Pană de chitară Sabverott

Proiect mic, cu ecou mare din baza Tâmpei

Graficianul Vetró B. Sebestyén András s-a născut la Cluj Napoca 19.01.1976. Provine dintr-o familie de artiști plastici și s-a stabilit în anul 2001 la Brașov, unde este profesor și chitarist al trupei Fernet Blues Company. Are o familie cu doi copii și un Yorkshire terrier, o vastă colecție de insigne, pene de chitară, timbre și picturi. Este referent artistic la Asociația Culturală Apaczai unde se ocupă de organizarea expozițiilor, a proiectelor și a workshopurilor de artă. Este membru Uniunea Artiștilor Plastici din România și responsabil de catedră a secției Arhitectură, proiectare ambientală și Design la Liceul de Arte Plastice Hans Mattis Teutsch, Brașov.

După cum te cunoaștem ai un palmares deosebit pe ambele profesii, mă refer la artă și muzică. De unde atâta energie și timp?

Adevărul e că nu prea am, poate așa se vede din afară, dar cred că lucrul ăsta se poate rezolva cu bună organizare a timpului. Începând de mic m-am obișnuit cu forma asta de viață activ-dinamică și știu ce înseamnă să fii tot timpul în mișcare, să iei decizii rapide, să analizezi, să formulezi păreri etc. Din clasa a V-a frecventam clasele de artă, iar în paralel făceam cursuri de pictură, ceramică, foto și cursuri de chitară la Palatul Copiilor. Apoi am continuat studiile la Liceul de Arte și Muzică din Sf Gheorghe, iar după bacalaureat am dat la Universitatea de Arte Decorative și Design din Cluj. După licență m-am stabilit la Brașov, unde timp de 11 ani am fost profesor la catedră de arte la Colegiul Tehnic Christian Kertsch și apoi am devenit profesor la Liceul de Arte Hans Mattis Teutsch. Între timp m-am înscris și la Școală de Arte și Meserii Tiberiu Brediceanu la secția de chitară în clasa domnului Luca Florin. Neavând atunci familie și prieteni în Brașov, pe lângă dresaj canin, desen și participări la expoziții, aveam timp și pentru hobby-ul meu, muzica.

Despre legătură ta cu artă și muzica...

Alături de fratele meu, care a urmat același traseu artistic, suntem a patra generație de artiști plastici din familie. Mama a fost grafician și profesor (cadru asociat al Universității Babeș–Bolyai din Cluj, tată sculptor, bunicul tot sculptor și decanul Universității de Arte Decorative și Design din Cluj), iar fratele meu a terminat grafică-pictură și lucrează tot în domeniu. Într-adevăr, dacă stau să analizez arborele genealogic găsesc: sculptori, ziariști, balerine, sportivi de performanță, antrenori, decoratori, scenografi, designeri, regizori și am descoperit câteva rude care au trupe active, cu concerte și CD-uri lansate.

Despre legătura mea cu muzică pot să spun că este și va rămâne doar o pasiune pentru mine. Mă interesează, urmăresc ce se întâmplă în domeniul muzical, citesc, ascult, particip. Am mare noroc cu prietenii mei din trupa Fernet Blues Company cu care mai cântăm la festivaluri și care încă mă tolerează.

În aceeași ordine de idei, am realizat o schița de catalog tematic - fuziuni între artă vizuală și muzică - în care am adunat  arhitecți, fotografi, designeri, artiști plastici români profesioniști care au făcut nume și în carieră muzicală. Iată câteva exemple: Nicu Covaci - chitaristul trupei Phoenix, Alexandru Andrieș – architect, cu studii de grafică și pictură, Rădulescu Tzetze Cătălin – pictor și muzicuţionistul trupei Blue Monday Ministers, Mircea Soare - pictor și chitarist de jazz, Oprea Cristian - designer, grafician din trupa Fernet Blues Band, Mircea Crișan – grafician, caricaturist, fost vocalist și baterist al trupei Grup 74 etc.

Despre mică ta invenție, ne poți spune câteva cuvinte?

Nu e chiar invenție. Este vorba despre (proiect–experimental-individual) realizarea unei pene de chitară care practic s-a născut dintr-o simplă necesitate personală. Nu mai găseam în magazinele de muzică modelul pe care-l foloseam și fiindcă mereu îmi pierdeam pana de chitară sau o dădeam cuiva după cântare, a trebuit să fac ceva în acest sens. În decembrie ne-am apucat de un proiect pilot care viza realizarea unui tip de pană personalizată. După câteva experimente eșuate, într-un final am reușit să duc ideea la bun sfârșit și cu technologia 3D am scos modelul visat împreună cu ajutorul lui VBS Peter și Tabala Nimrod. Ca formă, ea păstrează aproape toate caracteristicile unei pene standard. Ca material, am optat pentru rășină și momentan deținem 12 modele/prototipuri diferite: sabverott.wixsite.com/guitarpicks sau pe Instagram: sabverott.

