Semnificația apelativului acestor rânduri se raportează înainte de toate la faptul că elevatul artist Romeo Cozma a fost cel dintâi jazzman român care a dobândit titlul de doctor în muzică!
Venind să celebreze împlinirea a șapte decenii de existență pământeană, compozitorul- pianist-profesor universitar-publicist-coordonator al vieții muzicale (născut la 13 noiembrie 1955 în București, dar instruit și afirmat în Iași) a fost convocat a deveni protagonistul concertului intitulat „ECOURI” susținut în sala din strada General Berthelot, în seara de 6 noiembrie a. c., de către Big band-ul Radiodifuziunii Române sub autorizata baghetă dirijorală a Simonei Strungaru. Genericul „ECOURI” concretizat în talent, profesionalism, dăruire pentru jazz ale muzicianului s-a întruchipat deopotrivă în născânda personalitate a fiului Robert Cozma - trombonist, compozitor, orchestrator, dirijor de neîndoielnică perspectivă, antrenat în context în dubla ipostază de aranjor pentru big band al majorității momentelor muzicale ale programului (creații ale tatălui său) și de trombonist solist improvizator, precum și de ctitor al baladei „Song For Dad”.
Fie-ne permis a-l defini pe Romeo Cozma un campion al modulațiilor – metamorfozarea frecventă a ambientului tonal / modal constituind pentru creator principala manieră a realizării unei râvnite versatilități melodice, a diversității expresive, alter ego – o amprentă caracteristică stilului componistic al artistului autor, recunoscut totodată ca măiastru mânuitor al claviaturii pianului.
Piesa - titlu „Ecouri”, prima dintre cele zece episoade sonore cuprinse în playlist-ul general, aducând cu sine tema-semnal de patru sunete construită pe criteriul întrebare-răspuns, a cucerit dintru început prin eleganța armoniilor și prin plasticitatea timbrală a complementelor orchestrației, fiind valorizată succesiv în improvizațiile meșteșugite, edificate de Paolo Profeti la saxofon sopran, de Silviu Groaza la trompetă, de virtuozul ghitarist Liviu Negru, de arhitectul de ritmuri Laurențiu Zmău, baterist mereu inspirat.
A fost aplaudată apoi minunata „Lorelei”, veritabilă cantilenă pentru pian și orchestră semnată Romeo Cozma, revelându-l ca solist pe tânărul și atât de talentatul Johnny Bica, pianist în primele patru din cele zece secvențe ale playlist-ului; și prin îmbietoarea înlănțuire de sunete „Lorelei”, auzul a fost fermecat de cortegiul armoniilor, de culorile timbrale ale suflătorilor.
Piesele „Astromaniacs” (cunoscut fiind interesul muzicianului pentru astronomie, pentru astronautică, dar vizând și apropierea cuvintelor Cozma = cosmic) apoi „Song For Dad” (unica secvență din program care n-a fost compusă de Romeo Cozma, ci de fiul său Robert), au prilejuit edificarea acelor apreciabile solouri clădite spontan de către instrumentiștii Cătălin Milea - saxofon tenor, Liviu Negru - ghitară, Sebastian Burneci - trompetă, Robert Cozma - trombon, Johnny Bica - pian, Alex Mike - contrabas.
Au fost aplaudate apoi cu entuziasm alte două dedicații muzicale – marcând preluarea din acel moment până la final a interpretării pe claviatură de către protagonistul Romeo Cozma: „Song For Christy”, piesă destinată atât soției Cristina, cât și celuilalt fiu, percuționistul Cristian și „Song For Ricci”, o admirabilă devoțiune sonoră închinată lui Richard Oschanitzky; de evidențiat și în aceste episoade, mai multe redutabile intervenții solistice, contribuții notabile ale trombonistului Robert Cozma, ale lui Paolo Profeti - saxofon alto, în dialog efervescent cu ghitaristul Liviu Negru, ca și a lui Romeo Cozma pe claviatură.
Cei doi Cozma și abilul ghitarist al Big band-ului Radio s-au întrecut pe sine ca prelucrători ai preafrumoasei teme „Ritual Song” ce s-a dorit iluminată de folclorul arhaic autohton.
De autentic succes s-a bucurat și creația de pian solo „Măiastra”, în tălmăcirea sensibilă, emoționantă, a autorului interpret.
Cea mai dinamică, mai impetuoasă, mai specială compoziție a programului, „Gravitații”, a captivat atât ca inspirație în sine, cât și grație amplelor solouri perindate succesiv de Cătălin Milea - saxofon tenor și Laurențiu Zmău - baterie.
Epilogul concertului a energizat odată în plus șuvoiul ritmic și tempoul animat, cu piesa de metrică mixtă „Balkano Dance”, vitalizată prin stimulativele improvizații conturate cu fervoare și gust de trompetistul Silviu Groaza, de ghitaristul Liviu Negru, de Cătălin Milea la saxofon tenor și de Alex Mike la ghitară bas.
Realmente aparte, deosebindu-se între concertele cu invitați imaginate de dirijoarea Simona Strungaru, căci de astă dată l-a avut însă oaspete pe un muzician român, întâlnirea cu publicul sub genericul „ECOURI” a constituit fericitul amalgam între vocația de compozitor a lui Romeo Cozma, harul de orchestrator a lui Robert Cozma și profesionalismul interpretativ incontestabil vădit de ansamblul instrumental de ținută all stars – Big band-ul Radiodifuziunii Române [trompetiștii Silviu Groaza, Sebastian Burneci, Laurențiu Moise, Silviu Albei, tromboniștii Adrian Cojocaru, Ciprian Partenie, Alex Bucșe, Andrei Bolbocean, saxofoniștii Cosmin Stanciu, Diana Bouroșu, Paolo Profeti, Eugen Mamot, Cătălin Milea, secția ritmică alcătuită din Johnny Bica - pian, Liviu Negru - ghitară, Alex Mike - contrabas, ghitară bas, Laurențiu Zmău - baterie]!
Florian Lungu
Foto: Cristian Barcan