“Tocmai terminaseră înregistrarea albumului Cantafabule și aveau forma finală. Mi-au dat și mie înregistrarea și am prezentat albumul în clubul de audiții de la Casa de Cultură a Studenților din Galați.” (Cornel Stranschi)
Interviu cu Nicu Covaci
Îţi mulţumesc pentru amabilitatea pe care o ai de-a răspunde la întrebările mele. Iată prima întrebare: De când vă aflaţi în turneu şi care au fost oraşele principale în care aţi dat concerte?
Suntem de vreo nouă zile în turneu, astăzi este a zecea zi şi am trecut prin câteva oraşe plăcute pentru turneele de pop, cum ar fi Sibiu, Ploieşti, Târgovişte, Brăila şi astăzi, Galaţi.
Unde veţi mai merge de aici?
Acasă.
Deci Bucureştiul îl ocoliţi?
Nu îl ocolim, dar îl lăsăm pe mai târziu, avem nişte planuri cu Bucureştiul, nişte surprize, pe care vrem să le facem.
Peste câteva luni de zile, mai precis în luna decembrie, va apărea un nou album al vostru, un dublu LP, o premieră la Electrecord, o premieră la noi în ţară. Ce ne poţi spune despre acest nou album al grupului?
În primul rând este o greşeală, nu e vorba de o premieră a Electrecord-ului. Electrecordul a mai scos albume duble, dar doar de muzică clasică. E prima oară când o formaţie de muzică uşoară, cum este denumită muzica noastră, scoate un dublu LP. Ce să vă spun, cuprinde muzica integrală a unui concert spectacol sau poate spectacol-concert, având în vedere că noi ţinem cont la partea de vizual, având în vedere tematica pieselor şi a întregului spectacol. Vrem să ne legăm de aceste pretexte pentru a face publicul să participe 100%, adică vrem să îl solicite atât vizual cât şi auditiv, să participe cu cât mai multe din simţuri pentru a intra în atmosfera care este necesară desfăşurării operei.
V-aţi gândit să scoateti un album cu melodii vechi ale grupului Phoenix? Adică melodii cu care v-aţi lansat, melodii beat, aş aminti: Hai să ne ascundem în nori; Ştiu că mă iubeşti – primul vostru mare succes; Lumina zorilor… parcă mai era un cântec
…Miezul nopţii, da, sunt o serie de melodii vechi, chiar am început să lucrăm la un spectacol Retrospectiva Phoenix Remember, în care vom relua, vom reinterpreta, toate aceste piese vechi care ne dau stări de… melancolie.
Ar fi foarte frumos, cam pe când acest lucru?
N-aş putea să vă spun, nu avem timp foarte mult, trebuie deja să lucrăm pentru următorul disc…
Care va conţine ce?
Încă nu ştiu precis ce va conţine, dar trebuie să ne apucăm să lucrăm dacă vrem ca anul viitor să mai iasă un disc, pentru că Electrecordul doar un disc pe an este în stare să scoată şi, trebuie să avem pregătită muzica din timp, înainte de a se termina anul viitor, să fie întregistrat şi scos pe piaţă... sunt o serie de teme, de idei noi, la care probabil că vom lucra. Un disc, mi-a venit odată ideea, de-a înregistra un disc cu muzică country, este un hobby al nostru, avem vreo 100, 200 de piese country cântate pe voci, cu vioară, cu chitară rece.
Piesele voastre?
Bineînţeles nu piesele noastre. Piese originale din Farwest, culese de prin 1600, 1700, 1800, din diferite cărţi ale lor…
Muzica grupului Phoenix a evoluat foarte mult, începutul a fost făcut cu muzică beat, sub infuenţa formaţiei Beatles, iar fiecare album a adus ceva nou, ultimul aducând o muzică folk, care seamănă foarte mult cu Fairport Convention, un folk rock poate. La ora actuală, observ, că prin aducerea lui Şpiţi Reininger, un fost membru al grupului, la moog synthesizer şi prin schimbarea bateristului Costin Petrescu, muzica grupului capătă noi dimensiuni. Care este direcţia spre care se îndreaptă muzica grupului Phoenix la ora actuală?
