Arta Sunetelor

 

Interviu cu Raphael Wressnig

Puterea de seducţie a orgii Hammond este binecunoscută fanilor bluesului de la noi şi, de fiecare dată când îşi face simţită prezenţa, sunetele ei ne captează total atenţia şi ne umplu inima de bucurie. A fost o provocare să cânţi la orga Hammond? Cine a ales pe cine?

Tonurile, culorile și posibilitățile sonore ale orgii Hammond sunt extraordinare. De fapt, luna aceasta se împlinesc 90 de ani de la creearea acestui instrument muzical (n.r. Laurens Hammond, n. 11 ianuarie 1895 – d. 1 iulie 1973 a fost un inginer și inventator american; invențiile sale includ orga Hammond, ceasul Hammond și primul sintetizator muzical polifonic din lume, Novachord). Modelul B-3 a schimbat totul. A fost inventat mai târziu - în 1954. Chiar dacă orga Hammond este un instrument electric, funcționează, se simte și sună ca un instrument acustic și unii spun că este cel mai apropiat de vocea umană. De fapt, posibilitățile în dinamică și armonice sunt uimitoare. Ceea ce este crucial pentru mine este că orga Hammond este foarte energică. Pot crea cu ea explozii muzicale, dar şi poate șopti în timp ce interpretez o baladă. Când am început să cânt muzică – iar atunci când am început, cântam deja aceleași stiluri de muzică (soul, funk, rhythm & blues) - am cântat la pian. Apoi, foarte curând am explorat şi alte sunete. Am încercat câteva piane electrice (Fender Rhodes și câteva piane Wurlitzer), sunete de clavinet și sunete de orgă. Mi-am dat seama că îmi place maiestuozitatea, puterea orgii și neapărat trebuie să încerc acest lucru. Când aveam 17 sau 18 ani, mi-am strâns toți banii și am cerut ajutor familiei pentru a putea cumpăra o orgă Hammond adevărată. Asta a fost practic începutul, de atunci am rămas captivat de ea. Sunetul a fost ca un virus pentru mine, m-am infectat și m-am legat de acel sunet. De atunci, nu am cântat aproape niciodată la pian sau la alte instrumente. Sunetul orgii Hammond îmi oferă toate posibilităţile, a devenit vehiculul pe care îmi place să-l folosesc pentru a exprima muzica și sentimentele. Cântarea la orgă Hammond poate fi foarte dificilă. În ideea noastră de show, „direcţionez” basul, folosind atât manualele, cât și pedalele de bas, un lucru esenţial şi evident, ce îmi permite să adaug „sos” și să acompaniez muzica. „Bringing the sauce”, înseamnă adăugarea de acorduri complexe și o textură cool, atunci când cânți la orgă într-un context rhythm & blues. Când cânți la orgă Hammond şi ai alături un toboșar ferm, poți stăpâni lumea, mai adaugi o chitară ritmică funky, ca un deliciu pentru urechi, și poți face publicul să danseze și să simtă asta. Asta îmi place să fac, aceasta este pasiunea mea și este unul dintre cele mai frumoase lucruri din lume!

Raphael Wressnig 1.jpg

Care au fost idolii tăi din tinereţe şi care au fost principalele lor atuuri care ţi-au influenţat cariera de organist?

Când am început să cânt, i-am iubit mai întâi pe Buddy Guy și Muddy Waters, dar foarte curând am aflat despre... Jimmy Smith. Jimmy Smith a fost un model pentru toată suflarea pianistică. Cred că fiecare organist de pe planetă a fost influențat de Jimmy Smith. La scurt timp după aceea, l-am descoperit pe Jimmy McGriff care s-a autointitulat  organist de blues. Şi astăzi prind idei și sunt fascinat de Jimmy McGriff. Practic, stilul meu este foarte asemănător cu al lui Jimmy Smith, dar mai gras și mai dur, mai blues și mai mult gospel. Un lucru pe care mulți îl uită, este că orga Hammond reprezintă, de asemenea, vocea bisericii americane de culoare. Când asculți Jimmy McGriff, auzi jazzul soul al lui Jimmy Smith, dar și mult blues și gospel. Pentru mine acesta este Sfântul Graal. Jimmy McGriff și Jack McDuff. Îmi plac foarte mult stilul și înregistrările lor. Încerc să-mi adaug propria imagine și sunet și caut să modernizez. Orga Hammond este vehiculul, dar încerc să vin cu grooves și sunete care să funcționeze aici și acum, în 2024.

