De unde a pornit pasiunea ta pentru arta sunetelor şi cine ţi-a coordonat primii paşi?
Alex Cismaru: Până în clasa I pasiunea a venit de la un casetofon, şi multe casete. Și de la faptul că aveam o pianină. Deci, fie că au vrut, fie că nu, părinții. Și serile cu muzică în vizită la rude, ha ha! Am tocit bine casetele cu Pasărea Colibri, Iris, Holograf, Compact. Apoi, din clasa I răspunsul e mai evident deoarece am intrat la Liceul de artă George Georgescu din Tulcea, unde 4 ani am făcut pian principal, mi-l amintesc și acum pe domnul Pinter. Restul de 8, am studiat chitara clasică cu domnul Viaceslav Beșan. A urmat Conservatorul din București, dar anii aceștia clar nu mai intră la ”primii pași”.
Ce muzică asculţi mai mult şi cum ai ajuns să cânţi blues? Te-ai gândit vreodată că vei trăi doar din muzică?
Alex Cismaru:Visul de a trăi din muzică l-am avut, da, dintotdeauna. Și, cu mici nuanțe și note de subsol pot spune că se chiar întâmplă asta! Nu din turneele alea pe stadioane la care visam când eram mic, însă muzica într-adevăr e ”pâinea” mea!
La blues am ajuns din pasiunea reală pentru genul ăsta de exprimare artistică. M-au fascinat mereu cântăreții de blues! Dar a contat și faptul că mereu, în aproape orice proiect muzical am cântat, mereu s-a găsit ”spațiu” pentru așa ceva și am avut ocazia să experimentez ”live” încă de la aproximativ 15-16 ani acest gen.
Legat de muzicile ascultate, dintotdeauna am fost fidel rockului, dar pe parcurs, as life goes on, s-au alăturat multe altele. Dar niciodată n-am ascultat o trupă / un artist după încadrarea genului muzical, ci strict subiectiv după ce (și dacă) îmi transmite. În afară de blues, mi-am întins antenele si spre funk, soul, jazz, r&b, folk, pop. Și au semnal bun antenele astea, prind mereu semnal și de la multe alte genuri.
Eşti fondatorul proiectului Bluemans. Cum te-ai cunoscut cu colegii tăi, a fost aceeaşi componenţă de la început şi cu ce ne veţi surprinde pe 23 aprilie la PUB Universităţii, când vom veni să ascultăm câteva compoziţii de pe al doilea album?
Alex Cismaru: Totul a început în 2017 când a luat naștere trupa The Humans. Însă acolo tot conceptul este diferit, ne adresăm unui alt public. Însă, mai mult sau mai puțin din joacă, la repetiții am constatat că ne simțeam foarte bine cântând blues așa că pe final de 2018 am avut primele apariții în (exact) această formulă, sub acest nume. Bluemans însemnând de la început Adi Tetrade - tobe, Alin Neagoe - bas, Alexandru Matei - clape și, cu voia voastră, Alex Cismaru - chitară & voce. Ideea ne-a plăcut şi am continuat-o! Formula The Humans este mai mare, cuprinde mai mulți soliști, însă țin să le mulțumesc mult colegilor pentru că au avut încredere în mine să îmbrac rolul de ”frontman” în proiectul Bluemans.
Pe 23 aprilie, la The Pub Universității veți avea în fața voastră un grup de băieți însetați de blues, având în vedere și faptul că am făcut o scurtă pauză la început de an, deci venim cu chef mult! Și vor fi aproape în totalitate compoziții proprii, atât cele ce s-au adunat până acum pe primul album, dar și, cum ai menționat, surprize noi. Vor urma în curând primele repetiții pentru piesele noi, abia așteptăm. Până acum, suntem foarte încântați de ele!
Bluemans a dovedit prospeţime, modernitate şi rigoare profesională, primul vostru album intitulat What? este o mărturie veridică în acest sens. Eu sunt de modă veche şi ascult mai mult pe vinil sau CD, mai deloc pe platformele streaming… Nu crezi că ar merita să realizaţi şi o ediţie pe vinil? Mai există albumul pe CD şi cum a fost el primit de public? Este o întrebare retorică What? La ce te referi?
Alex Cismaru: Mulțumim sincer pentru aprecieri! Ne-am gândit și dorit de multe ori să ne bucurăm de ”What?!” și în format fizic, în special vinil. S-ar putea să facem asta la vară, odată cu albumul 2, să le producem concomitent. Albumul mai este disponibil pe CD, da, vor fi disponibile CD-uri inclusiv la concertul de pe 23 aprilie în cantitate limitată, urmând ca în următoarele luni să îl reedităm.