Am fost o trupă de hard rock şi asta vom deveni din nou. Am avut o perioadă, în care într-adevăr ne-a preocupat mult muzica de atmosferă, ca să zic de baladă, dar îmbogăţindu-ne cunoştinţele, în perioada în care am studiat folclorul arhaic românesc, am reuşit să ne rupem de influenţele pop-ului occidental şi să facem un pop, adică o muzică populară, în sensul de popularitate, şi modernă, dar cu un iz, cu o structură, cât se poate de localizată geografic, adică chiar dacă nu strict română, balcanică, în orice caz. Şi cu aceşti doi membri noi luaţi în formaţie, ne vom reîntoarce la muzica de intensitate mare, care ne face cea mai mare plăcere să o interpretăm.
Schimbarea lui Costin Petrescu a fost făcută tocmai din cauza aceasta, adică Costin Petrescu era prin excelenţă un baterist bun pentru melodii inspirate din folclor să spunem. Aceasta a fost cauza schimbării lui Costin Petrescu?
În primul rând pe Costin Petrescu l-am luat în formaţie audiind pe vremuri formaţia Olimpic ’64, adică în momentul când le-am cunoscut repertoriul şi mi-am dat seama că Petrescu este apt pentru a continua ceea ce ei au început, binînţeles într-o altă viziune, l-am integrat în formaţie, dar el rămâne un tehnician desăvârşit, fără însă a avea nişte trăiri şi fără avea o pasiune deosebită pentru muzică.
La ora actuală aveţi una din cele mai bune trupe, dacă nu e chiar cea mai bună trupă de la noi din ţară şi o trupă redutabilă, aveţi cumva în proiect nişte turnee în străinătate, nişte participări la festivaluri, ştiu că aţi participat la Sopot, dacă nu mă înşel anul trecut sau acum doi ani, cănd s-a întâmplat necazul cu Kappl Iosif şi a fost un semieşec ca să spunem aşa… Aveţi în proiect ceva turnee?
Ce să spun, nu e neobişnuit să ne facem proiecte...
Adică nu depinde de voi am impresia, depinde ARIA acest lucru...
Da, depinde foarte mult de ARIA, ori ARIA nu ne propune pentru nicio ţară având în vedere că riscă să se facă de râs în momentul în care iscăleşte un contract şi noi neputând ieşi fiindcă nu ne ies paşapoartele şi asta este o situaţie generală.
Mă ierţi că te întrerup, nu am înţeles un cuvânt... ARIA se face de râs?
Da, într-adevăr, ARIA se face de râs, contractând diferiţi instrumentişti sau formaţii şi pe urmă aceştia nesosind la locul convenit sau într-o formula total schimbată.
Adică în cazul unei contract pentru străinătate nu aţi putea pleca din ţară?
Ceea ce s-a şi întâmplat, am avut o serie de contracte pentru străinătate, nu a ieşit paşaportul, ba lui Calboreanu, ba mie, ba lui Kappl, ba lui nuştiucine, ori noi nu am vrut să luăm în formaţie oameni impuşi, aşa că am preferat să stăm acasă şi de atunci nici nu ne mai facem planuri să ieşim afară.
Aţi colaborat şi cu Studioul Cinematografic, aţi participat la câteva filme, la Canarul şi viscolul, şi de curând la Agentul straniu. Ce părere aveţi de colaborarea cu Studioul Cinematografic?
Acuma depinde sub ce formă, nu ne-a dat niciun fel de satisfacţie…
Sunteti mulţumiţi toţi de această colaborare?
