Au trecut câțiva ani de la apariția acestui album și încă și mai mulți de la conceperea sa, fără ca prin aceasta să-și piardă actualitatea (poate oportunitatea, dar asta e altă poveste!).
E un CD sobru, în contrast de negru și alb, cu puțin roșu (numele trupei). Fără o simbolistică directă, ca imagine, titlul albumului lasă loc liber asociațiilor legate de scurtul cuvânt din titlu. Eu, de pildă, am auzit versurile poemului If (Dacă) de Rudyard Kipling, în traducerea regretatului prieten V.R.Cantacuzu: “Bietului norod dacă-i știi rostirea/și la braț cu regii nu cunoști orbirea,/Dușmani ori prieteni de nu te pot înfrânge,/Omenirea toată dacă-ți curge-n sânge,/Nemilos minutul de-l strunești din pripă/ Preț de pui pe fiecare viețuită clipă,/ Este semn că-n a ta ființă stă ascuns un zeu,/ însă, mai presus de toate, ești Om, fiul meu!”. Ca fundal muzical: flautul lui Dick Morrissey de la venerabilul grup britanic If... Se pare că nu e nimic din toate acestea, Sandy Deac explicând într-un interviu că “i-am spus If în încercarea de a ne imagina ce s-ar fi întâmplat “dacă” l-am fi făcut acum, să zicem 25 de ani.” (interviul e din 2015) Oricum, saltul, de la primul succes al grupului Kappa, Lumina lunii (1987), la albumul de față, este suficient de mare pentru a transforma pritoceala (mixaje, masterizare etc.) sa în avantaj. CD-ul sună excelent, iar muzica are o complexitate degajată ce înfruntă cu succes timpul.
Creatorii If-ului sunt: Sandy Deac (voce, keyboards, chitare acustice), Kovács László (chitare), Jánky Zsolt (tobe) și Kolumbán Zoltán (bas). La câteva piese, basul e asigurat de Herr Attila. Sandy Deac, pe lângă Kappa, e cunoscut și pentru proiectele Desperado și Speak Floyd, ca și pentru colaborarea cu Dan Andrei Aldea. Una peste alta, un muzician cu experiență care, dacă se apucă de vreun proiect, îi dă o formă deplină. E înconjurat de instrumentiști valoroși, ceea ce explică și faptul că muzica e semnată de toți membrii trupei, versurile (în limba engleză) aparținând lui Kolumbán Zoltán. Înregistrările s-au făcut atât în studiouri din Cluj-Napoca (Utopia DDV Records și CAP), cât și la Budapesta (Dr. Rhythm Studio). Mixajele aparțin lui Sandy Deac, Jánky Zsolt, Ovidiu Buhățel, Kovács László și Nimrod Szedlacsek, iar masterizarea lui Cristian Varga (Mastervargas). CD-ul e produs de Hunka Róbert Zoltán, iar designul aparține lui Gál Krisztián.
Albumul cuprinde 12 piese. Ele curg firesc, fără discrepanțe, ca elemente ale unui întreg muzical. Mențiunile de pe Internet etichetează If-ul celor de la Kappa la categoria rock progresiv. Poate că lucrurile ar trebui nuanțate. Piesele nu sunt excesiv de lungi, partea vocală are o melodicitate aparte, iar, pe un fundament ritmic solid, funcționează balansul între keyboard și chitară. E drept, cu părți de virtuozitate metal prog la chitară și cu tonuri floydiene de keyboards. Stilul ar fi, mai degrabă, arena rock... AOR cu steroizi? Melodic Prog Rock?... Avem un rock melodic, dar nu lite, în care prevalează densitatea asupra complexității.
Prima piesă de pe CD, Light of My Life, ca și a treia, Coming Home, sunt reprezentative pentru orientarea stilistică a grupului: dinamism incantatoriu, riffuri de sintetizator „secvențiale”, în duel cu chitara electrică, un bun partener de dialog, de altfel, pe întreg albumul. Există un eclectism plăcut, care unește disco-funk-rockul cu progul (Underwater), sau creează dispoziții muzicale contrastante: în Dreamer, feeling-ul romantic al melodiei e contrapunctat de agresivitatea chitarei distorsionate, ca și a clapei incisive. Piesa, în fond, e un cântec de music-hall rock, cu efecte teatrale. A opta piesă – If - care dă și titlul albumului, are un caracter crepuscular, neguros chiar, cu un intro pinkfloydian și un solo tridimensional de chitară. Sunt și piese uptempo (Groovy People), dar forța CD-ului rezidă în baladele sale. Love Game, ca și ultimele trei piese – The Reason Why, Morning Mist și Drifter – intră în această categorie. Remarcabil, iarăși, în Drifter, soloul de chitară și elegantele intervenții ale clapei.
Finalmente, rockul melodic al celor de la Kappa e susținut de o secție ritmică precisă și e agrementat cu intarsiile à la Michael Schenker/John Norum ale chitarei, precum și de “fluidele’’ sonore de keyboards. Aranjamentele subtile sunt făcute cu bun-gust, astfel că, deși realizate cu virtuozități prog, nu obturează partea vocală, cântecul.
Probabil că aici e de găsit farmecul albumului, în modul în care se îmbină melodicitatea vocală, luminoasă, în general, cu alambicul descătușat și tenebros-tensionat al chitarei solo sau al partiturii de keyboard. Un Yin și Yang conceptual sugerat, oarecum, și de coperta CD-ului.
Că, dacă n-ar fi, nu s-ar povesti!
Gabriel Petric
7 octombrie 2021