În legătura cu clubul vostru, am auzit că aveţi un club al fanilor formaţiei Phoenix, este adevărat, s-a discutat foarte mult acest lucru şi poate pe mulţi i-ar interesa cum pot deveni membri ai clubului Phoenix?
Într-adevăr am intenţionat să facem acest club, am fost solicitaţi la acest lucru de miile de scrisori care s-au adunat din toate părţile, trebuia răspuns, mulţi voiau afise, mulţi voiau fotografii, mulţi voiau discuri şi ne-am hotărât într-adevăr să îi servim, pentru că nu se poate atâta timp cât aceşti oameni ţin la noi, nu se poate să-i ignorăm. Şi am început să ne organizăm să cerem nişte aprobări, fiindcă nu se putea face aşa în particular, trebuia să fie cât de cât oficial, ceea ce nu am reuşit. Pe urmă am făcut eforturi disperate să facem faţă şi să răspundem la mii de scrisori, şi asta lunar, este extraordinar de greu şi am rugat pe cineva să răspundă, dădeam toate datele… Fotografii iarăşi, absolut toate scrisorile cer fotografii. Aveam un prieten care ne făcea fotografii, l-am pus să ne facă câteva mii de fotografii, dar ne costau, 1000 de fotografii sunt 3 lei şi puneam bani împreună şi trimiteam. Asta nu putea să meargă la infinit. Am rugat forurile să ia contact cu Cinematografia sau cu ACIN care se ocupă cu fotografia vedetelor şi le pun în vânzare cu 1 leu. Ne uşura pe noi de această sarcină. Nu s-a rezolvat absolut nimic. Ne-am fotografiat şi pe urmă nu s-a aprobat pentru că suntem pletoşi.
Şi apropo de acest lucru, de părul vostru, aţi auzit de scandalul cu posterul vostru din Flacăra? De ce nu s-a luat atitudine?
Cine trebuie să ia atitudine şi contra cui?
Adică să răspunzi la acuzaţiile care vi s-au adus, acuzaţii cu totul şi cu totul neîndreptăţite.
Acuzaţia venită din partea unei eleve, mi se pare…
Totul a început de un oarecare tip Cocoi de la CSCA…
Aşa… reprezintă o mentalitate încă învechită, a marei majorităţi a publicului din ţară. Sunt chiar puţini tineri care să ne accepte aşa, deşi mulţi ne aplaudă în concert, când ne văd pe stradă ne huiduie. Ne-am obişnuit cu acest lucru, înţelegând că nu se poate face schimbare de la o zi la alta. Aceşti oameni să înţeleagă, că sub acest păr nu ascunde nimic rău sau periculos, deşi probabil că nici nu-i preocupă ce se ascunde. Ar trebui să fie în contact, ar trebui să vadă, ar trebui să citească, ar trebui să se cultive, ceea ce nu se preocupă nici dânşii, nici cei care îi educă. Eventual îi încurajează la acte de huliganism împotriva oamenilor care poartă păr şi au totuşi ceva în cap.
Îţi mulţumesc foarte mult Nicu Covaci şi aş dori dacă vrei să transmiţi ceva colegilor mei, studenţii gălăţeni!? Este o întrebare foarte clasică şi dacă ai vrea totuşi…
Ce să le pot dori mai mult decât să aibă succese pe toată linia şi să aibă ocazia să asculte cât mai multă muzică bună care reconfortează spiritul!
Îţi mulţumesc foarte mult!
Cu multă plăcere!
Interviu de Cornel Stranschi
Foto: Marian Cârstea