mahala, pe care el îl urcă la cele cerești.
E povestea lui Caius, un bătrân de 104 ani, care trăiește din amintiri, ca orice bătrân, și amintirile lui încep din copilăria petrecută la Orfelinat (sursă autobiografică), crește, până ajunge să trăiască într-o vilă, al etajul 2, în Cotroceni, dar împrejurările îl duc la Paris, unde, talentat în taina liniilor fiind, reușește la Școala de Arte Frumoase, trăiește în mediul parizian al marilor artiști, ca să-și întâlnească marea iubire și șirul minunilor să se oprească miraculos, să ajungă la primul deces.
- Detalii
- Categorie: Cărți
În cadrul evenimentului FNT, Festivalul Național de Teatru, care se desfășoară în aceste zile, o secțiune importantă se numește „Maratonul lansărilor de carte”, locația fiind Librăria Cărturești „Modul”, maraton care s-a deschis cu lansarea cărților Zborul înalt al amintirii și Râs, lacrimi, tăceri… de Alexa Visarion, publicate la Editura Junimea, în excelente condiții grafice. Alexa Visarion este același cu Visarion Alexa, cum ar fi normal să fie scris, fiindcă Visarion nu e numele, e prenumele, așa cum a fost botezat de părinții săi în satul botoșănean Bălăușeni, zonă care a dat României atâtea genii, de la Eminescu și Iorga la Enescu și Luchian. Și l-aș adăuga și pe Visarion (n. 1947), care ar trebui pictat pe peretele votiv al bisericii unde se află pleiada geniilor din Bucovina.
- Detalii
- Categorie: Cărți
Numele lui Costin Petrescu ademeneşte delicat un subconştient al existenţei noastre efemere. Fie că este vorba de Olympic ’64 sau de Phoenix, memoria nu ne joacă feste. Unii dintre noi, au fost aproape contemporani cu premisele acestor celebrităţi, mult adorate în lumea noastră materială. Înainte de-a fi un arhitect destoinic Costin Petrescu este un muzician de calibru. Arta sunetelor a fost axa în jurul căreia au gravitat aceste realităţi pământene de succes şi ne-au oferit neuitate clipe, de bucurii şi desfătare.