Doina Aldea-Teodorovici (născută Marin) a văzut lumina zilei la 15 noiembrie 1958, la Chișinău, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (astăzi, în Republica Moldova) și a murit într-un accident rutier la 30 octombrie 1992, lângă satul Coșereni, județul Ialomița, fiind înmormântată în Cimitirul Central din Chișinău. A absolvit Facultatea de Limbă și Literatură Moldovenească a Universității de Stat din Moldova. A fost căsătorită cu Ion Aldea-Teodorovici și a avut un fiu, Cristofor. S-a remarcat ca profesoară, cântăreață, dansatoare și moderatoare de televiziune. A format, împreună cu soțul său, duetul care le poartă numele (1981), efectuând sute de turnee în Basarabia și în peste alte zece țări. Au cântat la Marea Adunare Națională de la Chișinău (1991), au fost premiați la Festivalul-Concurs Național de Muzică Ușoară de la Mamaia (1991) și la Festivalul-Concurs Internațional „Cerbul de Aur” de la Brașov (1992) și au evoluat în fața luptătorilor din războiul de pe Nistru (1992). Au editat albumele „Răsai!” (1990), „Clopotul învierii” (1997), „Maluri de Prut” (1998), „Două vieți și o dragoste” (2004), „Cine a iubit” (2007) și „Doina și Ion Aldea-Teodorovici” (2008), figurând pe mai multe compilații. A evoluat în filmul „Dragostea ce mișcă sori și stele” (1992). A primit titlul de Artistă Emerită a Republicii Moldova (1992), Ordinul Republicii, post mortem (1993) și titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Chișinău, post mortem (2010).
Citește mai mult: „Unirea se va face numai prin cultură, tradiție și cântec.”
Valeriu Penișoară s-a născut la 26 septembrie 1950, în satul Duda, comuna Duda, raionul Huși, regiunea Bârlad (astăzi, în comuna Duda-Epureni, județul Vaslui) și a murit la 11 mai 2004, la Duda, fiind înmormântat în Cimitirul „Novaci” din satul natal. A fost un cunoscut și apreciat cantautor de muzică folk. A fost căsătorit și a avut o fiică. A absolvit Liceul Pedagogic „Vasile Lupu” din Iași, după care a fost învățător la Școala Generală din Duda, secretarul școlii și directorul căminului cultural local. A fost membru al cenaclurilor „Flacăra” (1976-1985) și „Totuși, iubirea” (1990-1997), susținând sute de spectacole și efectuând turnee în țară și în Republica Moldova. Are editate compact-discurile „Fostă iubire” (2001) și „Povestea sufletului meu” (2009), a apărut pe patru compilații și pe digital videodiscul „Cenaclul «Flacăra» – Te salut, generație în blugi!” (2010). A fost prezent în emisiuni radiofonice și de televiziune, fiind menționat în diverse lucrări de specialitate. Ion Gheorghe Pricop i-a dedicat volumul „Cânta la Duda o chitară (prin viață, muzică și poezie... cu Valeriu Penișoară)” (2016, reeditat în 2017). Centrul Cultural din Duda și Festivalul-Concurs Național de Muzică Folk de la Vaslui (ediția I, 2008) îi poartă numele, iar o uliță din satul natal a primit, în memoria lui, denumirea Strada Chitarei. A fost distins cu mai multe premii ale Cenaclului „Flacăra” și la diferite festivaluri și concursuri.
Citește mai mult: Valeriu Penișoară, un simbol al autenticității în muzica folk
Doina Aldea-Teodorovici (născută Marin) a văzut lumina zilei la 15 noiembrie 1958, la Chișinău, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (astăzi, în Republica Moldova) și a murit într-un accident rutier la 30 octombrie 1992, lângă satul Coșereni, județul Ialomița, fiind înmormântată în Cimitirul Central din Chișinău. A absolvit Facultatea de Limbă și Literatură Moldovenească a Universității de Stat din Moldova. A fost căsătorită cu Ion Aldea-Teodorovici și a avut un fiu, Cristofor. S-a remarcat ca profesoară, cântăreață, dansatoare și moderatoare de televiziune. A format, împreună cu soțul său, duetul care le poartă numele (1981), efectuând sute de turnee în Basarabia și în peste alte zece țări. Au cântat la Marea Adunare Națională de la Chișinău (1991), au fost premiați la Festivalul-Concurs Național de Muzică Ușoară de la Mamaia (1991) și la Festivalul-Concurs Internațional „Cerbul de Aur” de la Brașov (1992) și au evoluat în fața luptătorilor din războiul de pe Nistru (1992). Au editat albumele „Răsai!” (1990), „Clopotul învierii” (1997), „Maluri de Prut” (1998), „Două vieți și o dragoste” (2004), „Cine a iubit” (2007) și „Doina și Ion Aldea-Teodorovici” (2008), figurând pe mai multe compilații. A evoluat în filmul „Dragostea ce mișcă sori și stele” (1992). A primit titlul de Artistă Emerită a Republicii Moldova (1992), Ordinul Republicii, post-mortem (1993) și titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Chișinău, post-mortem (2010).