Prima lună a acestei toamne a inclus ca în fiecare an, câteva zile de naștere proprii unor personalități accentuate aparținând jazzului autohton – ne referim la vocalistele Anca Parghel (16.09.1957) și Teodora Brodi Enache (30.09.1967), la pianiștii și compozitorii Ion Baciu Jr. (30.09.1959) și îndeosebi Marius Popp!!!
Îmbinare benefică de simţ constructiv, ordonat prin studiul matematicilor, cu spiritul creativ al artistului animat de inspiraţie, fantezie, înzestrare nativă pentru magia sunetelor – cel pe care l-am numit pe merit „monstru sacru” pentru dăruirea de o viaţă – omul de muzică Marius Popp, a văzut lumina zilei la 21 septembrie 1935 în străvechiul burg transilvan al Sibiului... treizecișinouă de primăveri mai târziu el înscriindu-se între membrii fondatori ai Festivalului de Jazz diriguit din 1974 de Nicolae Ionescu. Deşi adolescent iubitor de muzică, talentul la desen, ca şi cunoştinţele în aria matematicilor i-au îndreptat lui Marius Popp paşii spre nobila disciplină – și ştiinţifică și creativ-artistică – a proiectării de alcătuiri edilitare, arhitectura, pe care a studiat-o la Institutul „Ioan Mincu” din Bucureşti, absolvit în anul 1959. Cum însuşi artistul mărturisea, la instruirea sa ca muzician (autodidact!) au contribuit atât vărul lui, ilustrul profesor universitar / compozitor Alexandru Pașcanu, cât şi neuitatul Mihai Berindei.
S-a impus ca pianist concertist în diverse cluburi din capitală (1964 - 1966), membru al Cvintetului de jazz „București” (1973), fondator şi conducător al propriei formaţii de jazz (1974 - 1995), tot în capitală profesor de improvizaţie în jazz la Şcoala Populară de Artă (1986 - 1990), profesor de pian complementar la Liceul „George Enescu” (1997 - 2000), profesor de improvizaţie în jazz la Universitatea particulară Luceafărul din Bucureşti (1998 - 2001). A participat la Festivalurile de jazz de la: Ploieşti (1969 - 1971), San Sebastian (1970), Varşovia (Jazz Jamboree, 1971), Ljubljana (1972), Praga (1973, 1980), Sibiu (1974 - 1995), de la Debreczen, Nagykanisza, Mannheim (1978, 1979), Göttingen (1980), Tel-Aviv (1997 - 1999), Russe (Ethno-Jazz, 1997 - 1999), Frankfurt (Romanian Jazz Meeting, 1999), Viena și München (2004); colaborator la spectacolele grupului „Politempia Structurală” (Paris, 1978). A susţinut work shop-ul „Alpenzeller Jazz Days” din Elveţia (1999), La un concert - eveniment al ansamblului celebrului vibrafonist american Lionel Hampton la București (1971), a fost invitat de acesta să cânte împreună! A mai conlucrat, de-a lungul carierei lui, cu mari jazzmani de peste ocean: Art Farmer, Johnny Griffin, Barney Kessel ş.a. În perioada 2007 - 2008, a colaborat cu saxofonistul austriac Harry Sokal.