Ce planuri ai cu produsul creat?

Nu am vreun un plan, fiindcă ideea de bază era să am eu aceste pene și nu le făceam cu scop comercial. Nu e cu brevet, e pur și simplu o idee care s-a materializat și mă bucur că am reușit să fac asta. Am scos destule bucăți, așa că o parte din ele le-am oferit gratis prieteniilor mei din breaslă. Așa a început nebunia. La început era doar o idee, apoi proiectul a prins viață destul de rapid și a început să genereze o avalanșă de cereri: pornind de la prieteni, cunoștințe până la colecționari și chitariști din țară și din străinătate. Așa că am deja câteva bucăți și în colecții private din Spania, Germania, Franța, Grecia, Ungaria. De atunci mă trezesc cu câte un email pentru comandă sau solicitare pentru o colaborare pentru un model anume. Eu nu eram pregătit pentru astfel de lucruri, mă depășește situația, dar mă bucură să pot să-mi ajut prietenii și, astfel, mă simt foarte bine.

Ce aduce nou față de cele existente, și ce le face așa de special această pană de chitară?

Înainte de a mă apucă de proiectare, m-am documentat. Am rămas uimit de informațiile găsite. Există pene de chitară realizate din lemn, nylon, policarbonat, sticlă, piatră prețioasă, materiale sintetice, pâslă, os, capace de broască țestoasă etc. Cele create de mine sunt un pic mai groase (2 mm), au un design plăcut, stau în mâna comfortabil, au culoarea turquise, și nu în ultimul rând, datorită materialului ales cu grijă, face să aibă așa mare succes. Materialul care m-a vrăjit este adus din Olanda, este rășină și bioplastic, biopolymer de o calitate deosebită și experimentez și cu PLA și PS Polistiren din Germania și Ungaria. Cert este că abia mai am câteva, s-au evaporat într-o singură luna aproape 150 de bucăți. Dar orice aș zice eu, ultimul cuvânt îl va avea cel care va cânta cu aceste pene și va putea astfel constata dacă într-adevăr este potrivit pentru el și dacă merită atenție.

Produsul nu e pentru oricine, necesită alt tip de joc. Oricum pe piață se găsesc multe variante și la un preț mult mai accesibil decât cel realizat de mine.

Cei interesati cum pot intra in posesia unei pene create de tine si cum se numește brandul?

Repet, ceea ce fac eu e doar un proiect individual, un experiment. Cei interesați mă pot contacta pe: sabverott@gmail.com. Așa am denumit proiectul: Sabverott Guitar Pick, o anagramă - un joc de litere care de fapt nu înseamnă nimic. În momentul de față, total sunt 12 tipuri și 6 signature modele din care mai pot fi comandate/cumpărate la preț de 25 lei /bucată + taxa poștală – (5 lei Poșta Română sau 20 lei Fan Curier).  Fiecare e deosebit în felul lui, dar toate au ceva aparte în ceea ce privește aspectul, forma, ton și dimensiunile lor. Fiecare model a fost botezat, și are o poveste. Redkron, Blueking, T-combo, White X, Biggit Booster, Beba Traces, Sussart, Dark Violet Wavelength, Fragil Slippi Buller, Bostrich Grater, Black Butter, Wissett Wagnum – și modelele signature: FLO, Carlan, HoDDba, BZS, Simple-B, Mr. S.

Putem enumera câțiva artisti care au fost dispuși să testeze penele Sabverott ?

Înainte de a prezenta pe câțiva dintre acești oameni minunați, trebuie să menționez că primele prototipuri erau și sunt rezervate de colecționari de pene din străinătate. Am făcut greșeala să le postez pe Facebook în grupul lor, așa că primele bucăți le trimit la abonații în Spania, Franța, Grecia, Germania și Ungaria.

Din țară, printre chitariștii care la prima vedere au fost încântați de produsele testate se numără: Florin Giuglea, Horațiu Bodocan (Celest), Vass Istvan (Orpheusz), Pop Andrei (Trupa 6), Gabi Isac (Fernet Blues Company), Daczo H. Barna (Sing Floyd tribute band), Wattzy (FAN), Balog Bandi (KingBee), Teddy Tinca (White Betty), Rareș Totu (Rareş Totu Experience), Baricz Lajos (Garage Blues Band), Toth Ketske Oliver (Terero), Radu Cârlan (Ride on Band) etc *(lista completă a chitariștilor care dețin pene Sabverott pot fi găsite pe website în Player Gallery).

