După albumul scos la Electrecord în 2017, Songbird, și piesa Box – un fel de post-scriptum la album – Navi revine anul acesta cu Lista de dorințe. Se pare că piesa (cu text în română și cu un videoclip reușit, care complementează intimismul și tensiunea catifelată a mesajului) va deveni, în toamnă, parte a unui EP. Înregistrată la Demisec Records, prin grija lui Andrei Grigore și Marian Nica, Lista de dorințe se așază pe orbita unei teme clasice: incertitudinea iubirii. Nimic nou sub soare, doar că piesa, la reascultare, rezistă bine, inducând o stare de confort și nebănuite speranțe.
Ca să-l reîntâlnesc pe unicatul Sergiu Cioiu – cântăreţul poeziei şi poetul cântecului – am re-revenit de două ori în ambientul atât de primitoarei grădini a Clubului Green Hours, unul din puţinele bastioane bucureştene de cultură jazzistică, teatrală şi nu numai, care au supravieţuit în vremile de restrişte ale atotputernicei urgii pandemice: mai întâi, miercuri 7 octombrie, pe când protagonistul a încrustat în răbojul timpului a optzecea toamnă a existenţei domniei sale şi ar fi trebuit să aibă loc concertul aniversar al artistului, reprogramat din frică de ameninţare ploioasă (ameninţare ce nu s-a adeverit, dar cum mulţi dintre spectatori n-au aflat despre amânare, grădina a fost plină); şi seara de concert propriuzisă derulată luni 12 octombrie – un veritabil regal de trăire intensă şi gust artistic elevat.
Se încheie anul şi se cuvin spuse câteva cuvinte despre al V-lea album al Pragului de sus. Mişcându-se cu eficienţă în zona folk, pop sau rock – şi asta datorită strategiilor liderului Călin Bârcean, un entertainer de vocaţie – , trupa are un drum al ei, distinct, parcă etalându-şi virtuţile mai bine în context live, unde excelează prin crearea unei atmosfere energetice muzicale favorabile antrenului. Înregistrările de studio (realizate la Adrian Uriţescu, Lowbass5 Studio, Deva, apoi masterizate la Mike Kalajian, Rogue Planet Mastering, New York) au, însă, calităţi ce merită scoase în evidenţă. Deşi compoziţiile (majoritatea semnate de liderul trupei) sunt în zona fredonabilului, dansabilului şi agreabilului (pop, carevasăzică), albumul are un aer unitar, conceptual, ce provine atât din echilibrul stilistic al aranjamentelor muzicale, cât şi din MESAJ. Piesele Pragului de sus sunt scrise de doi într-unul:omul revoltat şi omul îndrăgostit, amândouă faţetele creând un univers poetic-muzical unde pulsează sentimentul gravităţii, al nerăbdării, al nostalgiei, dar şi al bucuriei de a trăi.
Citește mai mult: PRAGU’ DE SUS - NU MAI AM RĂBDARE (A&A Records, 2018)****