Pe la finele anilor ’60 Marius Popp se afirmase deja mai mult decât o certă speranţă a interpretării româneşti de gen, între redutabilii săi competitori numărându-se Jancy Körössy, Richard Oschanitzky, Cristian Colan, Eugen Ciceu. Colabora el pe atunci cu unii instrumentişti români deveniţi la rândul lor „corifei” ai jazzului nostru – Johnny Răducanu, Dan Mândrilă, Eugen Gondi, Alin Constanțiu, cu vocalista Aura Urziceanu, cu mai tinerii saxofonişti Peter Wertheimer, Ştefan Berindei. Succedând celor dintâi înregistrări la Radio, precum şi apariţiilor pe micul ecran, muzicianul multilateral s-a manifestat preponderent, fructuos, mai ales în ţară – o activitate concretizată prin nenumărate evoluţii în faţa publicului ca mânuitor al claviaturii în alb-negru şi lider al unor formaţii de componenţă diversă, pe scene de club, concert, festival, drept prolific creator – membru plin al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (din 1979) – ca aranjor, ca profesor și promotor neobosit al jazzului. Majoritatea albumelor de autor (atât LP-urile „Panoramic Jazz Rock”, „Nodul gordian”, „Acordul fin” din Seria Jazz - Electrecord, „Flaşnetarium”, „Marius Popp” din seria „Jazz Restitutio”, precum și CD-urile „Essential”, „Seminţe prăjite”, „Marius Popp Live”, „Margine de lume”, reeditarea pe CD a discului LP „Panoramic Jazz Rock”), dar şi creațiile proprii incluse în antologiile - compilaţii pe CD-uri „Compozitori români de jazz” volumele 1, 2, 3, 4, 5, 6 şi 7), culegerea de teme „15 imagini ritmice – Ficțiuni de jazz” tipărită mai demult sub sigla Editurii Muzicale a Uniunii Compozitorilor, ca și volumul „34 de teme de jazz”, au memorat valoroase creaţii ale sale menite să înfrunte timpul, moda, uitarea, prin valoare şi autenticitate.
Includerea numelui lui Marius Popp în volumul „Eurojazz Personalities” (1975), ca și premiile de creaţie obţinute pentru compoziţii de jazz, muzică de film, de teatru, aplauzele cumulate în ţară şi peste hotare pe zeci de scene festivaliere (înainte menționatele Ljubljana, Varşovia, Praga, San Sebastian, Debrecen, Nagykanissa, Mannheim, Göttingen, Paris, Russe, Tel Aviv și Festivalul de Teatru de la Sao Paolo ori „Romania Jazz Meeting” de la Frankfurt), au venit să consfinţească rezultatele neobositelor implicări interpretative şi de creaţie. Ca dascăl, Marius Popp a avut atuul de întemeietor / conducător al primului „Curs de improvizaţie în jazz şi muzică uşoară” organizat la Şcoala Populară de Artă din capitală şi meritul de a fi autorul preţiosului tratat „Armonia aplicativă în improvizaţia de jazz, pop, rock” tipărit de Editura Muzicală. Au fost tot atâtea argumente legitime, pe seama cărora i s-a conferit maestrului Marius Popp, de către juriul „Galei Premiilor de Jazz” pe 2003, Premiul de excelenţă pentru întrega activitate; a fost recompensat cu Premiul Uniunii Compozitorilor (1979, 2002), cu Premiul Uniter (1991), Premiul Uniunii Criticilor Muzicali, Premiul revistei „Actualitatea Muzicală”. În toamna anului 2005, muzicianul a fost sărbătorit în cadrul Festivalul Internaţional de Jazz de la Braşov. A fost de asemenea invitat al Institutului Cultural Român din Viena. La împlinirea vârstei de opt decenii, Uniunea Compozitorilor l-a aniversat pe respectatul nostru artist printr-un deosebit de reușit
Concert aniversar.
Neîndoielnic „arhitectul-pianist devenit pianistul-arhitect apoi muzician pur şi simplu” – cum inspirat îl caracteriza ilustrul Richard Oschanitzky pe Marius Popp, a reprezentat unul dintre pilonii cheii de boltă a jazzului românesc.
Maestrul a trecut la cele veșnice la etatea de optzecișiunu de ani. De-ar fi supraviețuit, ar fi marcat actualmente nouă decenii de existență pământeană... Peste timp, de la el ne-a parvenit, pentru posteritate, ingeniosul dicton: „JAZZ LONGA, VITA BREVIS”!
Florian Lungu
18 septembrie 2025