Olimpul titanilor: Free

Grupul Free a luat fiinţă oficial în data de 19 aprilie 1968, chiar în ziua de naştere a celui mai important reprezentant al blues-ului alb britanic, Alexis Korner. Acest lucru s-a întâmplat într-o primă sesiune de improvizaţii, la Nags Head în Battersea, Londra. În acea seară, Paul Rodgers (voce), Paul Kossoff (chitară), Andy Fraser (bas) şi Simon Kirke (baterie) s-au numit … FREE. Numele le-a fost sugerat chiar de Alexis Korner, ales după numele unui mai vechi grup de-al său "Free at last" din 1967 (iniţial, băieţii îşi doreau numele Heavy Metal Kids).

După explozia blues-ului alb din 1968, scena londoneză era în plină ascensiune, nume ca Jethro Tull, Fleetwood Mac sau Procol Harum erau pe buzele tuturor, dar factorii dominanţi rămâneau Alexis Korner şi John Mayall, descoperitori şi modelatori de talente, prin ale căror grupuri (sau şcoli de blues) au trecut Eric Clapton, Jack Bruce, Andy Fraser, Graham Bond, Ginger Baker, Peter Green, Mick Taylor, Jon Mark, Aynsley Dunbar, Charlie Watts, Long John Baldry, Dick Heckstall-Smith, etc.

În blues combo-ul Black Cat Bones, ce cânta deja în deschiderea unor concerte Ten Years After, Pink Floyd, Fleetwood Mac, Champion Jack Dupree (boxerul de culoare, celebru pianist de East-Coast Blues), activau fraţii Stuart şi Derek Brokes (bas şi chitară ritmică), Paul Kossoff (lead guitar), Paul Tiller (voce) şi Frank Perry (baterie), înlocuit de Simon Kirke. Paul Kossoff (născut în 14 septembrie 1950, la Hampstead, London), fiul celebrului actor englez David Kossoff, era un chitarist cu totul special, plin de naturaleţe, foarte inventiv, liniştit, întruchiparea adevăratului slowhand, împreună cu Simon Kirke (n: la 28 iulie 1949, în Shrewsbury), părăsesc Black Cat Bones şi îi recrutează pe Paul Rodgers (n: la 17 decembrie ’49, la Middlesbrough), solist vocal in Brown Sugar Band ce activa la Londra, la Clubul The Fickle Pickle şi pe basistul Andy Fraser (n: în 7 august ’52 la Shropshire), ce tocmai trecuse prin şcoala John Mayall's Bluesbreakers.

Cei patru au început turul barurilor şi al cluburilor londoneze, până când acelaşi Alexis Korner i-a prezentat lui Chris Blackwell de la Islands, semnând un contract pe 6 luni. Urmează un mare turneu american plin de succese, cu apariţii de răsunet la Madison Square Garden, în New York. La întoarcerea în Anglia, produc primul lor album, intitulat Tons of Sobs, lansat în noiembrie ‘68. Albumul produs de Guy Stevens este un debut promiţător, un blues expresiv, în umbra creaţiilor Cream, cu majoritatea pieselor semnate de Paul Rodgers şi un cover The Hunter, după versiunea lui Albert King, la piesa celor de la Booker T. & The MG’s. Va urma în 1969, un al doilea turneu în America, împreună cu supergrupul Blind Faith. Paul Kossoff declară că este impresionat de Eric Clapton şi ar dori să-i calce pe urme.

În octombrie al acelaşi an, apare al doilea LP, numit simplu Free, cu o copertă îndrăzneaţă, ce este primit foarte bine de critică şi public. Duo-ul componistic Fraser – Rodgers (la numai 17 ani, respectiv 19 ani), semnează majoritatea pieselor, conturând sound-ul distinctiv Free, un blues–rock sobru şi viguros. Un album plin de dragoste, însufleţit de vocea caldă a lui Paul Rodgers.

