Un om mic cu un suflet mare

Little Scotty s-a născut cu numele de Clarence Scott pe 24 martie 1945, în Florence, Carolina de Sud, unde, în copilărie, a suferit arsuri extinse de gradul trei ca urmare a unui dispozitiv incendiar aruncat pe fereastra casei de către Klu Klux Klan. La 61 de ani, desfigurările de o viaţă nu l-au împiedicat nici o clipă să facă ceea ce a dorit. Putea fi văzut adesea în multe dintre cluburile cunoscute din South Side, interpretându-şi melodia Hot Dog Man: „You can get me what you promised me. You put the hoodoo on the hot dog man!”

O traheoctomie recentă a încetinit cariera muzicală a lui Little Scottie, dar nu şi activismul său politic. A locuit şi a cântat în Norfolk, Virginia, şi, în anii 1960, la New York. În ultimii 25 de ani a trăit la Chicago. De 45 de ani cântă, iar de 30 de ani predică.

Dar care este mesajul său? Dat fiind că nu a putut vorbi destul de bine pentru un interviu, vom cita din lucrarea lui David Whiteis, Chicago Blues – Portraits and Stories: „Eu nu sunt doar cântăreţ de blues, ci şi un motivator.” Whiteis îl urmăreşte pe Scotty cântând şi predicând vecinilor săi, americani de origine africană, într-un mic club de pe South Halsted Street: „Să vă spun ceva: trebuie să ne iubim unii pe alţii... Drogurile nu înseamnă nimic...Albii se îmbogăţesc, noi sărăcim... Trebuie să ne iubim copiii! Nu există copil rău, sistemul e rău!”

Mesajul său de muncă, iubire şi generozitate se extinde şi asupra celor din afara comunităţii proprii. Într-un interviu acordat lui Whiteis, Scotty adăuga: „A fost o vreme când aveam prejudecăţi grave din cauza a ceea ce mi-a făcut Klan-ul. Dacă vedeam un alb, treceam pe partea cealaltă a străzii. Dar apoi mi-am dat seama că am avut un doctor alb, Jimmy Allen. El mi-a salvat viaţa. A rămas lângă mine. Cu voia lui Dumnezeu şi ajutorul lui, sunt acum aici.”

La Chicago, a promovat fără încetare muzica blues şi soul în South Side, susţinând însă şi cauze precum Operaţiunea PUSH a lui Jesse Jackson, campania reuşită pentru primărie a decedatului Harold Washington sau Marşul Celor O Mie de Tineri.

La intrarea în secolul XXI, s-a unit cu alţi cântăreţi de blues, ca Johnnie Mae Dunson Smith, Piano C. Red şi răposatul Jimmy Lee Robinson, formând, împreună cu activiştii pentru istoria evreilor, coaliţia Maxwell Street Preservation într-o încercare de a salva magazinele şi scena muzicală de pe strada Maxwell. Acest cartier din apropiere de West Side, locul de naştere al pieţei în aer liber de unde a izvorât blues-ul din Chicago, a fost demolat de Universitatea din Illinois, cu susţinerea primarului Richard M. Daley.

În pofida obstacolelor care s-au ţinut lanţ, Scotty nu s-a lăsat nici o clipă. Barrelhouse Bonni îşi aminteşte că, în săptămâna din 2004 în care Ada, soţia lui Scotty, a fost ucisă cu brutalitate, acesta şi-a ţinut totuşi promisiunea de a cânta pentru campania prezidenţială a lui Kucinich, la Capela Rockefeller a Universităţii din Chicago.

La fel ca insignele pe care le poartă şi pe care se ştie că le vinde la Festivalul de Blues de la Chicago şi la alte evenimente, Scotty este un om cu multe preocupări şi pasiuni. „Ştiaţi că am fost mare peşte la New York (oraşul lui preferat) timp de cinci ani, în Manhattan?” a anunţat el într-un interviu pentru Big City Rythm & Blues Magazine pe 19 noiembrire 2006. Vorbea încet şi uneori repeta cuvintele din cauza traheoctomiei, dar ochii îi zâmbeau şi acum în parte cu mândrie, în parte poznaş, în timp ce întreba: „O să apar pe coperta de la Big City Blues?”

Când a putut să vorbească mai bine, Scotty i-a spus clar lui David Whiteis că nu vede nici o cntradicţie între diferitele părţi ale vieţii lui. Muzica îi atinge pe oameni şi în cluburi, şi în biserici. Whiteis relatează:

„Putem învăţa din muzică, murmură Scotty, cu accentul lui lăbărţat din Carolina de Sud. E o artă. Când simţi asta, când simţi contextul, e minunat. Eşti în biserică şi încălzeşti atmosfera împreună cu corul. Toată lumea intră în ritm. Până să ajungă părintele, toţi au intrat în atmosferă şi aşteaptă Cuvântul. Totul se construieşte pe muzică”.

Am vorbit despre înclinaţia aceasta a lui de a amesteca licenţiozitatea din bluesul său cu spiritualitatea profundă şi dorinţa de dreptate socială. Chiar şi prin comparaţie cu standardele bluesului, Scotty riscă enorm. Ar fi greu de găsit un alt muzician care să sară, în numai cinci minute, de la o poezie despre sexul oral la o predică despre spiritul comunitar.

El însă insistă să creadă că aceasta este voia Domnului.

Ce este sufletul omului?

- Mântuire.

Cel mai mare cântăreţ de soul din toate timpurile?

- Otis Redding. De ce? Păi pentru că punea suflet când cânta.

Cel mai bun loc pentru muzica soul live?

- Mississippi.

Cel mai bun loc pentru cumpărat muzică soul?

- Memphis.

Regina muzicii soul?

- Big Mama Thornton. De ce? Cânta din inimă.

Cea mai bună piesă soul scrisă sau înregistrată vreodată?

- When a Man Loves a Woman.

Cea mai bună mâncare soul?

- Cârnaţii de porc.

CD-ul său se numeşte „LITTLE SCOTTY Sings the Blues” şi a fost lansat în anul 2005 de către labelul Augusta Moon Music. La fel ca în viaţa reală, muzica lui Little Scotty este o poveste adevărată despre blues-ul din Chicago a cărui autentic exponent este. La fel ca înaintaşii săi Muddy Waters, Howlin’ Wolf sau Tyronne Davis, pe care i-a iubit foarte mult, Little Scotty păstrează spiritul şi rădăcina muzicii blues. Piesa “Got To Get Away From You” este una dintre cele mai reprezentative a noului val de R&B din Chicago.

Radu Lupaşcu
12 martie 2008