La Canarul şi viscolul, după ce cunoscuta piesă, fără să am falsă modestie, a fost o piesă cunoscută de-atunci de public, domnul inginer de sunet Dan Ionescu mi se pare, a pretins că este compoziţia dânsului. La un interviu acordat revistei Cinema, se lăuda cât de inspirat a fost când a compus nu ştiu de versuri... La Agentul straniu, domnul Deda iscăleşte toată muzica deşi o parte din muzică iarăşi ne aparţine nouă. La Nemuritorii, deşi în film nu este decât o singură intervenţie, acea tăietură din Mihai Vitezul cu muzică de Olah, iar restul fiind muzica noastră, totuşi muzica este iscălită Tiberiu Olah şi Covaci Nicolae.
Cu litere mai mici…
Pe de-o parte, satisfacţie profesională nu ne poate da, pentru că nu noi am conceput filmul, adică dacă ar exista în ţara asta un regizor să facă un film muzical poate l-am ajuta cu diferite idei, dar asta nu se va face încă mult timp probabil şi aşa că, ne-am resemnat, deci satisfacţii profesionale n-am avut, materiale nici atât.
Circulă pe aici, un zvon neconfirmat, cum că voi aveţi de gând să vă destrămaţi, este adevărat? Eu mi-am dat seama din ce-ai spus tu că aveţi planuri de viitor, deci nu poate fi vorba, dacă vrei să spui acest lucru, aici în Galaţi a început să circule acest zvon cum că voi v-aţi destrăma, că aţi pleca să cântaţi în alte formaţii…
Nu ştiu dacă cei care spun aceste lucruri îşi imaginează unde aş putea eu să mă duc, la ce formaţie aş putea să mă duc ca să cânt sau Iosif Kappl... Ne-am adunat un grup de oameni buni şi ca să o luăm de la început în altă parte ar fi absurd, mai ales eu după 15 ani de eforturi şi sacrificii să stric trupa, este mai presus de orice pe lumea asta şi nu se poate.
Din care 12 ani la Phoenix, în ’63 v-aţi înfiinţat...
În ’60 am luat fiinţă sub numele de Sfinţii, şi în ‘65 ne-am numit Phoenix.
Primul mare succes, Ştiu că mă iubeşti...
Aceea a fost prima înregistrare în radio, prima noastră compoziţie înregistrată în radio.
Şi-aţi mai fost acum doi ani în Galaţi cu spectacolul Cei ce ne-au dat nume, atunci s-au produs anumite tulburări în sală, adică nu a fost un public care să înţeleagă muzica voastră, un public care să o aprecieze, adică poate din puţin snobism, poate din prea multă dragoste, v-au stricat anumite aparate, fără intenţie s-au distrus. Aţi păstrat pică acestui fapt şi nu ai mai venit în Galaţi atâta vreme?
Nuuu, apariţia noastră în diferite oraşe ţine doar şi doar de organizatori. Dacă nu am ajuns pe aici este doar că este departe, transportul îi costă pe organizatori şamd. Dar nu ţin minte, cred că-ţi dai seama, zilnic avem câte două spectacole în alt oraş, ca să ţin minte acum câţiva ani la Galaţi, cu toată părerea de rău …
Te întreb despre aceasta deoarece astă iarnă aţi cântat la Tulcea, este adevărat? Şi aţi trecut prin dreptul Galaţiului şi nu aţi oprit… şi lumea credea acest lucru. Aş mai dori să te întreb ceva.
În legătura cu clubul vostru, am auzit că aveţi un club al fanilor formaţiei Phoenix, este adevărat, s-a discutat foarte mult acest lucru şi poate pe mulţi i-ar interesa cum pot deveni membri ai clubului Phoenix?