Numere! Cânţi la orgă de peste 25 de ani. Ai scos peste 20 de albume în nume propriu şi ai fost invitat să cânţi cu peste 35 de nume sonore din muzica de blues, jazz, soul, funk. Bănuiesc că ne poţi oferi şi un număr aproximativ de prestaţii live? Cum reuşeşti acest echilibru constant între profesionalism indiscutabil şi entertainment spectaculos?

Mi-e teamă că nu sunt în stare să fac asta. Probabil că aș putea face calculele, dar va fi doar un număr. La începutul unei cariere trebuie să câștigi ceva kilometraj și este un mod de a învăța și de a intra serios în ea. Pe de altă parte, pentru o piață de nișă sau stiluri de muzică care nu sunt mainstream, aceasta este o modalitate de a oferi muzica publicului. Dacă ești pe drum în mod constant, vei obține o reală expunere pentru muzică. Găsirea unui echilibru uniform este important. De asemenea, îmi place să găsesc o cumpănă vie între divertismentul sălbatic și muzica sofisticată: putere, dar totuși perfecționism și finețe!

Raphael Wressnig 2.jpg

Despre albume. Soul Gumbo a fost înregistrat în New Orleans, Statele Unite. A fost mai dificil acest proces de înregistrare? Care este albumul care te identifică cel mai mult din cele realizate în nume propriu?

Soul Gumbo este cu siguranță un album cheie. Nu a fost greu de înregistrat. Însă, mi-a luat mult timp să o fac. Am călătorit deja și am cântat în New Orleans de mai multe ori, dar mi-am „aşteptat” rândul. Nu am vrut să mă duc cu tot dinadinsul să fac acolo înregistrări cu legende precum Walter „Wolfman” Washington, Jon Cleary sau George Porter, Jr. făcând orice pentru acest scop. Am vrut să-mi aduc cântecele și muzica la New Orleans și să-i ispitesc pe acești muzicieni să adauge condimente la felul meu de mâncare sau la tocană (Gumbo, ca să o numim așa). Pe unii dintre aceştia îi cunoşteam deja de ani de zile și mi-a luat ceva timp pentru a le câștiga respectul și încrederea. Acesta este motivul pentru care am așteptat destul de mult pentru a reuși. Nu este unul dintre acele albume în care doar pui niște bani pe masă și aduci niște invitați cool. A durat destul de mult și rezultatul final al întregului proiect este unul foarte frumos și întregul proces m-a ajutat să devin omul și muzicianul care sunt astăzi. Un alt album ca acesta este „Chicken Burrito(n.r. Raphael Wressnig With Alex Schultz & James Gadson, ZYX Music EU. 2018). L-am înregistrat cu prietenul meu Alex Schultz și legendarul James Gadson la tobe. Este atât de fascinant să fii martor și să simți (lângă tine în studio) cum muzicieni atât de extraordinari completează melodiile tale și cum evoluează ritmul în mâinile lor și creează magie. Muzica este o binecuvântare și mă simt foarte norocos că am putut experimenta acele lucruri și că vă pot împărtăși acele experiențe și momente din muzica mea!

Cursivitatea, imaginaţia sau soliditatea groove-ului?! Acestea sunt principalele atribute care i-au determinat pe critici să te declare cel mai bun cântăreţ la orgă al anului!? Şi asta nu o dată, doi ani la rând! Care este conceptul tău de sunet, eşti adeptul unui sunet mai simplu, mai direct?

Într-adevăr, este o onoare să fii recunoscut de reviste prestigioase și lăudat de critici. Apoi, repet, fiecare performanță este o provocare și fiecare concert, fiecare album nou este o probă. Muzica nu se oprește și evoluează mereu. Ca artist, încerci mereu să creezi magie.