Anul 1970 avea să devină o culme a succesului FREE, datorită apariţiei în luna iunie a albumului de ”aur”, Fire And Water. Acest LP s-a vândut în Anglia, în 400.000 de exemplare, iar single-ul All Right Now (compoziţie Fraser – Rodgers), devine cel mai cunoscut cântec Free, unul din marile hituri ale generaţiei lor. David Sinclair îşi amintea în decembrie 1990: “I-am văzut pe Free cântând live în trei ocazii: la "Fairfield Halls" în Croydon, în 1970 la Isle of Wight Festival şi la "Greens Play House" în Glasgow. Acolo am simţit întotdeauna acea aură evidentă a magiei muzicii lor. Primul lucru care te impresionează este austeritatea decorului scenei. Toba lui Simon Kirke era flancată de cele două boxe mari şi simple ale firmei Marshall, una pentru basistul Andy Fraser şi cealaltă pentru chitaristul Paul Kossoff. În faţa vocalistului Paul Rodgers prezidează singurul microfon la vedere, fixat solid în suport, în poziţie verticală”. Vocea fără greşeală a lui Paul Rodgers, calmă, liniştită, intimă, pe de-o parte şi chitara dramatică, convingătoare, cu acel tremolo distinctiv Kossoff, pe de-alta, fac din piesele albumului un deliciu al auditoriului. Intenţionat i-am lăsat la urmă pe Fraser şi Kirke, un veritabil duo Bruce-Baker, o excepţională secţie ritmică, fără de care dinamismul grupului Free nu ar exista. De la balada blues Oh I Wept, la minunata Don’t Say You Love Me, de la soul–rock-ul Mr. Big, la faimoasa All Right Now, tensiunea creşte la maximum, plăcerile de-acum ale compoziţiilor Fraser-Rodger rămânând vii mai bine de patruzeci de ani. În acelaşi an participă la Festivalul din Insula Wight, la Freswater, în faţa a 500.000 de spectatori, având o evoluţie excelentă, eveniment înregistrat parţial pe banda video The Best Of Free.

Următorul album lansat în decembrie 1970, se numeşte Highway, cu un remarcabil single, The Stealer, care din păcate anunţă veşti proaste. La revenirea dintr-un mare turneu din Japonia şi Australia, în 9 mai 1971 are loc prima despărţire a grupului, din cauze care nu sunt cunoscute pe deplin nici astăzi. Se pare că lipsa de maturitate a membrilor grupului ar fi avut cuvântul decisiv. În 1998, Paul Rodgers recunoştea într-un interviu acordat postului de televiziune VH-1 că: “Totul venise prea mult şi prea curând”.

În iunie 1971 apare al cincilea album, înregistrat în concert, Free Live, o mărturie a vremurilor bune, un îndrumar de blues-rock pentru urmaşi, dar din păcate cei patru erau deja despărţiti. Paul Rodgers formează Peace, care se dezmembrează după turneul de promovare, iar Andy Fraser, trio-ul Toby (cu chitaristul Adrian Fisher ulterior la Sparks şi bateristul Stan Speake). Kossoff şi Kirke vor forma cu basistul japonez Tetsu Yamauchi (n. 1947, Fukuoka) şi texanul John Bundrick "Rabbit" (claviaturi şi voce, compoziţie), grupul Kossoff Kirke Tetsu and Rabbit înregistrând albumul omonim (invitat B.J.Cole, steel guitar), primit bine de public, pe care personal îl consider un adevărat album Free, ce poate ocupa un binemeritat loc lăngă toate albumele Free sau Bad Co. din colecţia dvs. Pianul, orga sau melotronul, de o mare varietate interpretativă, au lăsat loc liber desfăşurării impresionantelor intervenţii chitaristice Kossoff, secondate de o respectabilă formulă ritmică, totul amintind de epoca glorioasă a grupului Free. Piesa Just for a Box, compoziţie Kossoff, a fost inclusă în antologia The Free Story, o compilaţie autorizată a grupului Free, grup ce alături de Cream şi Led Zeppelin, face parte din cele mai importante creaţii Rock ale Imperiului Britanic, din ultimii 40 de ani.

Reformarea grupului se va produce în ianuarie 1971. Simon Kirke îşi aminteşte: “I-am văzut pe Paul Rodgers şi Andy Fraser vorbind despre reunirea noastră; cred că ei si-au dat seama că Paul Kossoff era pe un drum fără întoarcere şi au vrut să-l atragă din nou în munca dinainte, atât de dragă lui şi să se rupă cumva de droguri”. Din păcate starea sănătăţii lui Paul Kossoff se deteriora din cauza consumului excesiv de stupefiante. După lansarea albumului Free At Last, turneul american va eşua datorită exclusiv lui Paul Kossoff care ajunge să cânte fals, să se împiedice de fire, să cadă pe scenă, în lacrimile de regret şi compasiune ale spectatorilor. Fructul acestei reuniuni, Free At Last, apărut în iunie 1972, este un album lipsit de vlagă, doar piesa Little Bit Of Love, mai aminteşte de energia creatoare a membrilor Free.

