JAZZ SUB STALACTITE

Titlul generic al prezentelor rânduri n-ar trebui luat în considerare ad-litteram, căci s-ar dori mai curând o metaforă, deşi nu a fost foarte departe de adevăr, adică de interiorul mai adânc al peşterii, „tapetat” cu stalactite... O întâlnire live cu jazzul într-un amplasament atât de insolit precum în incinta unei peşteri reprezintă aprioric, ea însăşi, un fapt de legitim interes!
Pentru o atare inovativă şi ispititoare sărbătoare muzicală – aflată la ediţia I în răstimpul 2 – 4 iulie 2021 (precedată însă în 2020 de o ediţie-pilot) – podiumul a fost edificat la intrarea în Peştera Ialomiţei având în faţă plasate scaune şi bănci aduse anume pentru auditori. Anvelopant, bizar, deosebit de pitoresc, ambientul s-a dovedit fascinant, scena dizolvându-se parcă în decor, minionă, dominată copleşitor de două impunătoare falduri de stâncă luminate color, contopite în înalt, ca într-un triunghi la mulţi metri altitudine! Printre alte privilegii ale locului, să avem în vedere, de asemenea, aerul atât de pur al munţilor Bucegi şi răcoarea de invidiat în zile cu temperaturi caniculare...

Ideea de a armoniza acest feeric cadru natural cu rezonanţele captivante ale improvizaţiilor jazzului i-a aparţinut lui Sebastian Gheorghiu, manager al UCIMR – adică pe înţeles, elongat, Uniunea de Creaţie Interpretativă a Muzicienilor din România – instituţie şi destoinică echipă organizatoare a evenimentului „THE JAZZ CAVE FESTIVAL”. Joncţiunea artei creativităţii  sonore cu speologia – iată un proiect temerar, dar nicicum lesne traductibil în practică, fie şi dacă ne referim doar la dificultăţile transportării în amonte a unor tone de materiale în circumstanţele de vitregie ale abruptelor căi de acces. Dar cu eforturile şi dăruirea celor implicaţi, reuşita a triumfat!
În ceea ce de fapt ne interesează, din punctul de vedere al ţinutei artistice, este de remarcat înainte de toate calitatea line up-ului, evidenţiind intenţia organizatorilor de a promova preponderent virtuţile şi împlinirile noii generaţii de muzicieni autohtoni valoroşi.
De menţionat că pe lângă recitalurile propriuzise ale grupurilor de jazzmani consacraţi invitaţi la Festival, preconizate a se derula cu începere de la orele 13, 15 şi 17, au evoluat sâmbătă 3 iulie şi duminică 4 iulie de la ora 11 în ceea ce am putea numi recitaluri-matineu, formaţii de tineri şi foarte tineri interpreţi aflaţi în postura de aspiranţi la caratele consacrării. Ne referim la ICON ARTS PERCUSSION GROUP, alcătuit din junii instrumentişti Cosmin Dumitru, Maribel Petean, Marc Pocola, Patricia Niculae cântând la marimba şi alte instrumente de percuţie propriile creaţii şi piese compuse de Vadim Neselovsky, Mark Glentworth, Chick Corea, Astor Piazzolla, Jesus Salvador Chapi şi de mentorul tinerilor artişti, vibrafonistul Alexandru Anastasiu, grupul fiind aplaudat sâmbătă dimineaţa; iar duminică, sub denominaţia „YOUNG ARTISTS ON STAGE” a urcat pe scenă ALEX ŞVEŢ BAND (numit şi BOURBON JAZZ UNIT), reunindu-i pe liderul Alex Şveţ la pian, pe Geea Popescu - voce, Andrei Frâncu - bas şi Cosmin (Betty) Marin - baterie, talentaţi interpreţi ai unor cover-uri precum cele semnate de Irving Berlin, Stevie Wonder, Leon Russell, Tracy Chapman ş. a.