Îmi place să lucrez la diferite straturi ale cântecelor și ale muzicii mele. Într-un fel este destul de conceptual, dar nu aș spune simplu. Fac eforturi pentru aceste idei muzicale care sunt „la obiect”. Îmi plac lucrurile simple, deoarece vreau ca oamenii să le simtă, dar există multe straturi diferite care se leagă unul la altul. Dacă nu pot exprima ceea ce îmi place să exprim cu câteva idei simple, mă întorc întotdeauna și o iau de la capăt. Dacă trebuie să adaug o mulțime de tertipuri, aceasta dovedeşte că nu a fost atât de grozav de la început!

Diferitele straturi sunt ok și importante, dar doar câteva trucuri nu pot ajuta. Începi cu o bază puternică, de exemplu toba și „fatback snare” (pe backbeat) legate de o linie puternică de bas. Fundația interacționează cu atenţia publicului, iar melodiile le ofer cu mâna dreaptă pe orga Hammond. Apoi adaugăm niște chitară ritmică funky, ca un deliciu pentru urechi, ajutând groove-ul și gâdilându-ți urechea cu funkness. Îmi place această configuraţie și sunt mândru de rolul meu în cadrul acestui vehicul. Sunt literalmente în mijlocul tuturor. Liniile de bas (mâna mea stângă și piciorul stâng pe pedala basului) interacționează cu tobele, în timp ce contribui la lead-uri cu mâna dreaptă care se completează cu chitara ritmică. Este ca și cum ai sta pe marginea unui scaun, păstrând echilibrul. Pot să fac o expunere, să stabilesc direcția și apoi din nou ascult tobe, chitară și suntem cu toții împreună, făurind groove, creând magie!

La început, bluesul a însemnat durere, discriminare şi revoltă. Declari într-un interviu: „I think the most important thing in life is to be happy. That does not only apply for the life as a musician. I would think this applies to life in general. I think that all ’black’ music is about to ’have a good time’. It doesn’t matter if it is afrobeat, soul, samba, salsa, reggae, funk or blues. Most of them celebrate joy and happiness. I think this is quite different to European music or classical music."Blues înseamnă poveste și spirit. Cred că astăzi avem nevoie de multă relaxare prin muzică, bucurie și dans. Din moment ce acum ești în Brazilia, povestește-ne despre experiența cu artiștii de acolo, ai făcut un album cu Igor Prado...

Acestea sunt citate interesante din vechile mele interviuri. Ceea ce încerc să spun este că o parte din muzica europeană sau clasică este funcțională. Există cântece de nuntă, sunt Concerte, există muzică de cameră, există multă muzică pentru a îndeplini un anumit scop. Există piese pragmatice și în roots music, dar în primul rând există muzică pentru a te se simți bine. Chiar apreciez asta. Ai dreptate despre notele triste, rebeliunea, discriminarea și bluesul. Trăim în 2024 și totuși există note triste și zile triste aici și acum. Bluesul este un calmant care alină această adversitate. Hitul de jazz „Mercy, Mercy, Mercy” al legendei austriece Joe Zawinul are o frumoasă introducere rostită de Cannonball Adderly:

Știi, uneori nu suntem pregătiți pentru adversitate. Când se întâmplă asta, suntem luaţi prin surprindere. Nu știm exact cum să ne descurcăm, când ea apare. Uneori, nu știm exact ce să facem când o împrejurare nefavorabilă te copleşeşte. Am un sfat pentru noi toți. L-am primit de la pianistul meu Joe Zawinul, care a scris această melodie și exprimă ceea ce ar trebui să spui când ai genul ăsta de impas. Se numește Mercy, Mercy, Mercy!"

Raphael Wressnig 3.jpg

Altfel spus, este vorba despre blues, soluţionând problemele, trecând prin vremuri grele şi revenind pe drumul cel bun. Chiar și în zilele noastre, când ai o zi proastă, muzica te va reînsufleți!

