Arta Sunetelor
STEVIE RAY VAUGHAN Unul dintre puţinii care au avut vreodată curajul să atace “Voodoo Chile”, Stevie Ray Vaughan a plecat în 1990 să-şi întâlnească maestrul, pe Jimi Hendrix. A continuat seria dispariţiilor tragice în accidente aviatice deschisă de Buddy Holly, Patsy Cline, Jim Croce şi Otis Redding. B. B. King spunea despre Stevie că a fost "the blackest white man I've ever seen", iar Eric Clapton recunoştea că "Nu cred că cineva mi-a câştigat mai mult respectul. Când l-am ascultat prima dată pe Stevie Ray, m-am gândit, ‘Oricine ar fi el, va zgudui lumea… Trebuie să aflu, până deseară, cine este acest chitarist. Doar de două sau trei ori în viaţă am simţit asta... am oprit maşina… am ascultat… şi m-am gândit că trebuie neapărat să aflu cine cântă, în acel moment, nu mai târziu. ACUM.’ Îmi amintesc că am fost fascinat de faptul că niciodată nu părea a se pierde… în nici un fel… Era ca şi cum nu lua niciodată o pauză ca să se gândească la ce va urma, totul curgea de la sine, din el. Va mai trece mult timp până să apară cineva la fel de stralucitor ca şi el". Vaughan a fost unul dintre puţinii care au reuşit să clădească o punte între Blues şi Rock, cu o consistenţă nemaiîntâlnită la vreun muzician, din anii ’60 încoace. Stevie Ray Vaughan s-a nascut în Oak Cliff, Se năştea astfel Double Trouble (după o piesă a lui Otis Rush), în care, un an mai târziu, Tommy Shannon îl înlocuieşte pe Newhouse la bas, şi care avea să devină una dintre cele mai apreciate trupe din Texas. În plan personal, Stevie se căsătorise în iarna lui ’79 cu Lenora (Lenny) Baily, căreia îi va dedica o splendidă piesă instrumentală, botezată, evident, "Lenny". 1982 este probabil unul dintre cei mai importanţi ani din biografia lui Vaughan, pentru că, la Festivalul de la Montreux, este descoperit de… David Bowie, care îl invită să cânte pe albumul său, LET'S DANCE. O altă invitaţie vine din partea lui Jackson Browne care îl convoacă în studioul său, Browne's Downtown, din Los Angeles. În paralel, Stevie Ray Vaughan & Double Trouble semnează cu Epic Records, prin legendarul om de la A&R, John Hammond Sr. Era începutul unei cariere de superstar internaţional şi al unui program constant de turnee mondiale. În 1983 a fost lansat TEXAS FLOOD, albumul de debut al lui Stevie cu Double Trouble (ce urcă în Top 40 unde se menţine aproape jumătate de an, fiind una dintre dovezile revirimentului blues-ului), înregistrat în mai puţin de o săptămână, iar trupa apare pentru întâia oară la Austin City Limits. Concertul său din Toronto, de la El Mocambo, este înregistrat pe video, documentul fiind relativ recent relansat şi pe DVD. Dedicat Bluesului, Stevie Ray avea să îl refuze pe Bowie ce îi oferise job-ul de chitarist principal în trupa confecţionată pentru turneul său de stadioane. Urmează, cu o frecvenţă anuală, COULDN'T STAND THE WEATHER, probabil albumul pe care influenţa lui Jimi Hendrix aupra tehnicii interpretative al lui Vaughan se simte cel mai bine (conţine « Voodoo Chile »), şi SOUL TO SOUL, un disc pentru care Double Trouble este completat cu un clăpar şi un saxofonist şi pe care poate fi ascultată (varianta CD) medley-ul de peste 13 minute a compoziţiilor lui Hendrix, « Little Wing/Third Stone from the Sun ». Atenţie, să ne aducem aminte că Jimi nici măcar nu şi-a propus să încerce vreodată să cânte live « Third Stone from the Sun » ! Iar Vaughan o reuşeşte cu brio !35 ‘’Little Wing” va apare într-o interpretare mai jazzy şi pe THE SKY IS CRYING, culegere apărută postum, în 1991. Revenim însă la cronologie. Stevie produce albumul de revenire al lui Lonnie Mack, STRIKE LIKE LIGHTNING, pe care este invitat să cânte pe cinci piese. Lonnie Mack fusese unul din idolii săi din copilarie, alături de Jimi Hendrix, de bluesmanii Albert King, Muddy Waters şi Otis Rush, şi de chitaristul de jazz, Kenny Burrell. În 1986, apare pe piaţă LIVE ALIVE (cu « Voodoo Chile » în varianta de concert), iar Stevie intră într-un