Feddback-uri pozitive din străinătate au venit din partea chitaristilor etalon din Ungaria/nume celebre: Gabor Juhasz chitaristul anului 2020 - categoria Jazz, Adam Nagy – chitaristul trupei Work-project, Steve King – G jam proiect cu piese din repertoriul lui Vai, Mc Alpine etc., Little G. Weevil – chitarist blues, câștigător Blues Challenge USA categoria Blues, Zsolt Benko un blues guru al Ungariei, Flor Gabor chitarist jazz, Laszlo Halper din Hendrix Tribute Band, chitarist jazz de exceptie care cântă alături de bateristul Steve Gadd etc.

La ce lucrezi momentan?

Am avut cereri pentru modele signature/personalizate. Din Franța și din țară am câteva comenzi și la asta lucrez momentan. Vreau ca să punem la punct și să finalizăm împreună cu prietenii niște modele custom și signature. Țin să multumesc prietenilor mei Florin Giuglea, Benko Zsolt, Rareş Totu, care m-au susținut și m-au ajutat cu idei, propuneri, sfaturi. De asemenea, mulțumesc tuturor chitariștilor care m-au sprijinit, și s-au oferit să testeze aceste bijuterii. Totodată recomand prezentările lui Troy Grady pe canalul Youtube despre pene de chitară.

O să mă opresc puțin și o să las să stagneze proiectul. Constat că totul se întâmplă într-un ritm alert și am rămas în urmă cu lucrurile mele.

Ai informații despre alți inventatori de pene de chitară din tară?

Da. Am văzut lista și am căutat descrieri despre brandul Twinpicks și mai știu o manufactură din București, Lemnivor, care realizează manual, pene din lemn. În rest, mai găsim firme care fac (mai mult) cu scop de suveniruri, decorații, cercei, brizbrizuri, medalioane… etc., sub formă de pană.

Tu ce pene folosești?

Eu prefer cele care sunt puțini mai groase așa că printre favoriții mei ar fi Dunlop Primetone 307, Sabverott Biggit Booster și cea mai tare, după părerea mea, este pana Jim Dunlop Eric JohnsonTX.

Mai ai alte proiecte....

Datorită succesului cu pana de chitară am intrat în contact cu mai multe manufacturi locale mici care au oferit ajutorul lor, așa că sub brandul Sabverott *(ca intermediar/distribuitor) vom avea strapuri de chitară din piele, brățări, pedale/efecte, insigne, tricouri, căni, genți, pixuri inscripționate.Mai multe informaţii și detalii în rubrica S-shop şi în Blogul de pe site.

Interviu consemnat de Radu Lupaşcu
9 aprilie 2021

Foto Vetró B. Sebestyén András, Tuşnad 2020: Adrian Mociulschi
Foto arhiva Sabverott: Vetró B. Sebestyén András

FERNET BLUES COMPANY

”Numele de FERNET a venit ca o inspiraţie de la câteva păhărele de Fernet, în timp ce îl intoxicam pe prietenul Gabriel Isac cu un album de blues produs de John Mayall. Pe vremea aceea (anii 1992-1995) lucram la o tipografie ca designer de advertising şi făcusem câteva afişe pentru o reclamă cu Fernet, acesta producându–se de mulţi ani la fosta fabrică de bere AURORA din Braşov. De altfel, noi am compus şi un cântecel simpatic despre fernet. Eu încercam să cânt din mare pasiune venind din anii când bluesul era underground (mult înainte de 1989, când se asculta mult Fleetwood Mac, John Mayall, Moody Waters, Robert Johnson, Coloseum, Weather Report, Harbie Hancock, uimitorii Led Zeppelin şi regele suprem Miles DAVIS).

Gabi Isac era deja profesionist, basist în CONEXIUNI, GRUP ‘74 şi Albiter Blues Company. Eu, Cristi OPREA, am fost invitat de Albiter Blues Company să susţin cu muzicuţa câteva piese de blues. Cu această ocazie i-am cunoscut pe mult mai tinerii Mircea Crişan, baterist şi solist vocal şi Gabi Isac, basist. Amândoi îndrăgeau bluesul şi îmi ţineau companie pentru muzicuţă. Gabi ISAC având un studio muzical (Isac Music Production), colabora cu mulţi instrumentişti şi a cooptat la marea pasiune un chitarist şi un pianist, foarte talentaţi şi interesaţi să descopere marea frumuseţe a bluesului.

Am făcut un grup al pasiunii şi al prieteniei. Gabi cu basul, regretatul Mircea, un suflet mare, cu vocea şi bateria, Daniel Bouroşu un chitarist de mare excepţie, acum profesionist, Cătălin Răţoi la pian, acum un bun economist şi eu, Cristi Oprea, designer şi îndrăgostit permanent de muzicuţă, încă din anii 1976, când am încercat prima oară câteva note cu o muzicuţă împrumutată, în timp ce ascultam un album cu Allman BROTHERS.

