De la ONE la A1

Întotdeauna am susţinut performanţa live! Ea ne hrăneşte, ne învaţă şi ne bucură sufletul lacom de vii întâmplări muzicale. Încă de la ultimul concert aveam făgăduiala revenirii cu un nou experiment organic-zgomotos, marca Marius „Bubu”Luca! Iată că de această dată, avem şi un stimulent concret, un album cu 15 piese din epoca de aur a rockului românesc. Pentru cei rămaşi cu noi, în lumea muzical-pâmânteană a anului 2023, evenimentul mai sus-numit, De la ONE la A1, este o ocazie rară, de bucurie, de nostalgie şi prietenie. Nu-l rataţi!

„Și ce loc putea fi mai potrivit pentru un concert de muzică bună și spirit rock decât The Pub Universității, în inima Bucureștiului organic și zgomotos? Pe 28 septembrie 2023, Organic Noise Experiment, proiectul metrocker-ului Marius Luca, revine în centrul muzicii bune și al atenției degustătorilor de muzici şi timpuri alese.” (Claudiu Oancea)

Radu Lupaşcu

Interviu inedit cu Marius Bubu Luca

1. Aşadar, o nouă revenire în Bucureşti, la The Pub Universităţii, o invitaţie la un concert semi-unplugged şi album document de lansat! Ce înseamnă pentru tine acest nou experiment cu public, De la ONE la A1?

Ca de obicei, o evoluție, o avansare. Să nu uităm că de-a lungul modestei mele cariere muzicale (să zicem așa), și a vieții în general, am trecut prin numeroase metamorfoze: ghitarist (patru ani de studiu ghitară clasică, pop, rock, prog etc.), solist vocal, percuționist, basist și, în final, redevenit ghitarist acustic; “full circle” - cum se zice peste ocean. Menționez că numai acest experiment organic și zgomotos - O.N.E. - (care anul acesta a împlinit 10 ani de existență) a însemnat numeroase schimbări: de la “power trio” la “dynamic duo”, iar în final la solo acustic amplificat. Fiecare schimbare a însemnat o reinventare, transpunere de repertoriu etc. Într-un cuvânt, adică două: multă muncă! Dar și satisfacții. Viața se desfășoară, iar eu particip. Cred că perseverența și calitatea muzicii mi-au prezervat fanii și întotdeauna la concerte pe lângă fețe cunoscute văd și fețe noi, unele tinere, altele cu suflet tânăr. Experimentul organic continuă, cu zgomot!

2. Albumul ce se va lansa, o amintire a frumoşilor ani METROCK, este o premieră pentru istoria rock românească, iar caseta document după care a fost realizat CD-ul nu a fost de cea mai bună calitate, dar nici foarte proastă. Ce este, de fapt? Este o înregistrare de acum 40 de ani, cu mici imperfecţiuni tehnice, la ce se ne aşteptăm?

La un fel de “bootleg” de cea mai bună calitate, pot să spun fără falsă modestie. De câțiva ani buni, de când am descoperit, la instigația lui Claudiu Oancea (care vă va blagoslovi cu un album pe vinil, selecțiuni - "best cuts” - de la același concert) caseta cu pricina, am lucrat la acest proiect “on/off” (pauzele fiind necesare pentru menținerea perspectivei și a sănătății mentale a echipei de producție). Fiindcă veni vorba, am avut asistența echipei mele de producție: inginerul de sunet Dave Traina și “master masterizator Comrade Mojo” (Dimitri Condax și-a schimbat pseudonimul în “Comrade Mojo” după repetate masterizări ale acestui album, care a fost o provocare pentru toți, dar mai ales pentru el). Despre valoarea și însemnătatea istorică, doctor în istorie Claudiu Oancea este mult mai în măsură să vă edifice. Din câte știu nu a mai fost nici o trupă din acele vremuri care să imprime un concert în întregime, iar această imprimare a fost un “happy accident” în cazul nostru. Cei care au ascultat până acum albumul au avut numai elogii de adus. Se pare că atmosfera s-a transferat cu succes pe casetă, și de acolo pe CD.

3. Ce sentiment te încearcă de fiecare data când revii în România şi cum simţi reacţia publicului, a celor care te-au cunoscut în anii METROCK, dar şi a tinerilor?

