VIRUSUL JAZZ LA SATU MARE

Dacă în mai puţin de o lună – 6 august / 4 septembrie a. c. – jazzul românesc a triumfat în a prilejui melofanilor satisfacţia reîntâlnirii cu muzica preferată pe scenele a cinci festivaluri de gen, înseamnă că acest compartiment sonor plin de vitalitate a surclasat cu dezinvoltură alte modalităţi de manifestare artistic-spectaculară. Astfel, în acest răstimp s-au derulat Festivalul Internaţional de Jazz de la Gărâna – ediţia a XXIV-a (6 – 9 august), Sibiu Jazz Festival – ediţia a XLVI-a (a 46-a! 21 – 23 august), SamFest Jazz de la Satu Mare – ediţia a XII-a (28 – 30 august) şi Deva Jazz Festival – ediţia III-a (28 – 30 august), Green Jazz & Theatre Fest – ediţia a XII-a, de la Clubul „Green Hours” din Bucureşti (1 – 4 septembrie). De subliniat un fapt favorizant – ţinând seama de constrângerile instituite în lunile pandemice şi implicit de limitările impuse traficului internaţional: participarea majoritară a muzicienilor români, prin comparaţie cu relativ puţinii oaspeţi străini invitaţi a evolua pe înainte numitele podiumuri festivaliere.

Vom raporta rândurile ce urmează exclusiv la evenimentul din municipiul Satu Mare, derulat cu meritat succes pe spaţiul verde din lateralul Turnului Pompierilor, în proximitatea Filarmonicii „Dinu Lipatti”. Remarcam şi cu anterioare prilejuri rezultatele organizatorice / deopotrivă artistice aparte, izbândite prin ani de către destoinicii Gheorghe Molnar, Maria Magdalena Matei şi colectivul pe care aceştia îl coordonează la Centrul Cultural „George Mihail Zamfirescu”, fructificând şi suportul sine qua non oferit de Primăria Municipiului. În primă instanţă, se cuvine a estima la justa valoare ţinuta selecţiei artiştilor care clipă de clipă au ţinut conştient interesul „socialmente spaţiaţilor” spectatori ai celor trei seri muzicale. Şase grupuri româneşti din elita actuală a genului, spre care s-au orientat opţiunile providenţialilor artizani sus menţionaţi ai festivalului sătmărean, au venit să împlinească oportun imperativele privind diversitatea stilistică, investiţia valoric-creativă, policromia imagisticii sonore. Aplauzele nedrămuite cu care melomanii au gratificat evoluţiile interpretative, au legitimat indubitabil garantul reuşitei.

Cum era şi firesc, depănarea muzicală a început cu rememorarea unor celebre teme standard redimensionate în noi haine sonore de vocalista de liga întâi – şi cadru didactic universitar, doctor în muzică – Nadia Trohin, talentată înfăptuitoare live a unor expresive plăsmuiri cantabile, în parteneriat măiestru cu ai săi coechipieri de quartet – Albert Tajti, remarcabil pianist improvizator, Răzvan Cojanu, un contrabasist-muzician de marcă asigurând fundamentul armonic şi pulsul ritmic al sonorităţilor de grup şi bateristul Gabi Matei – iscusit arhitect al duratelor de sunete. Într-ale lor tălmăciri ne-am bucurat să redescoperim creaţii arhicunoscute, ca „OLD DEVIL MOON” (Burton Lane), „BLACK NILE” (Wayne Shorter), „CAN’T BUY ME LOVE” (John Lennon, Paul McCartney) sau / şi bossanova „ONE NOTE SAMBA” (Antônio Carlos Jobim, Jon Hendricks).