Numele albumului este dat de una dintre piese, probabil cea mai energică, și mi s-a părut potrivit și pentru album, deoarece dă un ”boost” curiozității celor ce ascultă prima oară trupa. Este foarte posibil ca albumul 2 să fie tot o întrebare, să continue tematica.
Cum a fost primit de public? Nu știu pe cineva care să fi ascultat albumul și să nu fi rămas foarte plăcut impresionat. Reacțiile ascultătorilor au fost wow pentru mine/noi, mulți au pus piese de pe album în playlisturi cu piese preferate etc. Și le/vă mulțumim pe această cale!
Din câte am auzit, proiectul Humans este mult mai rentabil, ca să spun aşa, şi cu el vă puteţi susţine financiar. Ce vă lipseşte totuşi ca numele Bluemans să fie (mai) activ în piaţa muzicală a concertelor, a festivalurilor? Radiourile nu vă susţin?
Alex Cismaru: Ne lipsește faptul că nu cântăm manele, ha ha. Până la urmă vorbim de un gen care, în 2026 mi se pare că și-a găsit un loc, un cerc ”safe”, mi se pare că nu moare, dar trebuie să fim realiști și să recunoaștem că cercul are dimensiuni destul de mici. Știm cu toții că șansele să te îmbogățești din blues sunt ceva spre care merită cu toată energia să tinzi, însă sunt egale cu cele de a câștiga la loto. Cumva noi încercăm să facem asta cu o plăcere cât mai autentică, să-i dăm cât mai mult timp și energie, însă e un caz în care trebuie să semeni foarte mult ca să culegi puțin. Recolta e demențială totuși, totul e să-ți permiți!
Avem oameni de radio care ne susțin, avem multe festivaluri de blues din țară ”atinse”, însă într-adevăr prezența noastră încă nu e ceva atât de obișnuit. Suntem un Pokemon mai rar! Dar cine știe, poate se va schimba situația în viitor!
Cum se nasc piesele voastre, cine vine cu ideea principală de compoziţie?
Alex Cismaru: În 90% din cazuri, eu vin cu piesele. Sunt idei construite în timp, nu pe grabă. Dacă la primul album entuziasmul era imens și am încercat să includ piese compuse și în liceu, și în facultate etc, la albumul 2 pot spune că piesele sunt construite într-un interval mai mic de timp și sunt mai omogene, va avea ”stofă” de album ceva mai matur / închegat.
Totuși, având în trupă muzicieni chiar mai buni ca mine, adevărata orchestrație are loc în sala de repetiții unde experiența băieților ajută să mai schimbăm diverse lucruri armonic, sau la forma pieselor, tempo-uri, vibe și multe altele. Fără ei nu ar suna atât de bine.
7. Spune-ne câteva cuvinte despre colegii din Bluemans (desigur, şi de colegii tăi din Humans, Cristina Caramarcu, Florentina Ciuna, Adrian Tănase), o succintă caracterizare, te rog.
Alex Cismaru:
Adi Tetrade este ”liderul din umbră”. Experiența lui de scenă și tot ce înconjoară scena, dar și cunoștințele și contactele pe care și le-a făcut de-a lungul atâtor ani de cântat / organizat ghidează deseori trupa spre ceva concret. Despre calitatea sa de instrumentist cred că nici nu are rost să deschidem subiectul.
Pe Alin Neagoe îl asociez des cu Pino Palladino. Înalt, slab, ține basul cu spatele drept, e demn, e serios, e parte esențială din motorul trupei (știu că peste tot se spune asta, dar aici chiar are însemnătate). Ah, și mă sperie cât de puțin (deloc) poate greși într-un concert.
Alexandru Matei este muzician cu studii serioase, cu veleități impresionante când vine vorba de Hammond (lucru important când cânți blues) și nu numai, dar pentru caracterizarea corectă, peste calitățile astea mai trebuie să turnăm și mult suflet, e foarte sufletist!
În momentele când las microfonul deoparte și facem ”switch-ul” spre The Humans, întâlnim 3 voci aparte:
Cristina Caramarcu, ”Celine Dion”-ul găștii noastre, un timbru cum rar auzi și o prezență maiestuoasă la fiecare eveniment. Alături de cei 3 colegi ai mei din Bluemans, a făcut parte din trupa Jukebox, până în 2017.
Florentina Ciuna, o energie și o tehnică aparte, range vocal de excepție, forță și inepuizabilitate! Ne bucură în concerte și versatilitatea ei.
Adrian Tănase, un switch spectaculos între sensibilitate și nerv, un solist cu experiență atât în filarmonici și coruri cât și în seri grele în care trebuie performat solistic ore întregi.
Mulţumesc!
Radu Lupaşcu
14 martie 2026
