JAZZ DIVIN LA FEMININ (II)

Impresionant! Drept vizitator frecvent – şi fervent - al grădinii Clubului de Jazz şi Teatru „Green Hours” din Bucureşti, am fost prezent în acelaşi ca întotdeauna ospitalier habitaclu, în seara de 23 octombrie a.c. numărându-mă printre privilegiaţii jazzofili / fideli admiratori ai concertului unui quartet de top al tinerei generaţii de jazzmani români. Astfel, Ana-Cristina Leonte - vocal, vioară, fx (efecte sonore, realizate electronic), lideră de grup şi creatoare a tuturor secvenţelor din program, Albert Tajti - claviaturi, fx, Tavi Scurtu - baterie, Alex Arcuş - saxofon tenor, claviatură, fx, au înfăptuit cu temerară determinare un imperativ şi strălucitor act creativ. Deşi nu sunt adeptul estimărilor sentenţioase, am procedat dintru început la o atare afirmaţie categorică, fiindcă muzicienii aici numiţi, se află în ipostaza de a fi depăşit în mod cert – în ciuda tinereţii lor – faza tatonărilor, situaţi fiind acum pe traiectul certitudinilor ireversibile. Cu alte cuvinte spus, ca să apelez la o insolită exprimare a lui Gabriel Petric, ei au erupt efectiv într-o vrie ascendentă!

Pentru cei care o cunosc mai puţin, fie-ne îngăduit a consemna: existenţa pământeană a Anei-Cristina Leonte s-a iniţializat la Suceava, la 17 februarie 1989. De amintit un precoce contact cu scena la vârsta de patru ani şi studiul viorii la Liceul de Artă din urbea natală. Odată cu mutarea sa în capitală în anul 2008, a continuat instruirea muzicală la Clasa de Jazz condusă de prof. dr. Mircea Tiberian în cadrul Universităţii Naţionale de Muzică, cu licenţa absolvită în 2012, iar în 2014 încununată cu un masterat abordând tematica „Tehnicilor vocale extinse aplicate în muzica de jazz”. O carieră artistică extrem de bogată în proiecte, în iniţiative culturale şi realizări a impus-o în viaţa de concert şi pe podiumuri festivaliere, în ţară ca şi peste hotare – de notat, dintre acestea: Tîrgu Mureş Open Air Jazz Festival (2009), Jazz Etnika Fest (Vama Veche, 2011), Dracula BassFest (Green Hours, Bucureşti, 2011), SamFest Jazz (Satu Mare, 2012), Mediawave (Ungaria, 2012), Festivalul Internaţional „George Enescu” (2013), Festivalul Peninsula (Tîrgu Mureş, 2013), Green Hours City Jazz Fest (Bucureşti, 2014), Girona Accappella Fest (Spania, 2014), Alba Jazz (Alba Iulia, 2014, 2015), „Zilele Jazzului Românesc” la Budapesta (2015), Braşov Jazz Festival (2015), Dobrojazz (Tulcea, 2015), Danube Jazz Festival (Galaţi, 2015), Gardener Jazz Festival (Iaşi, 2015, 2016), Street Delivery (Bucureşti, 2016), Csiki Jazz Festival (Miercurea Ciuc, 2016), Electric Castle (Cluj, 2016), Waha (Covasna, 2016, 2017, 2018), Jazz TM (Timişoara, 2016, 2017, 2018), ICon Arts Transilvania (2017, 2018), Bucharest Jazz Festival (2017, 2018), Jazz in the Park (Cluj, 2018), 3D Immersive Sound Project at Nova Fest (2018), Szfera (Tîrgu Mureş, 2018), Băile Culturale Herculane (2018), Deva Jazz Fest (2019), Braşov Jazz & Blues Festival (2020). De asemenea, Ana-Cristina Leonte a cântat la Viena Radio Kulturhaus (2010) împreună cu pianistul Mircea Tiberian, violonistul Albrecht Maurer (Germania), saxofonistul Pierre Borel (Franţa) şi contrabasistul Chris Dahlgren (SUA), prezentând un proiect susţinut de Institutul Cultural Român; a reprezentat România în cadrul proiectului european „Cafes & Citizenry – The Roma Origins” evoluând în concerte în România, Ungaria şi Italia (2011-2012); a fost aplaudată în Stagiunea „Artist in Residence” (ArCuB, Bucureşti, 2017) şi