Într-adevăr am intenţionat să facem acest club, am fost solicitaţi la acest lucru de miile de scrisori care s-au adunat din toate părţile, trebuia răspuns, mulţi voiau afise, mulţi voiau fotografii, mulţi voiau discuri şi ne-am hotărât într-adevăr să îi servim, pentru că nu se poate atâta timp cât aceşti oameni ţin la noi, nu se poate să-i ignorăm. Şi am început să ne organizăm să cerem nişte aprobări, fiindcă nu se putea face aşa în particular, trebuia să fie cât de cât oficial, ceea ce nu am reuşit. Pe urmă am făcut eforturi disperate să facem faţă şi să răspundem la mii de scrisori, şi asta lunar, este extraordinar de greu şi am rugat pe cineva să răspundă, dădeam toate datele… Fotografii iarăşi, absolut toate scrisorile cer fotografii. Aveam un prieten care ne făcea fotografii, l-am pus să ne facă câteva mii de fotografii, dar ne costau, 1000 de fotografii sunt 3 lei şi puneam bani împreună şi trimiteam. Asta nu putea să meargă la infinit. Am rugat forurile să ia contact cu Cinematografia sau cu ACIN care se ocupă cu fotografia vedetelor şi le pun în vânzare cu 1 leu. Ne uşura pe noi de această sarcină. Nu s-a rezolvat absolut nimic. Ne-am fotografiat şi pe urmă nu s-a aprobat pentru că suntem pletoşi.
Şi apropo de acest lucru, de părul vostru, aţi auzit de scandalul cu posterul vostru din Flacăra? De ce nu s-a luat atitudine?
Cine trebuie să ia atitudine şi contra cui?
Adică să răspunzi la acuzaţiile care vi s-au adus, acuzaţii cu totul şi cu totul neîndreptăţite.
Acuzaţia venită din partea unei eleve, mi se pare…
Totul a început de un oarecare tip Cocoi de la CSCA…
Aşa… reprezintă o mentalitate încă învechită, a marei majorităţi a publicului din ţară. Sunt chiar puţini tineri care să ne accepte aşa, deşi mulţi ne aplaudă în concert, când ne văd pe stradă ne huiduie. Ne-am obişnuit cu acest lucru, înţelegând că nu se poate face schimbare de la o zi la alta. Aceşti oameni să înţeleagă, că sub acest păr nu ascunde nimic rău sau periculos, deşi probabil că nici nu-i preocupă ce se ascunde. Ar trebui să fie în contact, ar trebui să vadă, ar trebui să citească, ar trebui să se cultive, ceea ce nu se preocupă nici dânşii, nici cei care îi educă. Eventual îi încurajează la acte de huliganism împotriva oamenilor care poartă păr şi au totuşi ceva în cap.
Îţi mulţumesc foarte mult Nicu Covaci şi aş dori dacă vrei să transmiţi ceva colegilor mei, studenţii gălăţeni!? Este o întrebare foarte clasică şi dacă ai vrea totuşi…
Ce să le pot dori mai mult decât să aibă succese pe toată linia şi să aibă ocazia să asculte cât mai multă muzică bună care reconfortează spiritul!
Îţi mulţumesc foarte mult!
Cu multă plăcere!
Interviu de Cornel Stranschi
Foto: Marian Cârstea
Note despre interviu: Interviul a fost realizat de Cornel Stranschi în anul 1975, cel mai probabil în luna mai.
Note despre fotografii: „1975, primăvara, într-o uitate militară din Lugoj, o duminică superbă, împreună cu colegii viitori studenți numărăm zilele rămase până la ‘liberare’ tolăniți la soare. În difuzoarele din unitate se aude ‘Pasărea Calandrinon’, iar soldatul Lungu din Timișoara apare mândru cu o mulțime de poze cu Phoenix.
<- Luați băieți, eu am acasă sute de poze, sunt prieten cu băieții de la Phoenix.>
Am primit 7 poze, din păcate 3 s-au pierdut. Văzusem Phoenix în 1974 la Cluj în Sala Sporturilor, un concert memorabil, iar pozele au fost primite cu mare bucurie.” (Marian Cârstea)