Întotdeauna mi-a plăcut să-mi alătur amici, cu care pot rezona în privinţa artei sunetelor, artei cinematografice. Am aprofundat (aproape la fel!) multe din barierele vieţii. Câţiva mi-au devenit prieteni, iar unii (chiar!) foarte apropiaţi au intrat în familie. Au fost parte din bucuriile noastre, nu multe, însă de mare intensitate sufletească. Soarta a făcut să mă despart de unii dintre ei prea devreme. Regret enorm plecarea lor prematură. Au rămas doar amintirile, fotografiile, filmările, unele obiecte. La ei mă gândesc când ascult câte un album sau vizionez vreun concert. Sunt momente plăcute petrecute împreună pe care nu le pot uita nicidecum. Un astfel de prilej l-am simţit ascultând cele trei albume primite de la Narcis Tran Korsar. Îl cunoşteam doar din evenimentele Meşterilor Rock, mai precis, cele două concerte realizate de Asociaţia Arta sunetelor la PUB, de pe 14 noiembrie 2024 şi 7 mai a.c. Participasem la lansarea albumului lor, Cavalcada, tot la The Pub şi la prima lor cântare în această nouă formulă numită Meşterii Rock, la Berăria H (un loc uşor mizer pentru evenimente de ţinută artistică). Încă de atunci îl admirasem pe Narcis şi mă tot întrebam de unde apăruse. Aveam repede să-l regăsesc şi pe FB, foarte activ concertistic în diverse locaţii, mai mici sau mai mari, dar favorabile afirmării talentului său remarcabil.
În descrierea pe care am făcut-o Meşterilor Rock, în dreptul lui Narcis am scris:
„Narcis Tran Korsar un muzician din generația tânără, dotat cu mult talent și putere creativă, aflându-se deja la al treilea album al proiectului său solo, s-a integrat perfect în contextul muzicii Meșterilor Rock şi a îmbogățit sunetul lor cu chitara și vocea lui.”
Suficient de atractiv, dar nu îndeajuns. Voi (mai) scrie şi că a preluat ceva din spiritul grupului Phoenix, interpretând în mod propriu şi entuziast piesa Strunga, de exemplu, şi a contribuit exemplar în susţinerea partiturii vocale alături de Codruţ Croitoru cu care reuşeşte un duo de excepţie. Ştie bine Ioji de ce i-a ales şi, mai ales, cum să îi coordoneze! Poate mai mult decât în celelalte recitaluri, amintite mai sus, sunt convins că piesele de pe Cantafabule au necesitat această asociere vocală, potrivire şi reuşită. Cantabulele nu sunt uşor de cântat, necesită interpelări masculine, voci clare, bine rostite şi împlinite. Muzica bună, arta sunetelor, nu este la îndemâna oricui. Nu degeaba au fost toţi de acord cu noi că acest album este o capodoperă românească, cea mai desăvârşită din toate timpurile (vezi antologia Istoria sunetelor).
„Capodopera este acea operă care rămâne, care înfruntă timpul. Or, ca să poată avea această calitate, capodopera trebuie să iasă din condiția de operă individuală. Nu există capodopere care să fie doar rezultanta unei originalități de individ; opera de căpătâi, opera care devine canonică, necesită o trecere din sfera individualului în sfera exponențialului. Cantafabule – disc dublu, pregătit de Cei ce ne-au dat nume și de Mugur de fluier – este o atare operă exponențială, atât pentru întâlnirea dintre cultura occidentală (rockul) și cultura orientală (folclor românesc, balcanic, simbolul <cărții populare> medievale, conlucrarea dintre Bestiar și Fiziolog), cât și pentru omul care se caută pe sine în simbolul animalier, în imaginarul arhetipal.” (Gabriel Petric)
Revenind la cele trei albume primite în dar, să le şi numesc: Soldaţi de lut din 2017, Cântec despre ea (2024) şi un... Best of – Cântecele mele. Primul album are o coeziune multiplă, tema patriotică fiind bine argumentată melodic, nefiind nevoie de artificii instrumentale agresive, discreţia chitarei acustice reuşind lesne să ne poarte în lumea haiducilor şi eroilor noştri soldaţi, atât de populari şi... necesari, în vremuri răscolitoare. Un astfel de cântec, uşor mistificat de mediatizarea politicianistă, defavorabilă artei sunetelor, este o doină, Bucovina, ale cărui versuri scrise de faimosul cărturar bucovinean Constantin Mandicevschi ar putea fi o renaştere spirituală şi o busolă pentru tinerii de azi. Versurile marelui nostru poet Goerge Coşbuc sunt prezente în mesaj şi spirit, contribuind la omogenitatea albumului prin Oltenii lui Tudor, o admirabilă compoziţie proprie, Korsar intensificând atmosfera mioritică cu dulcea vioară a lui Vlad Măzărel. Lirica altui mare clasic al literaturii române, Vasile Alecsandri, are un fortifiant ecou în Strunga - compoziţie Nicu Covaci, în aranjament Korsar & Paul Coman -, Gerul şi Cântecul lui Mihai Viteazul, alte două creaţii Korsar de înfierbântată intensitate civică. Cele două compoziţii proprii, Viaţă de haiduc şi Soldaţi de lut – piesă premiată la Festivalul Poarta Sărutului de la Târgu-Jiu (unde preşedintele juriului a fost Mircea Baniciu)-, completează registrul militant şi-i caracterizează un stil nemaiîntânit în muzica românească. Voce temeinică, chitară solo şi double-six cu prestanţă = Narcis Tran Korsar. Bravos!
