Aţi colaborat şi cu Studioul Cinematografic, aţi participat la câteva filme, la Canarul şi viscolul, şi de curând la Agentul straniu. Ce părere aveţi de colaborarea cu Studioul Cinematografic?
Acuma depinde sub ce formă, nu ne-a dat niciun fel de satisfacţie…
Sunteti mulţumiţi toţi de această colaborare?
La Canarul şi viscolul, după ce cunoscuta piesă, fără să am falsă modestie, a fost o piesă cunoscută de-atunci de public, domnul inginer de sunet Dan Ionescu mi se pare, a pretins că este compoziţia dânsului. La un interviu acordat revistei Cinema, se lăuda cât de inspirat a fost când a compus nu ştiu de versuri... La Agentul straniu, domnul Deda iscăleşte toată muzica deşi o parte din muzică iarăşi ne aparţine nouă. La Nemuritorii, deşi în film nu este decât o singură intervenţie, acea tăietură din Mihai Vitezul cu muzică de Olah, iar restul fiind muzica noastră, totuşi muzica este iscălită Tiberiu Olah şi Covaci Nicolae.
Cu litere mai mici…
Pe de-o parte, satisfacţie profesională nu ne poate da, pentru că nu noi am conceput filmul, adică dacă ar exista în ţara asta un regizor să facă un film muzical poate l-am ajuta cu diferite idei, dar asta nu se va face încă mult timp probabil şi aşa că, ne-am resemnat, deci satisfacţii profesionale n-am avut, materiale nici atât.
Circulă pe aici, un zvon neconfirmat, cum că voi aveţi de gând să vă destrămaţi, este adevărat? Eu mi-am dat seama din ce-ai spus tu că aveţi planuri de viitor, deci nu poate fi vorba, dacă vrei să spui acest lucru, aici în Galaţi a început să circule acest zvon cum că voi v-aţi destrăma, că aţi pleca să cântaţi în alte formaţii…
Nu ştiu dacă cei care spun aceste lucruri îşi imaginează unde aş putea eu să mă duc, la ce formaţie aş putea să mă duc ca să cânt sau Iosif Kappl... Ne-am adunat un grup de oameni buni şi ca să o luăm de la început în altă parte ar fi absurd, mai ales eu după 15 ani de eforturi şi sacrificii să stric trupa, este mai presus de orice pe lumea asta şi nu se poate.
Din care 12 ani la Phoenix, în ’63 v-aţi înfiinţat...
În ’60 am luat fiinţă sub numele de Sfinţii, şi în ‘65 ne-am numit Phoenix.
Primul mare succes, Ştiu că mă iubeşti...
Aceea a fost prima înregistrare în radio, prima noastră compoziţie înregistrată în radio.
Şi-aţi mai fost acum doi ani în Galaţi cu spectacolul Cei ce ne-au dat nume, atunci s-au produs anumite tulburări în sală, adică nu a fost un public care să înţeleagă muzica voastră, un public care să o aprecieze, adică poate din puţin snobism, poate din prea multă dragoste, v-au stricat anumite aparate, fără intenţie s-au distrus. Aţi păstrat pică acestui fapt şi nu ai mai venit în Galaţi atâta vreme?
Nuuu, apariţia noastră în diferite oraşe ţine doar şi doar de organizatori. Dacă nu am ajuns pe aici este doar că este departe, transportul îi costă pe organizatori şamd. Dar nu ţin minte, cred că-ţi dai seama, zilnic avem câte două spectacole în alt oraş, ca să ţin minte acum câţiva ani la Galaţi, cu toată părerea de rău …
Te întreb despre aceasta deoarece astă iarnă aţi cântat la Tulcea, este adevărat? Şi aţi trecut prin dreptul Galaţiului şi nu aţi oprit… şi lumea credea acest lucru. Aş mai dori să te întreb ceva.