De certă atractivitate s-a bucurat şi recitalul unui grup cu îndelungată, rodnică experienţă scenică acumulată în cele peste trei decenii şi jumătate de existenţă: „Bega Blues Band”, activ sextet timişorean diriguit cu competenţă şi entuziasm de Johnny Bota, respectat contrabasist, ghitarist bas, violonist, compozitor, aranjor, autor de versuri, vocalist, profesor universitar doctor, publicist. Şase dintre cele nouă piese înfăţişate asistenţei la Satu Mare au purtat autograful său componistic – ne referim la acelea numite „MIBU’S STOMP”, „MALL BLUES”, „REZIST”, „TONIC BLUE”, „BORANGIC DE MOZAMBIC”, „MIRACLES” (acest din urmă citat titlu conferind denominaţia celui mai recent CD al formaţiei). Alte două secvenţe, „SOUP A LA BLUES” şi „BIG CHANGE” sunt compoziţii ale lui Lucian Nagy, iar piesa „COMA LUI KAMO” aparţine lui Toni Kühn. Cu glasul ei bine timbrat, pregnant, totodată mlădios, vocalista Maria Chioran şi-a concretizat aportul substanţial la succesul grupului, pe când contribuţiile instrumentiştilor Lucian Nagy - saxofon tenor, saxofon sopran, flaut şi duduk, Toni Kühn - keyboards şi Mircea Bunea - ghitară au surmontat postura de (doar) fideli executanţi ai rolurilor înscrise în partituri, ei vădindu-se la rându-le vrednici şi entuziaşti improvizatori. Succedând prematurei, tragicei treceri în nefiinţă a fostului baterist Lică Dolga, noul ritmician Bega Blues Band, Szekeres Fery a dovedit că se poate familiariza rapid cu specificul, stilul şi exigenţele formaţiei.

Seara a doua a debutat cu prestaţia notabilă a unor muzicieni reprezentând oraşul gazdă Satu Mare. Nota de originalitate şi modernitate asigurată interpretărilor inovative de Simion Bărnuţiu - keyboards & electronics şi Kányádi Robert - baterie, percuţie, componenţi ai grupului „Essential Notes” a fost accentuată odată în plus de contribuţia braşoveanului Alex Munte - saxofon tenor, care li s-a alăturat din anul 2018. Toţi trei au înfăţişat celor prezenţi la Festival şase admirabile creaţii de grup, secvenţe de factură fusion, de tonalitate experimentală, caracterizate prin confruntarea sunetelor naturale, acustice cu cele procesate electronic. Menţionăm dintre acestea, momentele muzicale care poartă titlurile generice „INTROSPECTION”, „SPRING TIME”, „THREE WISHES”.

Un episod festivalier realmente fulminant l-a adus cu sine evoluţia pe podium a grupului timişorean „Blazzaj”, un octet instrumental cu povestitor, exultând de incisivitate, contaminantă energie şi nonconformism... Trei suflători, Petre Ionuţescu - cornet, dar şi keyboard, Lucian Nagy - saxofon tenor, Vlad Faur - trombon, un ghitarist cu considerabil rol armonic - Gabriel Almaşi, plus o viguroasă, atotputernică secţie ritmică reunindu-i pe Uţu Pascu - ghitară bas, Vali Potra - baterie şi Sergiu Catană - percuţie, cu toţi însufleţiţi în faţa scenei de artistul-argint viu Octavian Horvath („Vita”) aflat într-o perpetuă agitaţie dansantă, „istorisind” despre ce este vorba în piesa respectivă! Ei şi-au regalat auditorii cu unsprezece emanaţii de forţă şi culoare pe suport ritmic jazz-rock, alerte compoziţii colective de grup, de un copleşitor dinamism, explozive, cu deosebire graţie riff-urilor suflătorilor, memorate (neînscrise în partituri); piese cu titluri de insolită articulare care, potrivit programului de sală, „personifică sarcasm, umor, visare”. Între acestea – „GHETOUL DE AUR”,„PLUS UNU”, „ECUSONUL”, „PIERDERI DE FRECVENŢĂ”, „RINDEAUA”,  „OGRADA”,„FUNK SIDE”.

