Pe Matteo Mancuso am avut privilegiul să-l văd în concert, la Deva Jazz Festival, în 25 august 2023. Am savurat clipa alături de Radu Lupașcu, redactorul-șef al Artei Sunetelor, care și-a lansat în cadrul festivalului volumul 5 din Interviuri rock. Festivalul, prin grija lui Mircea Goian și a colaboratorilor săi, individuali sau instituționali, a adus de-a lungul timpului nume valoroase. După Gianluca D`Alessio – invitat să cânte în 2022 -, Matteo Mancuso e al doilea chitarist italian de renume care a onorat festivalul de la Deva. Concertul lui Mancuso a fost la nivel înalt, cu coveruri jazz-rock, dar și compoziții originale, care au demonstrat o virtuozitate ieșită din comun și au transmis publicului acel sentiment al bucuriei de a cânta ce devine, în mod firesc, unul al încântării. Evident, Matteo Mancuso este un fenomen! Și acest lucru trebuie privit din mai multe unghiuri, pe care vom încerca să le deslușim în cele ce urmează.
În timpul concertului său din România, aveam în cap o singură întrebare: cum e posibil ca un astfel de chitarist inovator, aflat la o maturitate muzicală care desfide vârsta, să nu fie pomenit în revistele de chitară anglo-americane?! Desigur, existau rumorile iscate pe YouTube, câteva menționări laudative din partea unor reputați chitariști și o prezentare în numărul din iulie/august al revistei italiene Guitar Club. Ca să fiu exact, totuși, Music Radar îl pomenea pe Mancuso prin iulie (dar era normal ca un radar să depisteze un...shredder!) În rest, nimic! Cum de poate fi trecut sub tăcere un astfel de talent muzical?! Nu găseam răspuns. Asta se întâmpla în luna august. Ei bine, luna septembrie a schimbat total lucrurile! S-a pornit tornada Matteo Mancuso. Chitaristul italian e prezentat, cu admirație, în revistele de specialitate Guitarist (UK), Prog Magazine (UK) și Gitarist (Olanda). În octombrie, îl găsim în Guitar Player (SUA), iar în februarie 2024 fotografia sa e pe coperta revistei britanice Total Guitar! E o schimbare de optică și ea face cinste presei muzicale internaționale.
Un element important îl va constitui prezența sa la NAMM SHOW-ul american de la începutul anului 2024, apariția la Steve Vai Academy, workshopurile, precum și micul său turneu american. YouTube-ul e copleșit de profii de chitară ce îi analizează interpretările/compozițiile, cel mai adesea cu o uimire nedisimulată, iar interviul cu Rick Beato e ca un fel de consacrare. Dacă mai era nevoie, căci aprecierile din partea lui Steve Vai, Al Di Meola, Joe Bonamassa, Eric Johnson, Steve Lukather, Tosin Abasi sau Tommy Emmanuel ar putea ușor îngropa un talent împovărat de un succes subit. S-au născut, de îndată, și legendele. Ba că ar ști pe dinafară tot repertoriul lui Django Reinhardt. Ba că e un geniu născut din spuma mării, cu chitara în brațe. Mancuso, cu onestitate, e primul care spulberă miturile ce-l vizează. Zâmbind, ne asigură că nu știe Django pe de rost și că ce vedem e, dincolo de har, rezultatul trudei sale zilnice (exersează 3-4 ore zilnic!). Până la urmă, avem un tânăr sicilian de 27 de ani, ambițios și talentat, cu studii muzicale la Palermo și susținut de tatăl său, Vincenzo Mancuso – chitarist profesionist. Influențat, la început, de Hendrix, Blackmore, Page, Van Halen sau Angus Young, repede își lărgește orizontul cu muzica lui Albert Lee, Eric Johnson, Allan Holdsworth, Pat Metheny, Paul Gilbert, Jeff Beck, Guthrie Govan sau Max Ostro. Din jazz a preluat lecția maeștrilor Django Reinhardt, Wes Montgomery, Barney Kessel, Pat Martino sau Joe Pass.
Tehnica sa chitaristică iese imediat în evidență, prin virtuozitate, impecabilitate și hibriditate. Nu cântă cu pana, ci cu degetele, la chitara sa electrică Yamaha Revstar, trecută prin Line 6 Helix (nu e un purist, ci un adept al modelării sunetului). Astfel, repertoriul său jazz-rock/fusion e interpretat fingerstyle. O tehnică cumva asemănătoare cu cea flamenco, în care îmbină tocco appogiato (apoyando) cu tocco libero (tirando). A învățat chitara clasică, dar tehnica e transferată în zona jazz, fusion și metal.