La o lună după aceasta, în ajunul unui mare turneu în Japonia, Andy Fraser părăseşte definitiv grupul fiind înlocuit cu Tetsu Yamauchi. Paul Kossoff fiind bolnav, nu poate pleca în turneu, iar Rodgers preia chitara. Este cooptat în trupă John Douglas Bundrick “Rabbit”, la claviaturi.

La întoarcerea din turneu, Free îşi înregistrează cântecul de lebădă, intitulat (sugestiv) Heartbreaker. Este un album foarte reuşit, pe care va apărea şi Paul Kossoff. Rabbit îşi aduce contribuţia la realizarea discului, semnând două piese valoroase, Muddy Water şi Common Mortal Man, iar Paul Rodgers compune superba Come Together in the Morning, de rezistenţă rămânănd ultimul mare hit Free, Wishing Well, compoziţie a întregului grup, cu care îşi ia rămas bun de la public.

După editarea albumului, grupul va pleca într-un nou turneu în America, cu Wendell Richardson (ex. Osibisa) la chitară, iar la sfârşitul anului 1973, grupul este părăsit de Tetsu Yamauchi, cooptat în grupul lui Rod Stewart, The Faces. Rabbit înregistrează primul album solo, Broken Arrows (1973), iar Paul Kossoff pune bazele trupei proprii, Back Street Crawler, cu care pleacă în turneu după lansarea albumului cu acelaşi nume, în noiembrie 1973. La un an după lansarea celui de-al doilea, The Band Plays On, în martie 1976, moare la numai 25 de ani, în somn în timpul unui zbor spre America. Andy Fraser întemeiază cu vocalistul Frankie Miller (ex. Jude) cu Robin Trower şi Henry McCullogh, grupul Miller Fraser Band, iar mai apoi Andy Fraser Band cu Nick Judd (clape) şi Kim Turner (baterie) înregistrează în ’75 două albume la CBS, după care se retrage definitiv din activitatea concertistică, bucurându-se de prolifica perioadă Free.

Rămaşi singuri, Rodgers şi Kirke anunţă desfiinţarea grupului, iar în decembrie ‘73 formează una dintre cele mai iubite trupe ale istoriei muzicii Rock, Bad Company. Împreună cu Raymond “Boz” Burrell (ex. King Crimson) la chitara bas şi Mick Ralphs (ex. Mott The Hoople) la chitară, Simon Kirke şi Paul Rodgers (a.k.a The Voice) vor crea … o altă poveste, care va ajunge şi în Bucureşti, cu un inepuizabil Paul Rodgers, plin de aceiaşi poftă de viaţă şi plăcere de-a cânta blues.

Radu Lupaşcu
18 noiembrie 2013

Discografie Free

1. Tons Of Sobs - 1968

2. Free - 1969

3. Fire And Water - 1970

4. Highway - 1970

5. Free Live! - 1971 - jun. U.K.

6. Free Live! - 1971 - july. U.S.A.

7. Free At Last - 1972

8. Heartbreaker - 1973

9. The Free Story - 1974, U.K.

10. The Free Story - 1974, Canada

11. The Free Story - 1974, Germany

12. The Best Of Free - 1975

13. Pop Chronik - 1975

14. Free ' N Easy Rough ' N Ready - 1976

15. Completely Free - 1982

16. The Picture Disc - 1982

17. 25 Years Of Radio 1 - 1990

18. Entouch - 1991

19. The Best Of Free - All Right Now - 1991 - Ian.

20. The Best Of Free - My Brother Jake - 1991 - Feb

21. Doin ' What I Gotta Do - 1992

22. Before The Fall (Peel Sessions 1967-1977) - 1992

23. The Molten Gold - Antology - 1993

24. The Best Of Free - Video - 1989

25. The Best of Free: All Right Now - 1991

26. Molten Gold: The Anthology - 1994

27. Free: All Right Now - 1999

28. Songs of Yesyerday - 2000

29. Universal Masters Collection - 2001

30. Free – Live At BBC - 2006

31. Rock Legends - 2008