Şi a venit seara a treia cu „garnituri” artistice încă mai frapante! Caracterizând actualul line up al echipei ce răspunde la titulatura „Balkanamera Jazz Q”, debutul recitalului a coincis cu o imprevizibilă apariţie din mijlocul publicului (NB!) a liderului, echipat cu un bucium lung de trei metri, care prin anexarea unui muştiuc de trombon a devenit un instrument... melodic. Însă interpretul (şi compozitor, aranjor, şef de formaţie) nu s-a mulţumit cu buciumul şi cu instrumentul trombon al cărui titular de excepţie este de mai multe decenii. A abortdat şi un flugelhorn bas, spre a da un plus de plasticitate şi exotism sonorităţilor. El, Liviu Mărculescu, împreună cu partenerii întru jazz: Elena Gatcin, moldoveancă de peste Prut, voce de certă calitate, apreciabilă pianistă şi Giani Amarandei, fost saxofonist, devenit contrabasist de carieră, alcătuiesc nucleul grupului. Quintetul este completat actualmente cu tânărul şi talentatul-multipremiatul ghitarist Eugen Toboş şi cu un baterist – cadru didactic la Catedra Percuţie a Universităţii Naţionale de Arte „George Enescu” din Iaşi, Constantin Stavrat. A fost intens aplaudat programul de recital care a cuprins deopotrivă compoziţii româneşti originale semnate de trombonistul lider – „MIORITIC STUFF” (titlu omonim genericului celui mai recent lansat album al formaţiei), „PRETTY CLOSE”, „RAINY DAY IN ISTAMBUL”, de vocalista pianistă – „LENA’S TUNE”, plus câteva secvenţe din repertoriul internaţional ca acelea intitulate „BLUE RONDO A LA TURK”, „YATRA-TA”, „AT LAST” (autori – Dave Brubeck, Tania Maria, Mack Gordon / Harry Warren). La cererea publicului, a fost dăruit drept „encore” (supliment de program) cunoscutul cântec al lui Anton Pann „BORDEIAŞ BORDEI, BORDEI” în reînveşmântare de jazz.

Am estimat seara epilog ca moment-apogeu al sărbătorii jazzistice sătmărene, şi întrucât recitalul de încheiere a revenit unui grup bucureştean de excepţie, Sorin Zlat Quartet. Evoluţia vertiginoasă a artistului de-a lungul a două decenii, jalonată de zeci de onorante distinţii / premii / recunoaşteri valorice colectate anual la multe competiţii în ţară şi dincolo de hotare (inclusiv prestigioasa victorie repurtată la Jacksonville în SUA), iată eclatanta carte de vizită a pianistului compozitor Sorin Zlat, autor al celor nouă piese prezentate de el cu captivant spirit inventiv la SamFest Jazz de la Satu Mare, evoluând împreună cu un eminent saxofonist, Cătălin Milea şi cu o surprinzător de proaspătă secţie ritmică alcătuită din foarte tinerii fraţi, dotaţii Florian Nicolau la ghitară bas şi Iulian Nicolau - baterie. Laolaltă, un colectiv foarte unit, perfect sincronizat ritmic, creativ, psihic. Spectatorii au fost întrutotul motivaţi să aplaude seducătoarele reîntrupări spontane atribuite de grup compoziţiilor „ON TIME”, „PANDEMIC VIBES”, „SPARKLING WATER”, „ROXANE”, „WAKE UP”, „LITTLE MAXIMUS”, „THE LAND OF DREAMS” şi altele asemenea dintre creaţiile liderului.

Notificaţie concluzivă: numărul infectaţilor cu virusul pandemic, la Festival? – zero! În schimb ne-am expus cu toţi fără rezerve Virusului Jazz care a contaminat benefic asistenţa, artiştii, organizatorii, ca să nu mai vorbim de prezentator, demult molipsit cu acest minunat morb muzical, drept care semnez

Florian Lungu
17 septembrie 2020

Foto: Anna Alcazar-Rios; Tadao Shibata

Legenda foto: 1. Turnul Pompierilor Satu Mare 2020; 2. Nadia Trohin Quartet; 3. Bega Blues Band; 4. Essential Notes; 5. Blazzaj; 6. Balkanamera Jazz Q; 7. Sorin Zlat Quartet; 8. Liviu Mihaiu în public la SamFest 2020.