Deveniri sonore: „TETRISMATIC”

Neobositul, mereu investigatorul unor puţin explorate teritorii ale insolitului, artistul Cătălin Milea – muzician cu imensă experienţă, deşi numără de abia cifra 45 pe răbojul anilor (absolvent al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, apoi „bachelor” în anul 2010 la Prins Claus Conservatorium din Groningen, Olanda, doi ani mai târziu „master degree” la The Hague Royal Conservatory şi în aceeaşi perioadă dobânditor al burselor „Huygens Beurs” dată de Guvernul olandez şi „Nuffic”; dar şi cu studii urmate peste ocean la „Long Island University” din New York, câştigător al Competiţiei de jazz „Artistry of Dick Oatts and Young Musicians”; un timp, membru al „European Youth Jazz Orchestra” condusă de notoriul dirijor Peter Herbolzheimer; a fost aplaudat pe podiumuri faimoase precum „Brussels Jazz Marathon”, „The Hague Jazz Festival”, „Ankara Jazz Festival”, s-a produs la „North Sea Jazz Club” şi „Concertgebow” – Amsterdam, „Porgy & Bess” – club vienez, a luat parte şi la alte similare sărbători muzicale de gen din Portugalia, Surinam, Indonezia, Cehia, desigur România, la turnee întreprinse în Italia, Austria, Germania, Elveţia; iniţiator şi redactor şef al revistei „Jazz Compas”; remarcabil saxofonist şi compozitor prolific, în subsidiar şi educator) – el ne propune prin albumul de faţă o captivantă aventură în emoţie, subsumată unui generic sugerat de nonconformistul joc video „Tetris” creat în iunie 1984 de inginerul sovietic Alexei Pajitnov!

Ceva mai vârstnic, saxofonistul protagonist Cătălin Milea a apărut flancat în demersul său interpretativ / creativ de mai tinerii, dar deopotrivă înzestraţii coechipieri Adrian Flautistu - contrabas (37 de ani), Liviu Negru - ghitară (31 de ani), Iulian Nicolau - baterie şi percuţie (27 de ani), iar drept invitată a li se alătura celor patru instrumentişti, doar în două dintre piesele incluse în disc, s-a făcut auzită vocalista Ana Maria Roşu (25 de ani).

          Dintru început, se cuvine să remarcăm că limbajul muzical abordat exclusiv în toate cele şase secvenţe – în fapt putem vorbi de un număr aproape dublu de contexturi melodic-ritmic-armonice, întrucât parte dintre piesele definite prin respectivele titluri încorporează nu una ci două secţiuni distincte, juxtapuse – aşadar limbajul muzical statornicit este unul modal, ceea ce conferă discursului sonor o benefică notă de modernitate... Aceasta, în circumstanţele potrivit cărora compozitorul însuşi îşi defineşte opera drept o întrupare sui generis de „sonorităţi acustice şi electronice, vintage şi moderne în acelaşi timp, o muzică cinematică, cu schimbări de dinamică, de atmosferă, neaşteptate şi surprinzătoare”. O altă trăsătură sine qua non a aglutinărilor sonore perindate pe disc relevă caracterul ludic sesizabil atât în conceperea temelor, cât şi în emanciparea variaţiunilor improvizate spontan. De aici prospeţimea, fluiditatea, vitalitatea muzicii!

Câteva succinte adnotări pe liziera audierii celor şase momente muzicale:

- „SAL NEGRA” – melodică alertă de factură bop expusă tematic la saxofonul tenor, dezvoltată în soloul veloce, de certă originalitate al ghitarei, secţiunea a doua a piesei oferind o temă mai lirică, cu variaţiuni pline de miez ale saxofonului tenor marcat de o intervenţie arco a contrabasului, continuată cu o improvizaţie ritmică a bateriei. Timbrul EWI (electronic wind instrument) utilizat de saxofonist nu s-a manifestat solistic, contribuind în schimb la edificarea complexelor armonice ce ale temei.

- „HOLY SHIFT” – creaţie încă mai originală, jucăuşă, alăturând două episoade distincte, întretăiate de efecte bizare. Dublând tempo-ul, bateria precede / prilejuieşte un interludiu ameţitor de rapid al saxofonului, conducând la cele patru sunete-pilon citate din celebrul standard „Giant Steps” al lui John Coltrane; pornind de la cele patru sunete, saxofonistul construieşte o inspirată improvizaţie care re-impune în final tema iniţială repetată obsesiv.

- „WINLOSS” – o introducere quasi meditativă, aducând cu sine picante disonanţe, anticipează enunţarea temei propriuzise ce cantonează într-o formulă intonată la unison atât instrumental, cât şi asociată cu glasul mlădiu al Anei Maria Roşu; formula se insinuează ca suport al creionării unor admirabile caligrafii solistice imaginate cu gust de saxofonistul Cătălin Milea, apoi de ghitaristul Liviu Negru, pentru ca finalul piesei să se materializeze în rostirea sonoră a unei noi formule.

- Intervalul melodic de cvintă apare drept generator al materialului muzical propriu temei „GAME OVER” – o piesă-vitrină al cărui puzzle înşiruie solourile de certă ţinută ale celor patru instrumentişti: saxofonistul, ghitaristul, contrabasistul (arco) şi bateristul.

- Cea mai melodioasă piesă a discului, „DO THE TRICK” ne trimite cu gândul la însorita Americă latină. Saxofonistul compozitor şi leader derulează aici două consistente şi valoroase momente solistic-improvizatorice, ce bordurează între ele o intervenţie nu mai puţin inventivă, reuşită a ghitaristului, acesta apelând la un efect distors ce s-a dovedit oportun în context.   

- Melopeea-epilog, foarte expresivă, umanizată odată în plus de timbrul vocii calde, nuanţate a cântăreţei Anei Maria Roşu, „JIZZNICKERY” s-a dorit o anume versiune de concluzie muzicală, propunând ca interval generic terţa în configurarea acompaniamentelor: voce plus saxofon, voce plus ghitară. Solourile de saxofon tenor, de contrabas (susţinut de astă dată de Adrian Flautistu în pizzicato) au fructificat într-o manieră intens creativă materialul tematic. Şi întrucât autorul a vrut să sublinieze importanţa pe care o acordă ritmului, el a configurat o formulă încă mai sofisticată atribuită glasului feminin dublat la unison de saxofon, drept stimulent incitant pentru bateristul Iulian Nicolau care şi-a concretizat cu aplomb evoluţia solistică, talentul şi fantezia fiind investite generos într-o dezinvoltă disponibilitate de a clădi şi combina arhitecturi ritmice.

„TETRISMATIC” – un album venind să demonstreze maturitatea conceptuală şi interpretativă a unui muzician român autentic, Cătălin Milea, dar şi a acoliţilor lui întru jazz. Un album care se cuvine ascultat şi reascultat, spre a pătrunde tot mai profund în lumile de frumuseţi sonore pe care realizatorii discului le-au scanat perseverent.

Florian Lungu

23 ianuarie 2023

Foto: Dragoş Cristescu

Artwork – copertă: Alex Milea