Între surprizele evidențiabile cu care localul - club „La Cave De Bucarest” și-a gratulat nu odată oaspeții, am trăit în seara de 10 mai a. c. momente de jazz autentic cu Trio-ul pianistului de excepție Marius Vernescu, plus guest star-ul Emil Bîzgă – trompetist providențial. Aceste două vedete statornicite de o secție ritmică pe măsură, alcătuită din stenicul baterist Gabi Matei și din iscusitul contrabasist Oleg Lascu, au reușit o fertilă conlucrare în plan inventiv și expresiv.
Să precizăm că Marius Vernescu s-a afirmat acum mai bine de două decenii drept unul dintre cei mai înzestrați pianiști de jazz ai României și ai lumii! Argumentăm această aserțiune cu faptul că în luna iulie a anului 2002, la „Solo Piano Competition” (de sub egida unuia dintre cele mai mari festivaluri mondiale de gen, „Montreux Jazz” din Elveţia) unde fusesere remise sute de casete demo de pretutindeni, inclusiv din patria jazzului, SUA, au fost selectați prin evaluarea lor de către un juriu patru finalişti – din Estonia, Finlanda, Olanda şi... România. Drept cel mai bun dintre cei foarte buni a fost desemnat, în data de 19 iulie 2002, românul Marius Vernescu care împlinise cu 13 zile mai devreme vârsta de 30 de ani! „Montreux Jazz Solo Piano Competition” nefiind un concurs de debutanţi, ci un „contest” internaţional cât se poate de serios şi pretenţios (fiind impusă interpretarea unei compoziţii proprii, a unui blues, a unei teme standard) destinat tinerilor jazzman-i deja formaţi, ținuta sa a sporit astfel semnificaţia ca şi valoarea premiului. Ei bine, se spune că nimeni nu-i profet în ţara lui... Până la ştirea victoriei sale circulând pe căile de comunicaţie cu viteza luminii, Marius Vernescu era relativ puţin cunoscut în ţară, mai ales că de doi ani el se afla la instruire în Germania. Născut la Bucureşti, la 6 iulie 1972, Marius Vernescu a început studiul pianului la șapte ani, a urmat la Liceul de Muzică „Dinu Lipatti” şi a fost student al Universităţii Naţionale de Muzică din capitală timp de doi ani. Între timp, a început să se afirme ca muzician de jazz, colaborând cu Garbis Dedeian, Tudy Zaharescu, Anca Parghel, Emil Soumah, prin cluburi şi pe la festivaluri precum acelea de la Sibiu, Braşov, Iaşi, Costineşti, Timişoara... dar şi peste hotare, la Corinthos şi Atena, la Budapesta. În Germania unde Marius Vernescu a ajuns la vârsta de 28 de ani, talentul şi disponibilităţile sale au triumfat şi acolo, anticipând reuşita de la Montreux: la „Musik Hochschule” din Hanovra era disponibil un singur loc la Clasa pian - jazz şi, în urma examenului la care au participat șaptesprezece concurenţi, Marius Vernescu a cucerit pe merit respectivul loc întâi. Premiul dobândit la Montreux i-a deschis pianistului nostru certe perspective, constituind o importantă cheie pentru uşa din faţă a intrării în circuitul valorilor jazzului: el a fost invitat a concerta în ianuarie 2003 la Montreal în Canada, iar în viitoarea lună iulie i s-a acordat privilegiul de a reapărea pe scena Festivalului Internaţional de Jazz de la Montreux, de astă dată în galele consacraţilor.
Cât privește cariera muzicală a lui Emil Bîzgă, aceasta a germinat la Iaşi, unde, la vârsta de zece ani, a început să cânte la trompetă, renunţând la alte două instrumente, vioara și fagotul. A fost imediat remarcat de profesori. A continuat la Conservator (Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti) ca student al renumitului dascăl Iancu Văduva, fiind ulterior cooptat în Big Band-ul Radiodifuziunii Române şi în Orchestra Operei Române. Dar nu s-a dovedit de ajuns. A urmat două masterclasses: la Malmö a fost discipol întru muzică clasică al lui Hakan Hardenberger, numit de publicaţia The Times „cel mai bun trompetist din lume”. Mai apoi și-a împlinit visul de a cânta în „capitala jazzului”, New York; ajuns în SUA, unde a rămas timp de nouă ani, Emil Bîzgă s-a perfecționat în jazz alături de Wynton Marsalis, renumit artist (laureat a nouă premii Grammy, ca şi al Pulitzer-ului pentru muzică). Satisfacţia trompetistului român a fost să conlucreze cu artişti binecunoscuţi în context internațional, precum Tony Bennett (celebru vocalist de jazz, laureat a nu mai puțin de șaptesprezece premii Grammy), înainte numitul Wynton Marsalis, Criss Sullivan, Paquito D'Rivera şi alţii, nume mai puţin cunoscute în Europa, mult apreciate însă în SUA. În perioada în care a activat în diaspora – o mie de spectatori a fost publicul cel mai mare în faţa căruia a cântat Emil Bîzgă, pe podiumul unui concert la Sankt-Petersburg.
Concertul din seara de 10 mai a debutat cu piesa „LA DRUM”, urmată de cea intitulată „ZBORUL” – ambele, inspirate compoziții ale pianistului protagonist. Le-au succedat în program faimoase teme standard din indexul internațional al genului, între care „JUST FRIENDS” (John Klenner, Sam M. Lewis), „MY ROMANCE” (Richard Rodgers, Lorenz Hart), „MEET THE FLINTSTONES” (Hoyt Curtin, Joseph Barbera, William Hanna), „LITTLE SUNFLOWER” (Freddie Hubbard), „LA VIE EN ROSE” (Édith Piaf), „CHEROKEE” (Ray Noble).
Deliciul auditorilor l-a constituit ambientul de perpetuă emulație generată între ei de către cei doi competenți protagoniști, în planul tehnicii instrumentale, al emancipării fanteziei creative, în trăirea intensă a actului de dăruire, emulație metamorfozată nu odată în dialogul nedisimulat al spiritelor...
Florian Lungu
Foto: George Zaroschi