OCTOBER SONGS – noi daruri discografice

După un răstimp estival cu multe... grade plus un septembrie precumpănitor torid, iată că anotimpul autumnal şi-a intrat efectiv în drepturi abia în vijeliosul octombrie! Şi odată cu el – căci cum altfel, nu-i aşa, toamna se numără bobocii (de raţă? de gâscă? de lebădă?) – ne-a bucurat lansarea a trei producţiuni discografice eclozate din ouăle măiestriei, în arealul de apartenenţă al genului ce face obiectul preocupărilor noastre, jazz-ul. Drept care înserăm în rândurile de faţă succinte considerente asupra lor, fără a intenţiona în vreun fel, a-i face concurenţă prietenului recenzent FSU.

Editura Casa Radio – bravo ei! – şi-a făcut o datorie de conştiinţă faţă de unul dintre instrumentiştii improvizatori cei mai apreciaţi ai Big band-ului din str. General Berthelot, regretatul clarinetist şi saxofonist Alin Constanţiu (12 august 1939 - 28 martie 2011), prin cumularea pe un CD purtând genericul „When The Saints Go Marchin’ In” a nu mai puţin de 21 înregistrări din fonoteca instituţiei media, realizate la începutul actualului mileniu de grupul „Remember ’26”, septet dixieland alcătuit exclusiv din componenţi ai amintitului Big band. Prin urmare, Alin Constanţiu - clarinet, saxofon tenor, lider, Ioan Păun alternativ cu Silviu Albei la trompetă, Corneliu Meraru - trombon, George Natsis - pian, Marian Georgescu - ghitară, Eugen Tegu - ghitară bas, Marian Toroimac - baterie plus vocalistul invitat Berti Barbera şi-au încordat strunele talentului şi ale experienţei profesionale spre a reconfigura în spirit cât mai apropiat de autenticul ambient stilistic al jazz-ului tradiţional şi clasic swing, piese celebre din primele decenii ale veacului trecut. Fiindcă aşa cum afirma ilustrul trompetist de culoare Wynton Marsalis – „în jazz-ul tradiţional se regăsesc în germene toate elementele evoluţiei de mai târziu a genului”, admirabilele cover-uri conferite de susamintiţii interpreţi unor teme ce au făcut istorie în evoluţia genului, precum „Rosetta”, „I’’ve Found A New Baby”, „Cheek To Cheek”, „An American In Paris”, „I Can’t Give You Anything But Love”, „Indiana”, „Alexander’s Ragtime Band”, „St. Louis Blues”, „Mack The Knife”, „Jeepers Creepers” fac deliciul melomanilor, inclusiv (ori preferabil mai ales) graţie inspiratelor contribuţii improvizatorice. Aşadar – remember twenty six... mai pe româneşte spus, spre delectarea auzului, să rememorăm împreună jazz-ul anilor ’20 şi următorii! Lansarea albumului a avut loc în seara de 11 octombrie 2018 în foaierul Sălii din strada General Berthelot nr. 60 – 64, la finele unui foarte reuşit concert susţinut de Big band-ul Radio dirijat de Ionel Tudor, având-o ca invitată pe apreciata vocalistă Marta Hristea, actualmente aparţinând diasporei române.