Atunci, în anii ‘90 ca şi acum de altfel ne bucuram că puteam să ne întâlnim şi să cântăm. Ne mai chemau prieteni care aveau cluburi, chiar şi fosta fabrică de bere, AURORA BRAŞOV, când mai organizau un eveniment, aşa era acum aproape 25, 26 de ani. Nu am dorit profesionismul, nici nu cred că reuşeam aveam deja doi copii, serviciu şi responsabilităţi multe, Gabriel avea studioul unde muncea, un copil, (mai cânta cu Conexiuni şi Grup ‘74) Mircea îşi făcuse si el o familie(mai canta cu Grup 74), Cătălin termina facultatea şi îşi găsise post la Mangalia şi apoi doream mai mult ca orice să cântăm liberi, nu ca la uzină, cu maximă prietenie. Tot secretul era bluesul cu balansul lui magic şi improviziţiile interminabile, poate din acest motiv părem proaspeţi, din dorinţa de a cânta. Începusem să cântăm standarde, să le abordăm în felul şi identitatea noastră.

Au fost şi câteva compoziţii, Gabriel le-a păstrat pe toate. Cu noi, cu plăcere au cântat şi colaborat în permanentul jam-session Fernet, mulţi pasionaţi ai genului: Codruţ Bârsan, Călin Ţurcanu alias Cyfer, Radu Bucura, Bobi Sandu, Ramiro Junger, Paul Apostolescu, Bogdan Doscas, Ovidiu Nauncef şi mulţi alţii. Eram o casă deschisă în care împreună ne bucuram şi descopeream bluesul. Mii de mulţumiri prietenului Gabi Isac, în studioul lui, acolo cântam şi ne descopeream calităţile sau lipsurile muzicale.

Aşa, alături de un foarte mare chitarist şi artist plastic din SINAIA, REGRETATUL Mircea Soare pe care îl cunoşteam de când eram licean ne-am pregătit şi apoi ne-am produs pentru prima oară într-un festival de jazz la Braşov (anii 2001, 2002).

Acum în acelaşi spirit de prietenie între noi şi pentru blues, deşi repetăm destul de rar, când putem şi suntem invitaţi, mai cântăm la câte un festival sau când ne (mai) invită câte un prieten, între prieteni la cluburi. În rest ne întâlnim la Gabi, cântăm şi ne bucurăm de pasiunea comună. De ceva ani, cam de 10 ani am rămas împreună într-o chimie armonioasă, cu Ionut Constantin (YOKO) specialist în engleză, voce, Vlad Isac, un foarte tânăr şi bun baterist, Andras Vetro, CHITARIST şi PROFESOR DE GRAFICA, Gabriel ISAC, NEMURITOR şi INSPIRAT şi eu, Cristi OPREA designer (aproape pensionar, dar nu contează)  nedespărţit de blues şi muzicuţele mele. Vlad Isac încă de la 14 ani a venit alături de noi, între timp a absolvit conservatorul din Braşov.

Totul este în spiritul unei mari prietenii, am parcurs ani buni pe un covor de blues, mereu simţim o energie care ne face să comunicăm sincer şi inspirat.” (Cristian Oprea)

„Recitalul trupei Fernet Blues Company de la Tuşnad Blues Fest, pe care i-am văzut şi în oraşul de origine, cu altă ocazie, a fost impresionant. Nici ştiu pe cine să laud mai mult! Toţi au dovedit un profesionism desăvârşit şi o vitalitate de invidiat. Cristian Oprea mi-a amintit de recitalul excepţionalului Charlie Musselwhite de la Bucureşti, când ne-a lăsat pe toţi cu gura căscată, de temperamentul şi intensitatea cu care ne-a cântat, vocal sau cu muzicuţa, compoziţii proprii sau coveruri clasice. Gabi Isac este un basist cu groove atomic, iar fiul lui, Vlad Isac, îi moşteneşte cadenţa, însă studiul individual i-a desăvârşit un tipar ritmic fecund. Astfel, pe acest fundal bine chibzuit au putut susţine harnice ofensive chitaristice Vetró Bodoni Sebestyén András şi energicul vocalist Ionuţ „Yokko” Constantin. În concluzie, Fernet Blues Company are vibraţie, aromă şi substanţă!” (Radu Lupaşcu)

Extras din volumul în curs de apariţie, Blues, made in Romania de Radu Lupaşcu

15 februarie 2021

Foto Fernet Blues Band: Vetró B. Sebestyén András