Dacă în zona fantasy a existat un Yellow Submarine, trebuia să existe, prin vreun port, și un Yellow Boat. Vaporașul acesta galben se află pe coperta celui mai recent CD semnat Cri Gri. E al cincilea album al formației cu rezonanțe din Topârceanu și omul care caută Portul fericirii e „nea Fane de la Rockschool”, respectiv Ștefan Mardale. Sintagma dintre ghilimele e și titlul unei cărți apărute la editura Casa de pariuri literare, în 2017, în care Ștefan Mardale răspunde, cu viziune și densitate, întrebărilor lui Nelu Stratone. Aici aflăm ce înseamnă pentru „nea Fane” fiecare CD Cri Gri: „un veșnic început”.
Pare un clișeu, dar nu e. Cine urmărește evoluția Cri Gri poate remarca, fără dificultate, strădania explorării unor teritorii muzicale diverse, care, fie că sunt pop, rock sau prog, își au izvorul într-o formă acustică pură, un folk arhetipal care, adesea, se dezvoltă în orchestrații mai vaste, fără a-și pierde din harul melodic originar. Acest „veșnic început” s-ar traduce (și) în cazul CD-ului Portul fericirii prin prospețimea alcătuirii sonore și rafinamentul conceptului muzical. Ștefan Mardale are, în creația sa, exact calitățile pe care mulți adulți le pierd, dar pe care vârsta copilăriei (nu a infantilismului, să ne înțelegem!) le cunoaște foarte bine: fantezia, sensibilitatea și încăpățânarea. Ultima virtute nu o recunoaștem doar în creația muzicală, care continuă, în pofida schimbărilor de componență ale trupei, ci și în atitudinea civic-culturală a lui Ștefan Mardale, a cărui voce critică de sten(t)or nu renunță în a devoala aberațiile radioului sau ale TV-ului, ale mass-mediei, în general, indolentă, coruptă, ipocrită, snoabă, vai, prea comercială, ignorând valoarea și promovând cu nonșalanță impostura și cabotinismul.
CD-ul cuprinde 12 piese ce denotă o sensibilitate artistică autentică, căreia, în contrapunct, i se adaugă un fin sarcasm. Toate piesele sunt compuse (text și muzică) de Ștefan Mardale (la prima piesă îl are colaborator pe Lică Gherman), care asigură și partitura vocală. La tobe – Marcel Moldovan; la bas – Matei Pușcaru. Chitarele și aranjamentele muzicale (care sunt de apreciat la superlativ!) sunt în grija lui Cătălin Ștefănescu. Grafica CD-ului e semnată de Marius Bob. Înregistrările, editarea, mixajul și masterizarea sunt realizate în studioul RealSoundVision de către Victor Panfilov.
Un efect de tremolo deschide CD-ul, odată cu piesa Darul. Când „viața pare o redută/nu altar de rugăminți”, cântecul e un dar! Aici, ca și în alte piese (Ce este de poveste este – un rock cu iz parodic despre iubire și infinit), efectul de tremolo, cu gust retro, accentuează ideea de meditație și nostalgie. Sunt teme universale în muzica Cri Gri: viața, destinul, iubirea, creația, dar ele sunt polarizate de axa copilărie-maturitate. Ton de șotron, un rock upbeat, unește șotronul copilăriei cu întrebările maturității. Concluzia e una singură: „un șotron ne este soarta”. Căpșuna e altă piesă care scoate în evidență măiestria de textier/compozitor a lui Ștefan Mardale. Vocea protectoare a mamei se aude repetitiv: „n-o să faci nimic în viață/lasă muzica”, iar căpșuna tronează ca la un final de basm, cu gust de minciună și deșărtăciune. Desertul perfect al vieții! Atât piesa Fericire cât și cea care dă titlul CD-ului, Portul fericirii, vorbesc/cântă, de fapt, despre „umbra fericirii”. Există iubirea, ca sărbătoare, dar „viața nu-i pentru puștani”. Idealul și realitatea par disjuncte. O altă piesă rock e Maturitate, a șasea de pe CD. E și ea scrisă în cheie ironică, ultimul cuvânt din piesă (verbul românesc „fac”), ce se repetă, creează un amuzament de calambur omofonic pentru cunoscătorii limbii lui Shakespeare. Ironia și parodia însoțesc și piesele Valsul A și Coșarul cu poloboc. Prima e despre condiția artistului, „noaptea vesel, ziua trist”, prin text apropiindu-se, mai degrabă de universul bluesului („chitara s-a stricat”, „banii s-au terminat”, „beau că m-ai părăsit... ”) decât de atmosfera valsului, iar a doua vede în coșar nu doar norocul, ci și eșecul și ghinionul, căci acesta poartă un poloboc cu „apă chioară pentru proști”.
Obsesia iubirii și a dorului o regăsim în cântecele Na Na și Imaginea ta. Ultima piesă, Covor zburător, e un pop-rock a cărui forță portantă e tot fantezia copilăriei. Nu prea e o fericire să te maturizezi, mai ales când presiunea vieții de adult ucide candoarea, inocența, puritatea, jocul și libertatea de a zbura, fie și pe un covor magic – asta ar fi o parte importantă din mesajul Cri Gri.
Rămâne cântecul ca un dar, pe care Ștefan Mardale îl oferă cu bucurie și responsabilitate ascultătorilor. Harul cântecelor – în vers și melos - și măiestria aranjamentelor orchestrale sunt câteva din atuurile acestui CD. De prea multe ori, spațiul cultural românesc are convingerea că viața și socialul pot fi reflectate doar prin „mizerabilism”. Sunt și alte mijloace, mai subtile, de transfigurare a realității, cu sensuri profund lăuntrice, iar Ștefan Mardale și colaboratorii săi din Cri Gri o dovedesc cu prisosință, atât muzical cât și literar.
GABRIEL PETRIC
20 aprilie 2023