Şi dacă vorbim de cover-uri, ne bucură să revelăm lectorilor acestor rânduri un surprinzător de reuşit omagiu peste timp adus şlagărelor autohtone inter- şi post-belice. Şi fireşte, implicit acelor compozitori al căror ADN creativ s-a transgresat în substanţa acelor hituri! Meritoriu responsabil cu împlinirea intenţiei de a elabora noul album „Nopţi cu lună-n Bucureşti”, cu selecţia setlistului, cu reunirea amplului aparat orchestral cuprinzând instrumente de sulflat, de coarde şi o secţie ritmică din care a făcut parte ca baterist (laolaltă 27 instrumentişti) a fost Tudy Zaharescu – mai curând cunoscut ca experimentat ritmician şi abia mai nou în ipostaze de compozitor, aranjor, dirijor. Drept personaj de asemenea definitoriu pentru calitatea discului s-a impus aranjorul american Doug Walter, veritabil maestru al mixării culorilor timbrale în orchestraţii ample, învăluitoare, de înaltă ţinută, cum rar se mai fac auzite în zilele noastre. Şi nu în ultimul rând şi-au pus amprente inconfundabile pe rostirea solistică a melodiilor, în principal Ana Mardare, vocalistă de intensă vibraţie afectivă, posesoarea unui glas pregnant, suplu, deosebit de plăcut şi, în două dintre cele nouă secvenţe ale CD-ului, cântăreaţa de o aparte fervoare şi implicare interpretativă Nidia Moculescu. Fie că ne referim la „Nopţi cu lună-n Bucureşti”, şlagărul-titlu al albumului, datorat lui Sile Dinicu, fie la piesele „Vrei să ne-ntâlnim sâmbătă seara” şi „Astăzi e ziua ta” de Ion Vasilescu, „Prieten drag” de Radu Şerban, „Merit eu” de Vasile Veselovski, „Să-mi cânţi cobzar” – autor Eugen Seno Ionescu, „Oameni” de Marius Ţeicu ori „Singurătatea mea” de Horia Moculescu, apare simptomatic harul, capacitatea inventivă a făuritorilor unor lumi de frumuseţi fără vârstă, lesne de reţinut şi fredonat. Şi pentru a demarca graniţa capilară dintre componentele fuziunii pop-jazz, menţionăm aportul improvizatoric al ghitaristului Jean Stoian şi al orchestratorului Doug Walter la pian. La cele opt amintite şlagăre, Tudy Zaharescu a ţinut să memoreze pe disc şi un succes propriu, compoziţia numită „Mereu învingător” cântată de Ana Mardare care este şi autoarea versurilor.

Urmând discului de autor dedicat aceluia care a fost Marius Popp – unul dintre „monştrii sacri” ai jazz-ului nostru, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România a dat la iveală în colecţia „Antologia Muzicii Româneşti: Jazz Music” un al zecelea album concretizat ca Portret componistic Cătălin Tîrcolea. Prolific izvoditor de albume (prezentul CD purtând numărul 24 în discografia proprie a autorului interpret!), Cătălin Tîrcolea ne-a dăruit şi şi-a cadorisit sieşi un convingător rezumat sonor-expresiv al creaţiei, un summum ce include patrusprezece secvenţe pe care le-a configurat / cenzurat în complexa postură de poli-instrumentist, de compozitor, aranjor, producător, regizor muzical. De la descoperirea de către artist a naiului în 1970 şi focusarea interesului asupra acestui instrument constituind pentru el de atunci înainte principala sursă de sunet la care s-a raportat întreaga carieră interpretativă fulminantă, în ţară şi peste hotare, preocupările şi realizările sale s-au diversificat benefic. Asimilate drept auxilii ale măiestriei, sintetizatorul, vioara şi naiul, mai ales naiul au constituit ulterior reperele timbrale ale celor trei albume discografice „Synvionai”, (2007 – 2013) cărora le aparţin selecţiunile compendiului de faţă. Fie că este vorba despre piesele „Do It”, „Carribean Cha Cha Cha”, „Love Under The Moonlight”, „Balada 9” aparţinând celui dintâi disc al trilogiei amintite, fie despre compoziţiile de lexic modal, structură arhitectonică şi expresivitate tipice contextului blue cuprinse în „Synvionai II” precum „Mr. Blue”, „In A Blue’s Tone”, ori despre „Sketches Of Absurdistan”, „Dr. Music”, „Cat Samba” din discul nr. 3, datele de ambient rămân caracteristice universului sonor şi de simţire „marca Tîrcolea”. Protagonistul s-a implicat multiplu ca interpret uzitând atât instrumentele propriuzise cât şi cele sintetizate electronic (semplerizate), dar a apelat deopotrivă la eminenţi colaboratori: basistul Decebal Bădilă, ghitaristul Nicu Patoi, saxofonistul Cristian Soleanu, vocalista Simona Nae.

***

Un al patrulea album discografic de jazz, finalizat ca muzică, grafică şi captare sonoră / masterizare îşi aşteaptă rândul la editare de către label-ul A & A Records: „Mioritic Stuff” al grupului „Balkanamera Jazz Q” condus de Liviu Mărculescu...

Florian Lungu
13 octombrie 2018