Tocmai m-am întors dintr-un turneu minunat cu Igor Prado în Brazilia. În ultimii trei ani am înregistrat albumele „Groove & Good Times” și apoi „LIVE(n.r. Raphael Wressnig & Igor Prado, Groove & Good Times, Pepper Cake Eu. 2021 şi Raphael Wressnig & Igor Prado – More Groove, More Good Times Live, Pepper Cake Eu. 2023). M-am simțit grozav să aduc acele sunete și starea mea de groove publicului din Brazilia. O emisiune a fost filmată, înregistrată și va fi difuzată la televiziunea naţională. Aceasta este o expunere grozavă. Acest proiect este foarte special. Avem aceeași vârstă și generația noastră este destul de apreciată. Pe de o parte, din fericire, pentru că (încă) am putut învăța de la inițiatorii ei sau a doua generație de bărbați din blues. Am fost în turneu cu Larry Garner și am înregistrat cu George Porter, membru fondator al arhitecților muzicii funk: The Meters, din New Orleans (n.r. Unul dintre părinții fondatori ai funkului, trupa de casă pentru Allen Toussaint și casa sa de discuri, Sansu Enterprises). Igor a fost în turneu cu Phil Guy și a învățat de la mulți muzicieni mari de blues (n.r. celebru chitarist şi cântăreţ de blues, fratele mai mic lui Buddy Guy care a mai cântat cu Koko Taylor, Junior Wells, Jimmy Dawkins.). Pe de altă parte, am putut să învățăm destul de multe,direct de la sursă și apoi, din nou, trăim aici și acum și ne confruntăm cu... era Youtube și Instagram. Tinerii muzicieni din zilele noastre învață în mare parte (sau numai) prin Youtube și Instagram. Există totuși anumite lucruri pe care trebuie să le simți și să le fii martor. Odată ce este prins în ADN-ul tău, nu-ţi părăsește corpul. Acest lucru ar putea suna ciudat, dar cred că este foarte adevărat, Igor și cu mine suntem foarte conștienți de asta și încercăm să facem tot ce este mai eficient din asta: îmbinăm bluesul profund cu o determinare funky. Muzica este de ultimă oră, cu groove solid și infuzând mult blues de profunzime. Împărtășim dragostea pentru ritmurile din New Orleans și acestea sunt foarte asemănătoare cu unele dintre ritmurile din nordul Braziliei. Igor este,desigur, unul dintre cei mai pricepuți muzicieni din lumea bluesului, dar aduce acel extra ritm în plus. În opinia mea, când vine vorba de ritm, nimeni „nu se poate pune cu el” și probabil că el este „cel mai bun” când vine vorba de ritm (chitară). Ritmul este cheia oricărei roots music. Ritmul e cel care îi face pe oameni să danseze și să fie pătrunși de groove.

Cum ar trebui cunoscută mai bine muzica de blues, în multiplele sale forme şi fuziuni actuale? Este suficientă doar promovarea din festivaluri şi concerte extraordinare? Cred că bluesul, rockul şi muzica progresivă ar trebui predată la şcoală, meditiatizată intensiv. Altfel, AI (Artificial intelligence) va conduce această minunată industrie muzicală creată de muzicieni în carne şi oase.

Un lucru pe care l-am observat în ultimii ani este că oamenii fac muzică și scopul lor principal este: „cum o pot comercializa?”. Ei nu cântă muzică fiindcă este pasiunea lor și, evident, nici nu cântă muzica pe care o simt. Pot să înțeleg asta într-un fel, pentru că afacerea muzicală s-a schimbat și este destul de greu să ții o trupă în turneu și ea să vină mereu cu muzică nouă. Atât de mulți oameni sunt disperați să fie în centrul atenției. Toată chestia cu rețelele sociale, Spotify. Multe dintre aceste lucruri plus AI sunt de fapt groaznice pentru muzică. Abordările noi, creative și adevărate vor fascina întotdeauna oamenii. Am încercat să descriu de ce sunt fascinat de posibilitățile sonore și armonice ale orgii Hammond. Este similar cu groove-ul! Ascultând și urmărind muzicieni adevărați lucrând și cântând groove, reprezintă ceva care va intra în ADN-ul tău. A asculta asta și a viziona asta pe un ecran (de pe telefonul tău) NU este același lucru. Simțind tobele și amplificatoarele pe viu, care vă vor trece prin corp, vă vor face să dansați, să vă mişcaţi fundul sau vă vor face să vă mișcați și să fiți pătrunși de groove. Atunci se întâmplă magia!