Al doilea album, Cântec despre ea, deconspiră latura sensibilă a autorului, muzica şi textele îi aparţin, cu o singură excepţie, versurile piesei Fata şi zmeul fiind scrise de iubitul nostru poet Radu Stanca, autor al celebrei balade Corydon, ce pulsează veşnic în inimile noastre prin măiestrita interpretare a lui Florian Moţu Pittiş. Piesa Ochii ei ar putea fi un mare hit în muzica pop românească dacă lumea mediatică nu ar fi aşa strâmbă şi rigidă. Avem atât multe exemple valoroase în undergroundul nostru muzical, iar la radio şi TV se difuzează cu obstinaţie muzică străină, într-un procent covârşitor de mare şi nici aceasta nu este bine aleasă, adică cu discernământ educativ. Albumul Cântec despre ea, ce este dedicat iubitei sale, are o liniaritate invariabilă, deşi particularităţile vocale ar permite o modulare mai variată, eterogenă. Cel mai nou album Korsar conține zece piese tematice, lucrate cu grijă, împreună cu producătorul muzical Paul Coman, iar pentru solistica de chitară din piesa titlu, Korsar a invitat un muzician de calibru, Nicu Patoi, colegul său din Meşterii Rock. Alături de Korsar, îl remarcăm la claviaturi și backing vocals pe Stelian Cristez. Prezentarea albumului este una adecvată, potrivită pentru o romanţioasă carte de vizită muzicală.
Al treilea album, Cântecele mele - Best of, este o selecție din compoziţiilor sale, mai precis zece piese din întreaga sa activitate. De pe Soldati de lut sunt alese patru piese – Viața de haiduc, Cântecul călătorului (cu versuri de Dinu Olăraşu), Soldați de lut, Cântecul lui Mihai Viteazul (cu versuri de Vasile Alecsandri). Tot patru sunt alese şi de pe Cântec despre ea – adică: Cântec despre ea, Prizonierul, Floarea soarelui, Rai. Albumul este completat cu două piese de început de carieră – Neîndrăgostit și Pentru tine (2010). Compilaţia este bună și poate sta ca bază de setlist de concert aniversar.
Câteva repere despre Korsar:
„Născut la 21 iulie 1987 în oraşul Bumbeşti-Jiu (Sadu) în judeţul Gorj, Narcis Tran(Korsar) intră în contact cu muzica la vârsta de 10 ani atunci când urmează cursurile de chitară la Clubul Elevilor din oraşul natal, an în care debutează pe scenă alături de un grup de elevi de Ziua Naţională a României!
... În anul 2006 apar primele compoziţii proprii, Neîndrăgostit sau Popasul haiducilor şi formează la Petroşani alături de alţi 3 instrumentişti grupul Corsar, debutând sub acest nume la balul studenţesc în Casa de Cultură a Sindicatelor din Petroşani unde susţine un recital în deschiderea concertului formaţiei Voltaj.
.... în 2007 are loc schimbarea numelui Corsar în Korsar proiectul devenind personal cu diverse colaborări, nu numele unei formaţii stabile. Anul 2010 aduce realizarea primului album de studio! Albumul este realizat cu ajutorul lui Paul Coman, care se ocupă de înregistrarea şi masterizarea pieselor, implicându-se şi ca instrumentist (tobe, percuţii) din anul 2011 până în prezent în proiect. Albumul se numeşte On my own şi conţine 8 piese pe muzica şi versurile artistului.
... Debutează cu Pasărea ROCK la zilele oraşului Târgu-Mureş pe data de 19 mai 2019, cântând pe aceeaşi scenă cu legendara formaţie maghiară Omega şi continuă înregistrările de studio şi concertele cu aceştia în paralel cu proiectul personal. În vara 2019 apare şi primul cântec Pasărea Rock, în care Narcis Tran-Korsar este solist vocal principal, melodia Descântec!
... În 2021 apare Prizonierul, cântec în care Korsar cântă şi la mandolină, apare cântecul Cavalcada care va da numele primului album Meșterii Rock! În toamna 2021 pleacă în turneu alături de Pasărea Rock în Canada, turul are loc în luna octombrie în oraşele Montreal, Toronto şi Calgary, Korsar având şi un moment solo în turneu interpretând pe lângă piesele Pasărea Rock şi compoziţii proprii, aducând şi un tribut lui Florian Pittiş!
...Pe 17 aprilie 2024 are loc lansarea albumului Cavalcada al grupului Meșterii Rock, la care Korsar participă cu vocea și chitara double-six!”
Amicilor, prietenilor mei, trecuţi prea devreme în amintire, le dedic aceste rânduri! Viaţa este mai frumoasă alături de prieteni.
Radu Lupaşcu
12 mai 2025
Foto: Camelia Ruse, Bogdan Popa