În ultimii ani am venit destul de des în ROMÂNIA cu concerte și recitaluri O.N.E, întotdeauna cu un spectacol diferit de precedentul și de cel care a urmat. Întrucât nu am sponsori și nu sunt implicat nici d.p.d.v. politic, nici religios, am un public, dacă nu foarte numeros, foarte fidel. Cei ce vin vor să savureze EXPERIMENTUL și să-și procure produsele O.N.E. care nu se pot achiziționa în altă parte, decât la mâna a 2-a.

Întotdeauna revin cu plăcere și bucurie în România, ca să îmi revăd cercul de prieteni la concerte, cunoscuți și sub denumirea de “fani”, mai mult VAP (Very Authentic Persons) decât VIP (Very Important Persons). Personal prefer autenticii, celor importanți. Un concert O.N.E. este întotdeauna o comunicare între public și scenă, o celebrare a diferitelor etape din cariera mea. De această dată accentul este pe perioada METROCK, din motive evidente. Fanii vechi și noi, pentru că am remarcat fețe tinere la mai toate concertele, vor avea ce vedea și mai ales ce auzi!

4. Ce părere ai despre actualul mesaj al muzicii rock? Este bine ca el să fie apăsat, zgomotos, uneori grohăitor de antipatic sau eşti adeptul mesajului clasic, cu melodie, solistică şi, bineînţeles, texte combative, pline de atitudine?

Întrebare un pic dificilă. Dacă este vreun mesaj personal, mi-a scăpat. Probabil că nu sunt singurul adept al dictonului care spune că “muzica fără dinamică, ZGOMOT se cheamă”. Da, îmi place MUZICA, melodie, ritm, puțină virtuozitate, când și dacă piesa o cere, cu texte care transmit un vibe, ce provoacă emoții în sufletul ascultătorului. Și puțină varietate este întotdeauna binevenită.

5. Repertoriul noului eveniment O.N.E. va cuprinde şi piese noi? Ce ne pregăteşti?

Surprize, ca de obicei. Piesele din repertoriul METROCK, dar evident rearanjate/recompuse pentru ghitara acustică și readuse ca sonoritate în sec XXI. Variantele ’82 le puteți asculta pe acest CD “METROCK In Concert” sau pe vinylurile vremii. De asemenea, piese din repertoriul METROPOL si COMPACT, toate în variante noi, diferite de la recitalul din anul trecut. Vor fi și câteva piese noi, încă neînregistrate pe vreun album. De menționat că vor fi la îndemână câteva “programe de concert” pentru cei veniți devreme, unde se află o descriere destul de amănunțită a pieselor și ordinea în care vor fi prezentate.

6. Metropol este, fără îndoială, una din reperele rockului românesc cu mare personalitate, încă am vinilurile şi mă bucur de ele. Aţi sărbătorit 50 de ani de la înfiinţare în anul 2018. Formaţia a fost înfiinţată la Oradea în 1968! Când ai intrat în trupă şi care au fost motivele ieşirii din trupă?

Am intrat în METROPOL în primăvara anului 1979 (luna martie, dacă nu mă înșel, eram încă în timpul serviciului militar obligatoriu). Am ieșit din trupă în luna mai al aceluiași an și am fost reprimit în luna iunie. Am rămas în trupă până la sfârșitul anului 1980. Am plecat de la METROPOL ca să înființez trupa METROCK, printre altele... Dar acesta a fost motivul principal. Pentru cei interesați, probabil că voi elabora mai pe larg în volumul autobiografic pe care-l pregătesc.

7. ”Bubu părăseste Metropolul, împreună cu o mare parte din aparatura de sunet, (celebrul mixer ‘Vaporul’ făcut de Virany și Orban, aflat din 1987 în posesia mea, și pe care am să-l donez muzeului rockului, când se va deschide), pentru a înfiinta o noua trupă, pe care o va numi Metrock, care-i va reuni, pe lângă Bubu, pe Joe Balogh chitară, Ladislau Balazs drums, Nagy Gabor bas. Pentru un succes sigur și rapid, Bubu apelează la un subterfugiu, el intitulează turneul ‘De la METROPOL la METROCK’, multă lume crezând că în spectacol va vedea trupa Metropol, pe albumul 3 existând o piesă cu numele Metrock. După primul turneu reușit, Metrock își consolidează baza de fani, mai ales că apăruseră în sfârșit la televizor, dar nu la vreo emisiune de muzică, ci la ‘Reflector’, la rubrica: ‘așa nu’,din cauză că aveau plete și barbă”. Cum comentezi această afirmaţie răutăcioasă a lui Rareş Totu?