Efectiv, „THE JAZZ CAVE FESTIVAL” ediţia I a luat startul vineri 2 iulie la ora 15,00 cu primele sunete emise de IRINA SÂRBU BAND din Bucureşti, reverberate de fortificaţiile naturale de piatră ale Peşterii Ialomiţei. Apreciata vocalistă şi actriţă Irina Sârbu, participantă prin ani la peste cincizeci de festivaluri de jazz şi de teatru, şi-a încântat auditorii cu un program divers şi atractiv ce a inclus teme standard ale repertoriului internaţional de jazz, ca „SWEET GEORGIA BROWN” de Ben Bernie şi Maceo Pinkard, „BUT NOT FOR ME” compusă de George Gershwin, „UN MIC CUVÂNT” – autor Richard Oschanitzky, „RHYTHM-A- NING” – creaţie a lui Thelonious Monk, „LOVE FOR SALE” de Cole Porter, dar şi melodii pop româneşti precum şlagărul lui Nicolae Kirculescu „AŞA ÎNCEPE DRAGOSTEA” şi cântecele folclorice autohtone „CĂLUŞARII” & „CIOCÂRLIA”. Glasul ferm, suplu şi mlădios al protagonistei a fost agrementat în plan instrumental cu fidelitate şi bun gust de admirabilii coechipieri Puiu Pascu - pian, Ciprian Parghel - ghitară bas şi Tudor Parghel - baterie electronică.
Bucurându-se de popularitate în rândurile tinerilor ascultători, vocalistul keyboard-ist Ovi Cernăuţeanu a apărut însoţit de câţiva foarte buni interpreţi: Sorin Zlat - pianist de elită, Sheby Yoo - apreciat basist, Marius „Ciupi” Ciupitu - baterist inventiv şi, împreună cu ei, fraţii Cezar Cazanoi - flaut, taragot, nai, saxofon alto şi Anatol Cazanoi - ţambal. Am putea estima al lor recital drept un moment de o culoare aparte în economia Festivalului, mereu surprinzătorul Ovi înfăţişând celor prezenţi nemaiauzite îngemănări ale unor hit-uri internaţionale cu reverberaţii folclorice româneşti, ca „WHAT I’D SAY” cu „BREAZA”, „SÂRBA ÎN CĂRUŢĂ” cu„PLAY THAT FUNKY MUSIC”,„ATTENTION” cu „CIULEANDRA” „MARY ANN” cu „FOAIE VERDE ŞI-UN CHIPER”, pe lângă acestea şeful formaţiei incluzând şi compoziţii proprii, ca „AM HÂRTIE-N PANDEMIE”, „INIMA N-O MAI RABDĂ”  şi „SUITA INSTRUMENTALĂ”.
Cu şase creaţii ale notoriului muzician argentinian Astor Piazzolla, între care cele intitulate „MILONGA”, „ADIOS NONINO”, „CALAMBRE”, vibrafonistul Alexandru Anastasiu, contrabasistul Cezar Knihinschi şi acordeonistul Fernando Mihalache – laolaltă trio-ul ACCORD VIBES din Bucureşti ne-au purtat pe aripi de sunet înspre climatul caracteristic traiectelor melodice, ritmurilor şi armoniilor latino americane – a fost sâmbătă 3 iulie începând de la ora 13.
Le-a urmat, la ora 15, SEBASTIAN BURNECI SEXTET din capitală cu un proiect care a alăturat exclusiv inspirate compoziţii ale liderului – „INTRO 1”, „FAKE NEWS”, „MINOR RIOT”, „BEHIND SOCIAL BARS”, „INTRO 2”, „RED IS THE COLOUR OF WINE”, „BALANCE”, „INTRO 3” („YOU’RE NOT YOURS”), „WEDDING SORROW”, „TAIL HUNT” şi „OUTRO”. Sextetul i-a integrat pe câţiva dintre cei mai buni instrumentişti solişti ai Big band-ului Radiodifuziunii Române – Sebastian Burneci - trompetă şi flugelhorn, Florian Radu - trombon, Adrian Flautistu - ghitară bas, plus tânărul şi virtuozul baterist Iulian Nicolau şi doi invitaţi din Bulgaria, pianistul Teodor Petkov şi ghitaristul Miroslav Ivanov.
Iar de la ora 17, am aplaudat TRIO-UL ALEX SIMU de componenţă internaţională: Luis Possollo, energic ritmician din Portugalia, sensibila, introvertita contrabasistă şi vocalistă Anna Zavorina din Rusia şi, desigur, românul Alex Simu, interpret de excepţie la clarinet şi la clarinet bas, compozitor al celor „Six processes of the universe” – nonconformistele secvenţe purtând titlurile „COME TO LIFE”, „HOLD TO LIFE”, „HEAR LIFE”, „WATCH YOUR SELF”, „HEAR AGAIN LIFE”, „LIVE THROUGH OUT”. Ca şi în fruntea grupului Arifa, apreciat combo de componenţă internaţională pe care l-a întemeiat şi condus cu câţiva ani în urmă, Alex Simu a dovedit odată în plus şi în formula de trio că este unul dintre cei mai pregnanţi, mai dotaţi muzicieni de jazz ai diasporei române actuale.