Atât la Deva, cât și în S.U.A., a interpretat și compoziții de pe CD-ul apărut în vara lui 2023, The Journey. Mare parte a compozițiilor aparțin perioadei Covid, iar CD-ul se dorește un tribut adus muzicienilor care l-au influențat pe drumul formării sale muzicale. De aceea, vom asculta un amalgam de stiluri, jazz, jazz-rock sau fusion, care au ca numitor comun personalitatea sa muzicală și tehnica hibridă de interpretare fingerstyle la un instrument electric, adesea la viteze amețitoare.
Trioul de bază al albumului e alcătuit din Matteo Mancuso (chitare), Stefano India (bas) și Giuseppe Bruno (tobe). La câteva piese, colaborează Riccardo Oliva (bas), Gianluca Pellerito (tobe), Giuseppe Vasapolli (pian,orgă) și tatăl său, Vincenzo Mancuso (chitară acustică). Din cele nouă piese, cu excepția pieselor Polifemo și Blues for John (compuse de tatăl său), restul sunt scrise de Matteo. Albumul a fost înregistrat în studioul tatălui său, în Sicilia, mixat de Andrea Secchi și masterizat la Forward Studios (Roma).
Înainte de a face o scurtă prezentare a pieselor de pe CD, trebuie să precizăm un lucru. De îndată ce Matteo Mancuso a intrat în atenția publicului mai larg și a muzicienilor și muzicologilor, s-au format trei categorii de ascultători: 1. Cei care au apreciat imediat rapiditatea execuției, virtuozitatea în sine și s-au cam oprit aici. Sunt cei care se lasă seduși de viteza execuției chitaristice, de shredding; 2. Cei – destul de puțini – care văd în Mancuso un shredder plictisitor, lipsit total de feeling și 3. Cei care, apreciind virtuozitatea chitaristică, viteza incredibilă de execuție a scărilor și arpegiilor și modul uimitor de articulare a notelor pe grif, se grăbesc să aprecieze frazarea, inventivitatea improvizatorică și modul matur prin care dă expresie culturii sale muzicale. Nu e de colea să fuzionezi, în aceeași piesă, feeling-ul din, să zicem, Eruption cu cel din Giant Steps!
Albumul de față ar trebui ascultat din perspectiva a treia prezentată mai sus. E un album de debut care introduce un artist excepțional, prin maeștrii săi, uneori la modul transparent, dar întotdeauna într-o manieră personală, filtrată și contextualizată.
Călătoria lui Mancuso începe cu Silk Road, care, deși începe domol, etalează rapid virtuozitatea chitaristică infuzată de spiritul lui Scott Henderson. Polifemo – piesa compusă de tatăl său și la care se adaugă pianul lui Giuseppe Vasapolli – e așezată în matca jazzului modern. Falcon Flight e una din favoritele chitaristului sicilian. Melodie simplă, inspirată, cu armonii complexe, prin contrast. Texturi catifelate à la Pat Metheny inundă Open Fields. Peisajul câmpiilor siciliene e completat, în final, de hot shredding marca Mancuso. O altă favorită a chitaristului e Drop D. A cântat-o la Deva și o cântă frecvent în concerte. Titlul se referă la acordarea celei de-a VI-a coarde de la chitară cu un ton mai jos. E reprezentativă pentru Mancuso. Îmbină energia rock cu cinematica jazzului ambiental. Se dorește a fi un tribut adus rockului clasic. Blues for John e o altă compoziție semnată Vincenzo Mancuso, cu armonii de orgă Hammond executate de Giuseppe Vasapolli. Titlul trimite la John McLaughlin, iar piesa se derulează pe o canava be bop. Time to Leave e tot în zona jazzului contemporan, o meditație stratosferică. Samba Party e, de fapt, un dark dance, o reverență adusă unor maeștri ca Steve Lukather și Greg Howe. După toată aventura shred de pe CD, acesta se încheie cu o piesă acustică, cea care și dă titlul albumului, interpretată de tată (Vincenzo) și fiu (Matteo). Pură melodicitate! O piesă rafinată pe care o recomand spre ascultare celor care văd în arta lui Matteo Mancuso doar virtuozitate shred, lipsită de feeling.
Matteo Mancuso ne arată în The Journey de unde vine și ce poate. Tânărul muzician din mica localitate siciliană Casteldaccia (nume cu rezonanță deosebită pentru noi, cei de pe lângă Sarmisegetuza și Deva) e abia la început de drum, dar pregătit să cucerească lumea. Stăpânește deja o tehnică instrumentală fenomenală și are o cultură muzicală solidă. Cu o astfel de carte de vizită, la 27 de ani, viitorul sună bine.
Vom avea ocazia să-l revedem în România, la vară, la JAZZx-ul din Timișoara.
GABRIEL PETRIC
6 martie 2024
Legendă - De la stânga la dreapta: Mircea Goian, Matteo Mancuso, Stefano India, Gabriel Hărăguș, Giuseppe Bruno, Radu Lupașcu, Gabriel Petric - Deva, 25 august 2023.