Cel mai amplu festival anual dedicat jazzului în context autohton se apropie inexorabil de cea de a treizecea înfățișare. Ediția a douăzecișinoua s-a derulat pe muntele Semenic, la o mie de metri înălțime, în răstimpul 10-13 iulie 2025. Ca deobicei, muzicienii invitați au urcat în cele patru seri pe podiumul principal din Poiana Lupului, iar alternativ, în cursul ultimelor trei dimineți, de la ora 11,30 pe scena experimentală plasată în Biserica Catolică Văliug.
Ca majoritatea evoluțiilor sonore din primitorul ambient gărânean, s-au făcut auzite îndeosebi rezonanțe ale stilurilor moderne și contemporane ale genului.
Multe nume noi au suscitat interesul publicului – instalat pe trunchiurile orizontale din Poiana Lupului / insolite fotolii de orchestră – încă din prima seară: artiști scandinavi (nelipsiți de la acest festival) precum quartetul norvegian „Superless” și violoncelista Josephine Opsahl din Danemarca, au venit să delimiteze între ei energiile tonice ale cunoscutului, apreciatului, premiatului quintet instrumental polonez din Wrocław „EABS” („Electro-Acoustic Beat Session”). Toate bune și frumoase, dar – regretabil – o ploaie nemiloasă a gonit o parte din publicul grupului polonez, recitalul lor fiind întrerupt mai bine de jumătate de oră...
Vineri 11 iulie 2025 s-au perindat patru episoade, susținute de: singurul grup de pe scena principală alăturând trei interpreți din România, pianistul compozitor Cári Tibor, Szabó J. Attila - violoncel, Patricia Marchiș - saxofon și, împreună cu ei, un interpret din Ungaria și unul din Lituania, laolaltă „Cári Tibor Project Sculpting Sounds” cultivând o fuziune de muzică electro - acustică, muzică clasică, jazz și world music; quartetul olandez „WAAN” condus de saxofonistul Bart Wirtz; Trio-ul norvegian „Håkon Kornstad Trio”, cu liderul saxofonist, flautist și vocalist; din Turcia „Korhan Futaci Quintet” – și această formație fiind condusă de un saxofonist vocalist, cel care a conferit genericul quintetului.
Seara a treia a fost dominată de două nume emblematice: notoriul ghitarist vocalist american Robben Ford (mai curând muzician de blues decât de jazz...) în formulă de quartet incluzându-l pe basistul danez Chris Minh; și nu mai puțin eclatantul trompetist norvegian Nils Petter Molvaer (veche cunoștință) în fruntea unui nonet numit „Khmer” după titlul unui faimos album al său editat de Casa ECM în 1997. Tot sâmbătă a fost aplaudat „Andreas Polyzogopoulos Trio” din Grecia și încă un trio, „Smag På Dig Selv” din Danemarca, exploziv, nonconvențional, cu un line up bizar cuprinzând doi fulminanți saxofoniști, Albert Holberg, Thorbjorn Øllgaard și un baterist agresiv, Oliver Lauridsen!
În seara finală, duminică 13 iulie 2025 s-au produs trei combo-uri: sub conducerea lui Jonas Due - trompetă, flugelhorn a reușit un atractiv recital Quintetul danez „OTOOTO” (cu pianistul Calle Brickman originar din Suedia); cunoscuți la noi din evoluții anterioare la Gărâna, norvegienii Arild Andersen - contrabas, Bugge Wesseltoft - claviaturi, împreună cu bateristul Gard Nilssen au reunit un trio de certă valoare; iar din Hexagon și Belgia s-a remarcat Quartetul diriguit de talentata trompetistă franceză Airelle Besson, câștigătoare a premiilor „Django Reinhardt” și „Victoires du Jazz”.
Cât privește prezențele jazzistice etalate pe scena experimentală a Bisericii Catolice din Văliug (comună situată la 30 km de Reșița) în diminețile de vineri, sâmbătă și duminică, au fost apreciați prin prestațiile lor creative: rafinatul ghitarist solo și autor Tomas Kærup din Danemarca; Quartetul vibrafonistului Răzvan Florescu, protagonist pe lângă care au strălucit înzestrații tineri muzicieni Andrei Petrache - pian, Dan Georgescu - ghitară bas, Philip Goron - baterie; originalul duet compus din pianistul Mischa Blanos și percuționistul Gabi Matei; și încă un tandem, aglutinându-i pe ghitaristul Andrei Bălan și pe ritmicianul venezuelean Juan Carlos Negretti (stabilit în România), aceștia doi activând sub numele comun „Bălan / Juan”; quartetul internațional structurat din dotatul pianist David Luca, student la Conservatorium Maastricht (Țările de Jos) și colegii săi Vaughn Roberts - trompetă (Noua Zeelandă), Pratick Baniya - contrabas (Nepal), Mario Calzada Pena - baterie (Spania); în fine, iscusitul pianist român Raul Kusak, cu proiectul „Scenes From My Memory” înfăptuit în duo cu mai înainte menționatul baterist Juan Carlos Negretti.
Am numărat cu satisfacție implicarea a șaptezecișitrei muzicieni de jazz în evoluțiile pe cele două scene!
Producătorii actualei ediții, subsumați – ca și celor anterioare – Fundației Culturale Jazz Banat din Timișoara (deși Festivalul are loc în județul Caraș Severin), reunesc o harnică, numeroasă echipă coordonată de familia Giura, în care Simona Giura este director, demiurgul Marius Giura funcționează ca director artistic, ajutați de Gabriela Giura, Cristina Giura, Caius Giura, de organizatori, colaboratori și nu mai puțini de șaisprezece voluntari! Calitatea audiției a fost asigurată de către destoinici experți în sunet, între care am regăsit specialiști din anii trecuți: Laur Morun, Ovidiu Roșu, Deian Feniaț, Vali Potra.
O dublă undă de reproș: prezența muzicienilor români (doar trei pe scena principală în patru seri de festival din cincizecișiopt de participanți) a fost infimă; și au lipsit aproape de tot reprezentanți ai genului din patria jazzului, SUA. Pentru miile de melomani fani, numărul de numai câteva zeci de exemplare ale programului de sală – de altfel foarte bine redactat de Mihaela Sofian – a fost jenant de insuficient...
Dar, vorba proverbului (declarat cu har de maestrul Marius Popp) – „JAZZ LONGA, VITA BREVIS”!
Florian Lungu
4 august 2025