Pe Rareș Totu nu îl cunosc personal și nu știu unde era și ce făcea când s-au petrecut evenimentele respective. Știu precis că nu era acolo. Deci, poate avea doar o informație de mâna a doua și potențial subiectivă. Nu cred că este “răutăcioasă” afirmația, mai degrabă hazardată și exprimată fără ca să verifice în prealabil validitatea celor aflate din sursa pe care a avut-o. 1. Aparatura despre care vorbește îmi aparținea de drept. O cumpărasem cu acte în regulă, în fapt orișicine ar fi putut să o achiziționeze. “Moșu” Viranyi pleca definitiv din România și o scosese la vânzare. 2. Succes sigur și rapid nu a existat la vremea aceea-n rockul românesc (dacă a existat vreodată, oriunde, mă îndoiesc!) 3. Nu era vorba de nici un “subterfugiu”, ci doar de o idee care mi s-a părut bună și conținea un adevăr: faptul că părăsisem trupa METROPOL și înființasem trupa METROCK. 4. Trebuia să fii orb, sau retardat să crezi că este vorba de trupa METROPOL. Cu excepția mea (care mergeam de la METROPOL la METROCK), ceilalți trei membri de pe afiș nu seamănau nici pe departe cu cei din METROPOL, (decât ca aveau păr lung și ceva păr facial!) 5. Piesa METROCK de pe “Metropol 3” îmi aparține. 6. Pe când am apărut în, și la “REFLECTOR” (singura apariție METROCK la televiziune!) trupa era deja cunoscută prin munca asiduă și grea: turnee continue, apariții pe vinilul “FORMAȚII ROCK (5)” (n.r. piesa Dans deschide compilaţia casei de discuri Electrecord, iar pe faţa B a vinilului Metrock mai apare cu: Efect secundar şi Setea de iubire), piese la radio și în topuri, iar filmarea a fost făcută la COSTINEȘTI, unde nu cânta orișicine. Cam atât deocamdată la acest subiect. După cum am menționat anterior, voi elabora în lucrarea autobiografică, ce urmează în curând.

8. A existat un episod Compact cu Marius Bubu Luca? Care este povestea formării grupului, eşti chiar unul din fondatorii lui?

Da, așa este! Am fost nu numai membru fondator, dar și cel care i-a dat numele și primul “bona fide” lieder al grupului. Primele imprimări “Rock and Roll”, “Basm” și “Visul unui slujbaș” la Radio Cluj, s-au făcut cu mine. Un alt membru fondator, scos complet din istorie, a fost Balazs “Țâlă” Ladislau, percuționist excelent, cu care am fondat mai apoi și trupa METROCK. Îl puteți asculta, cu un exemplar solo de tobe, pe prezentul album “METROCK In Concert” (ca și pe toate imprimările METROCK, de altfel).

9. Metrock a luat fiinţă în 1980 din scindarea Metropol. Istoria grupului este scurtă, dar albumul Castelul de nisip este de certă valoare pentru rockul românesc! Care au cauzele acestei despărţiri şi cum de-a apărut un alt grup intitulat tot Metrock şi de ce? Există două albume despre care nu cunosc multe amănunte: A Kind of Hell (1994) şi No Reason (1998). Ai vreo legătură cu ele?

Mulțumesc pentru aprecierile referitoare la “CASTELUL DE NISIP”! Am să-mi permit o mică corecție: METROPOL nu s-a scindat la plecarea lui “Moșu” Viranyi și a mea. Cei doi membri rămași și-au continuat activitatea sub același nume. METROCK s-a format, nu prin “scindare”, ci ca orice trupă, prin unirea forțelor unor muzicieni determinați, disciplinați, și cu un țel comun. Că am avut șansa să avem succes, s-a datorat în mare parte muncii asidue, și unui car de noroc (cu toate ce le implică: timing, bine pregătiți cînd bate oportunitatea la ușă, etc.). Dar fără materialul original, chimie de trupă și puțin talent, doar norocul și munca nu puteau aduce trupa unde a ajuns. Asta pentru clarificare, dacă mi-e permis! Acum, că să revenim la întrebarea ta: am părăsit România și implicit trupa METROCK în luna august 1982, exact în timp ce cântam pe litoral. Le-am lăsat băieților toate sculele: P.A. instalația de lumini, ghitări, amplificatoare, etc. fără a lua nici un ban. Ce puteam face cu banii? Plecam în câteva scurte zile, căci îmi ieșise în sfârșit pașaportul, iar comunismul în România părea etern. Aveam dreptul să iau doar 23 kg cu mine! Ar fi interesant, frate Rareș Totu, să aud cum ți-a ajuns “Vaporul”, cum îi spui, în posesie. Sper că tot gratis, că doar “dar din dar se face rai” și muzicienii au suflet mare, nu?!? Deci, nu că nu știu, dar habar n-am de ceea ce s-a întâmplat după plecarea mea, că n-am fost de față. Despre METROCK-ul lui Ioniță am auzit de la Lenți Chiriac acum vreo 10 ani. Cu Ioniță m-am întâlnit anul trecut la “THE PUB” (la “marțea marțienilor”) că la concert nu a venit (bănuiesc din motive de sănătate), dar nu am discutat nimic despre METROCK-ul I(oniță), sau cum i-o fi zicând. Deci, n-am nici cea mai mică legătură. În ce mă privește, METROCK a fost o singură trupă, care a durat o perioadă fabuloasă de 18 luni, cu aceeași componență, fără scandaluri de prost gust (numai scandaluri de bun gust, sau cu gust bun, cum vrei să o interpretezi!) - meteorică, și a cărei traiectorie poate se mai zărește pe fundalul rockului românesc.

