Cărți
- Detalii
- Categorie: Cărți
Acest nou volum este o culegere de mici portrete muzicale cu un gratifiant numitor comun, toţi subiecţii cărţii sunt braşoveni. Aşadar, muzicieni cu renume în toată ţara, dar şi „alţii, mai timizi, [care] au stat în linia a doua, [dar] asta însă nu le-au luat nimic din strălucire.” Pe lângă aceştia sunt prezentate organizaţii, firme şi asociaţii care se ocupă de prezentarea trupelor locale, festivaluri, concerte, sau au contribuţii deosebite în activitatea artistică şi culturală din oraşul de la poalele TÂMPEI, locaţii cu muzică live, magazine de instrumente muzicale.
Citește mai mult: Assemblage - Brasov Music Boulevard de Talaba Nimrod (Ed. Studis Iaşi, 2023)
- Detalii
- Categorie: Cărți
Revenirea folkistului Dan Chebac pe scena muzicală românească a fost un lucru neobișnuit, dar mai surprinzător a fost elanul creativ și calitatea produsului muzical cu care artistul se reprofila în contextul cultural actual. Cele două CD-uri relativ recente, Cîntece despre...caii liberi (2019) și Nu mă cunoști (2022) au dovedit cu prisosință prospețimea și valoarea unui muzician care s-a reinventat, rămânând el însuși.
Cartea Ioanei Doreanu, apărută anul acesta la editura Integral, în colecția CoMedia, e în primul rând un document al receptării personalității artistului, pornind de la interviuri cu cei care l-au cunoscut, în trecut sau doar în prezent. Colegi din vechea generație (Zoia Alecu, Victor Socaciu, Mircea Florian, Doru Stănculescu), oameni din mass-media (Răzvan Ursuleanu, Olivia Cristina Sima, Florin Bălănescu, Radu Lupașcu, Mihai Manea – cROCo, Ștefan Naftanailă), colaboratori (Gianluca d’Alessio, Manuela Cerasela Jerlăianu, Maria Marinescu), membri ai familiei (Marco Chebac, Riccardo Chebac) – sunt câteva din numele celor care îl însoțesc pe Dan Chebac în carte, într-o încercare de portret.
- Detalii
- Categorie: Cărți
Adrian Enescu îmi spunea ”Îmi aduc aminte cum mă suiam pe podul Basarab, eram cel mai fericit copil de pe lume când auzeam zgomotul trenurilor, al maşinilor, al aburului scos de locomotive, eram propriul meu dirijor, compozitor și interpret, era fascinant. Întotdeauna mi-a plăcut polifonia. Polifonia este modalitatea de creație muzicală pe mai multe voci (muzicale), fiecare reprezentând o linie melodică proprie, care realizează împreună o muzică expresivă, bine conturată. Asta înseamnă Libertate și Personalitate. Trenurile care șerpuiau pe sub pod, aburii locomotivelor, maşinile de pe străzi, oamenii care treceau pe pod, vântul, erau vocile-interpret ale orchestrei mele. Iar eu eram cel mai fericit copil...”