centru de reabilitare pentru a scăpa de problemele generate de alcool şi de droguri (cărora le căzuse pradă întâia oară în timpul unui concert în Germania). Rupe legăturile cu furnizorii săi obişnuiţi şi se apropie din nou de mama sa, Martha. Din acel moment, Vaughan va rămâne departe de stupefiante pentru întreaga sa viaţă. Va refuza chiar şi ceaiul pentru simplul motiv că… conţine cofeină. Stevie Ray Vaughan îşi face o apariţie surpriză în comedioara “Back to the beach”, în care cântă un duet, “Pipeline”, cu ‘The King of the Surf guitar’, Dick Dale. Divorţează de Lenny. În ’88, apare ‘unplugged’ la MTV şi are o presţatie memorabilă la New Orleans Jazz & Heritage Festival. Înregistrează IN STEP, cel mai de succes produs al său (Grammy pentru ‘Contemporary Blues’) şi pleacă în turneu cu un alt maestru al chitarei, Jeff Beck. Invitat pentru a doua oară la Austin City Limits, lansează ambele participări pe o casetă video intitulată LIVE FROM În 1990, Stevie concertează cu Joe Cocker şi finalizează împreună cu fratele său, Jimmie, FAMILY STYLE. Stevie Ray Vaughan moare pe 27 August, 1990, într-un accident de elicopter, după ce cântase într-un concert, susţinut la Alpine Valley, Wisconsin, cu Jimmie, Buddy Guy, Eric Clapton şi Robert Cray (un session final senzaţional de 20 de minute pe “Sweet Home Chicago”). La înmormântare, printre cei 3.000 de oameni veniţi să-l conducă pe ultimul drum, puteau fi văzuţi Jeff Healey, Dr John, ZZ Top, Ringo Starr, Stevie Wonder, Jackson Browne, Bonnie Raitt şi Buddy Guy (care la o zi după, cu glasul înecat de lacrimi, mărturisea: “Stevie a fost cel mai bun prieten pe care l-am avut, cel mai bun chitarist pe care l-am ascultat vreodată şi cel mai bun om pe care cineva şi-ar dori să întâlnească.”). Spiritul şi muzica lui Stevie Ray Vaughan continuă să traiască. Pentru totdeauna. Apariţia postumă al lui FAMILY STYLE a fost prima dintr-o serie de înregistrări lansate pe piaţă ce au ţinut vie amintirea lui Stevie Ray în conştiinţa pasionaţilor de muzică (THE SKY IS CRYING, IN THE BEGINNING, LIVE AT CARNEGIE HALL şi, fatalmente… GREATEST HITS). Koko Taylor avea să spună: "Oamenii nu mai dădeau atenţie bluesului…Vaughan a fost unul dintre muzicienii care au schimbat asta.". Cât despre recunoaşterea legăturii sale spirituale cu Jimi Hendrix, aceasta a venit firesc, din partea familiei lui Jimi, prin includerea « Little Wing/Third Stone from the Sun » pe singura compilaţie-tribut oficial editată sub auspiciile Hendrix Experience (Janie Hendrix & Co), POWER OF SOUL (Stevie apare în compania ilustră al lui Clapton, Santana, Sting, John Lee Hooker, Chaka Khan şi Stanley Clarke). Să încheiem însă cu gândurile lui Stevie Ray Vaughan: “Lumea e mare, şi e multă durere şi suferinţă în ea, şi nu e nevoie să pun şi eu umărul la asta făcându-mi rău mie şi celor dragi mie. Ce încerc să vă spun e aşa : vă rog să aveţi grijă de voi şi de cei dragi vouă, căci pentru asta suntem pe lume, asta e tot ce avem, şi asta e tot ce luăm cu noi pe lumea cealaltă. Înţelegeţi ? ” IOAN BIG "Pasiunea lui Ioan Big pentru S.R.V. şi muzica sa m-a îndreptăţit să-l aleg pentru a scrie în locul meu despre un alt geniu al muzicii rock. Calităţile sale de bun organizator şi fin observator al mişcării muzicale la nivel macro (editor al revistei SUNETE şi autor al MITOLOGIILOR SUBIECTIVE - Eric Clapton şi ERA PUNK, event designer & trainer, producător şi manager de evenimente cprporatiste şi publice din ţară şi străinătate. Ex: John Abercrombie, Chicho Valdez, Cesaria Evora, Al DiMeola, Holmes Brothers, Bobby McFerrin, etc) mi-a întărit convingerea că este cel mai potrivit pentru această disertaţie". (R.L.) Discografie: Solo Post-mortem DVD compilaţii, reeditări: Alte înregistrări: Coloane sonore: |
|
Reproducerea textelor fara aprobarea autorilor este interzisa.
Articolele si fotografiile sunt protejate de legea Dreptului de autor (Legea nr 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe)
|