10. Ultima întrebare este despre Canada şi legătura ei cu România. Bănuiesc că ai multiple contacte cu românii noştri emigraţi în această minunată ţară a lacurilor. Ce fac românii acolo, se duc la pescuit, fac sport, cântă, dansează, s-au reinventat, muncesc la stat, au servici sau jefuiesc bancomate? Cum se trăieşte într-o ţară ecologică? În ceea ce te priveşte, ai propriul tău business? Ai 41 de ani de Canada…

O altă întrebare, care îmi dă de gândit! Una din multiplele legături ale CANADEI cu ROMÂNIA sunt și eu, modestul, dacă ne gândim bine. Parte a răspunsului l-ai dat singur “all of the above” toate cele de mai sus: care pescuiesc, care jefuiesc, etc. Se trăiește relativ bine într-o țară ecologică. Acum, cu globalizarea, la fel ca și într-una ne-ecologică sau aproape: “cine are, bea și mănâncă, cine nu, stă și se uită” ar fi zis bunicul meu. Da, am propriul meu atelier de luterie (reparat, ajustat, întreținut instrumente muzicale - ghitări, mai ales) și mai fac și sonorizări ocazional (sunt inginer de sunet cu diplomă în regulă de la Institutul TREBAS - diplomă, care, ciudat, nu mi s-a cerut niciodată la vreun contract). Da, 41 de ani în CANADA împliniți pe data de 17 august. Din acești ani, 18 am fost muzician profesionist, adică mi-am câștigat pâinea prin muzică (1982-2000), 2 ani am fost inginer de sunet profesionist și șef de sunet la CABARETUL CAZINOULUI din MONTREAL, lucrând activ la toate festivalurile de renume din MONTREAL (Jazz Fest, Just For Laughs, Francofolies, etc, perioada 2000-2002), șase ani am fost lutier la unul din principalele magazine de muzică din MONTREAL (2002-2008), iar din 2008 mi-am deschis propriul atelier de luterie și am reînceput să mă ocup de muzică, deci, ce câștig și încă pe deasupra, cheltuiesc pentru această pasiune. Sunt un “pro” (sarcasm intenționat)! În încheiere, știi cum poți face un muzician să aibă un milion de dolari!? Răspuns: îi dai trei milioane, ca să înceapă! Și ca să terminăm într-o notă serioasă cât de cât: după atâția ani, este vreo linie care divide: tehnicianul, compozitorul, producătorul, vocalistul, basistul, ghitaristul, etc, pentru mine? Poate că o fi fost în trecut, dar zilele acestea mă consider doar un muzician. Și acest fapt este important acum, pentru că fiecare muzician trebuie să facă orice poate pentru a supraviețui. Mă consider destul de norocos, pentru că mi s-a permis să încerc o cale diferită și să continui “EXPERIMENTUL”. Se pare că funcționează. Din fericire, traiectoria carierei mele muzicale mi-a permis să revin la ghitara acustică, dar într-un fel mai complex decât doar ca simplu ghitarist. Nu știu sigur, unde m-aș situa dacă lucrurile nu s-ar fi întâmplat în felul acesta. Mulțumesc pentru timpul și atenția acordată!

Mulţumesc şi mult succes!

Interviu realizat de Radu Lupaşcu

13 septembrie 2023

Foto: arhiva Marius Bubu Luca