Şi a venit ultima zi festivalieră, duminică 4 iulie, când pe podiumul instalat la intrarea în Peştera Ialomiţei a urcat la ora 13 un valoros quartet de vârstă medie cu muzicieni din România şi Italia – PAOLO PROFETI EUROPEAN COLLECTIVE, avându-i componenţi pe bateristul italian Alessandro Rossi, pe experimentatul basist ploieştean Răzvan Cojanu, pe talentatul ghitarist bistriţean Ciprian Pop şi pe saxofonistul, compozitorul, aranjorul şi profesorul Paolo Profeti originar din Milano, dar stabilit în ţara noastră, component de marcă al Big band-ului Radio, fervent improvizator şi harnic performer pe scene live şi în studiourile de înregistrări. Şi în acest caz, evoluţia în faţa publicului s-a identificat ca recital de autor, Paolo Profeti fiind atât creatorul, cât şi iscusitul aranjor al celor cinci piese încrustate în program: „OCTOBER 6TH”, „HOPEFULLNESS”, „INNER IMPULSE”, „(R)EVOLUTION”, „ROBERT’S GLASSES”.

Incontestabil, fericita confluenţă asociativă a plăsmuirilor muzicale făurite spontan de doi dintre cei mai ingenioşi şi mai competenţi tineri jazzmani români contemporani, cu policromul suport vizual asigurat de partenerul lor, s-a materializat eficient într-un act artistic de excepţie cuantificabil de beneficiarii prezenţi drept unul dintre punctele culminante ale întregii derulări festivaliere. Excelând prin fantezie, prin maturitate creatoare – deşi vorbim despre doi artişti încă tineri – compozitoarea Ana-Cristina Leonte, interpretă vocală, la vioară, la percuţie, dar utilizând şi electronics şi compozitorul Alex Arcuş, mânuitor al saxofonului tenor, al flautului, al cavalului, al fluierului, al percuţiei, instrumentar completat de electronics, au întruchipat prin muzica lor un univers sonor-expresiv aparte, căruia Andrei Cozlac, specialist în efecte vizuale, i-a adiţionat acestui context o dimensiune în plus. În această conjunctură specială, cei doi au fermecat asistenţa prin creaţiile lor – marcate intens de spontaneitate – denumite „ZIDIREA”, „HEART CAVE”, „WATER FLOW”, „EVERYTHING”, „PROCESIUNEA”, „PASĂREA”, „GREEN CHURCH”, „DIFFERENT VOICES”, „LOVE RIDE”.

Ca o încununare şi totodată o concluzie fastuoasă a derulării acestei sărbători muzicale subsumată creativităţii improvizatorice, momentul epilog l-a etalat pe podium pe promotorul fervent, dedicat trup şi suflet acestei estetici inovative – pianistul, compozitorul şi profesorul Mircea Tiberian secondat în chip magistral de doi străluciţi companioni întru acest ineluctabil adevăr artistic contemporan, creativitatea: înzestratul contrabasist american Chris Dahlgren şi percuţionistul profesionist german Tilo Weber. Aglutinând toate ingredientele, ca şi varii constituente specifice tehnicii instant composing, cele două piese de ample dimensiuni „LOOKING FORWARD TO THE PAST” şi „BOTH SIDES OF THE RIVER”, ambele purtând autograful lui Mircea Tiberian, au avut darul de a reliefa înaltele cote ale măiestriei trio-ului.

Drept alte pertinente complemente ale evoluţiilor muzicale propriuzise sunt de menţionat: interesantul moment jam session în care la parterul Hotelului „Peştera” artista plastică Elena Nicoleta Albu a pictat live o pânză, inspirată nonşalant de frazele emise la saxofon tenor de Alex Arcuş; ca şi proiecţia filmelor „Mezzo forte!” (2019, regia Eugen Dediu), „Prova d'orchestra” (1978, regia Federico Fellini) – vineri 2 iulie ora 21,30 şi „Whiplash” (2014, regia Damien Chazelle) – sâmbătă 3 iulie, ora 21,30.

Nu şi-au precupeţit orele de neodihnă pentru ca acest reuşit eveniment artistic bine gândit şi judicios pus în pagină organizatorică să funcţioneze impecabil, sârguitorii colaboratori ai lui Sebastian Gheorghiu – între care Irina Macedonski, Gabriela Rădulescu, Manuela Clapon, Laurenţiu Schipor şi membrii echipei de sunet „Rental Audio Video System” (RAVS) – Ionuţ Androne, Adrian Achiţe şi Gabriel Pisoc, cu toţi meritând gratitudinea publicului.

Deşi la început de drum, „THE JAZZ CAVE FESTIVAL” – căruia îi dorim viaţă lungă în peisajul nostru cultural, a izbutit a oferi publicului nu mai puţin de cincizecişitrei de compoziţii originale şi aranjamente ale unor teme folclorice autohtone, secvenţe semnate de înşişi membrii grupurilor şi de alţi creatori români...

(Şi) de la autorul acestor rânduri – un sincer BRAVO!

Florian Lungu
2 august 2021

Foto: Mihai Benea

Legenda fotografiilor: Ana-Cristina Leonte & Alex Arcuş; Paolo Profeti European Collective