Sunt puțin dezamăgit de unele abordări superficiale din lumea bluesului. Mi se pare că o mulțime de sonorităţi blues rock se repetă, toată lumea fuzionează și amestecă totul, dar ratează sursa. Câteva abordări adevărate, pasionale și proaspete vă vor ajuta. Bluesul este muzica oamenilor, este captivantă, vindecă, adună oamenii împreună și îi face să se simtă bine. Cred că multă muzică din zilele noastre este fie superficială, fie academică. Mi-e dor de ceva de genul Art Blakey & the Jazz Messengers, de exemplu (n.r. Excepţional combo de jazz, care a existat timp de 35 de ani până la decesul liderului său, bateristul Art Blakey şi care a fost un veritabil incubator de talente, precum Freddie Hubbard, Wayne Shorter, Donald Byrd, Curtis Fuller, Chuck Mangione, Chick Corea, Keith Jarrett, Woody Shaw, Terence Blanchard și Wynton Marsalis). Pe de o parte, groove din greu, oferind muzica oamenilor și, pe de altă parte, incredibil de pricepuţi, sofisticaţi și fantezişti în acelaşi timp!

Nu este prima dată când mă voi bucura de explozivul tău show, ultima dată te-am admirat la Braşov, alături de Alex Schultz la chitară electrică şi Hans-Jürgen Bart la tobe. De această dată vei veni cu o invitată de excepţie, Giselle Jackson. Vei avea un rol de acompaniament sau ne vom desfăta de dinamice incursiuni pianistice?

Da, într-adevăr. De fapt, am cântat de două ori la Brașov. Odată, acum aproximativ 5 ani, cu grupul meu constant (Soul Gift Band) cu Enrico Crivellaro la chitară, Hans-Jürgen Bart la tobe plus o secțiune de suflători. Cred că acum doi ani am cântat acolo cu Gisele Jackson, era invitată (plus Enrico la chitară și Yuri Prado la tobe). La Bacău o vom prezenta din nou pe Gisele. Spectacolul nostru acoperă mult din setlist. Pe de o parte, este un concert alimentat de Hammond, iar în jumătate din spectacol orga preia conducerea și cântăm un amestec dinamic de soul, funk, rhythm & blues. Apoi o prezentăm pe puternica vocalistă Gisele Jackson, care interpretează melodiile cu voce ale discografiei mele. Gisele se potrivește perfect. Este înrădăcinată în blues și îi place să „pună piciorul în prag”. We all like to bring the fire and heat. Muzica de blues și soul estedestinată oamenilor, adaugi un sentiment şi îi oferi tot ce ai. Cântăm pentru public și încercăm să-i facem să simtă groove și energie. Odată ce publicul este mulţumit de asta, ne face şi pe noi să ne simțim bine,vom cânta mai energic. Trupa şi audienţa se susţin una pe cealaltă. Abia așteptăm să vă aducem mixtura noastră de cântece la Insula de Blues. Este muzică pentru suflet, este rafinată, va atrage iubitorii adevăraţi de muzică și este muzică pentru corpul tău - vrem să vedem publicul dansând și asudat!

Ultimul cuvânt te rog să-l adresezi fanilor revistei noastre culturale, Arta Sunetelor, care vor veni să vă vadă în showul vostru de la Insula de Blues, din 21 iunie 2024!

În primul rând, permiteți-mi să vă mulțumesc de timpul acordat pentru a face interviul și pentru întrebările atent gândite. Am menționat deja că multă muzică este superficială în zilele noastre și dacă acest fals nu este evidenţiat, publicul și chiar critica devin superficiale. În blues și în soul există adevăr, vindecare și sentiment. Vă mulțumim pentru susținere! Acest eveniment este o șansă pentru oameni și pentru fanii devotaţi de-a fi părtași la acest stil de muzică. Este o onoare și o binecuvântare să putem veni să ne împărtășim muzica pe scenă și să o aducem la Bacău. Abia astept sa îi cunosc pe iubitorii de muzică din Bacău, abia aştept să îi cunosc pe cititorii Artei Sunetelor şi aştept să te cunosc pe tine, Radu!

The Groove never Stops!

Cu stimă,

Rafael

Mulţumesc şi eu foarte mult!

Radu

30 mai 2024

Foto: Mirjam Koch (3), Jeff Williams (4)

Gisele Jackson 4.jpg

Urban Blues Fest

Baicea Blues Band

conquette.jpg

TBN - Luca Stan & Zoltan Turi - Poster.png

TBN - FIARE VECHI - poster.png

TBN - AXIS - poster.png

Urban Blues Festival - Poster.png

Albiter 50.jpg