în Stagiunea „Concerte pe acoperiş” (Filarmonica de Stat, Sibiu, 2020); a fost prezentă şi în proiectul cultural susţinut prin AFCN denumit „Laboratorul de voci” (2018); s-a implicat, atât organizatoric cât şi artistic în proiectul de revitalizare culturală în sate din Transilvania „Artist in Chruch” constând în ateliere cu copiii şi spectacole multimedia cu muzică live originală în patru locaţii: Biserica Evanghelică din Floreşti, Conacul Apafi din Mălâncrav, Biserica Evanghelică Fortificată din Viscri şi Biserica Evanghelică Fortificată din Alma Vii. În primăvara anului 2014 a compărut ca solistă invitată a Big Band-ului Radio în show-ul Gala Premiilor Radio România Cultural (urmat de un concert la Viena în formulă de quintet, sub egida Institutului Cultural Român), a colaborat cu aceeaşi orchestră în februarie 2017 la Sala Radio în concertul „Jazz pe româneşte”. În perioada 2012-2014 a fost membră a grupului vocal Jazzappella, într-o activitate concertistică intensă şi în realizarea CD-ului „De Crăciun”; a continuat din 2015 cu noua formulă a cappella Blue Noise, cu care a realizat şi albumul „Portrait”. În aceeaşi ordine de idei, de menţionat şi cooperarea cu Bucharest Jazz Orchestra pentru albumul acestui ansamblu, numit „Poveşti din Bucureşti” lansat în 2015, cu Akim Hash pentru discul „Bless you and me E.P.” (2015) şi cu Paolo Profeti European Collective pentru CD-ul „Glide” (2018). Admirabila muziciană este câştigătoarea a numeroase premii la competiţiile de jazz, cum ar fi Marele Premiu – Cea mai bună trupă de jazz la International Student Jazz Festival de la Târgu Mureş (2012), Best Vocal Performance Award la Sibiu Jazz Competition (2013), Premiul Best New Jazz conferit la Gala Premiilor revistei „Sunete” (2014), titlul de Cel mai bun solist vocal adjudecat de ea la Festivalul Concurs Internaţional de Jazz „Johnny Răducanu” de la Brăila (2015). Activitatea componistică ferventă a Anei-Cristina Leonte s-a revelat odată în plus prin creaţiile proprii înscrise în discurile de autor „Secret Lover” (2014), „Angel Minus Wings” ce grupează compoziţii cu mesaj puternic şi teme diverse conectate la pulsul cotidian (2016), „Dream House” (2019) purtând autograful prescurtat A-C Leonte. În plurivalentele sale îndeletniciri raportate la arta sunetelor, a conlucrat rodnic nu doar cu muzicieni precum pianiştii Mircea Tiberian, Albert Tajti, basiştii Michael Acker, Chris Dahlgren, bateriştii Tavi Scurtu, John Betsch, Maurice de Martin, ghitariştii George Dumitriu, Sorin Romanescu, Juhasz Gabor, saxofoniştii Alex Arcuş, Alex Munte, Cristian Soleanu, Paolo Profeti, Pierre Borel, Mihai Iordache, trompetistul Sebastian Burneci, violonistul Albrecht Maurer, violoncelistul Răzvan Suma, vocalistele Maria Arsene, Marta Popovici, precum şi cu performerii Denis Bolborea, Cosmin Manolescu, Andreea Belu, Anamaria Guguian, regizorul de teatru Matei Grunberg, regizorii de film Nae Caranfil, Gabriel Durlan şi Germain Kanda, artistul vizual Andrei Cozlac. Cu dansatorul şi coregraful Cosmin Manolescu, Ana-Cristina Leonte s-a asociat în proiectul „Simple Plăceri”, proiect care promovează în manieră contemporană „fuziunea dintre mişcare, sunet şi natură, sub semnul întăririi spiritului de comuniune prin ritual, contemplare şi reconectare”. Să mai amintim de recitalurile „One Women Show” 100 % live în care a coroborat expresivitatea glasului ei cu vioara, cu sintetizatorul şi un sistem de live looping; ca şi proiectele „I Am You” cuprinzând workshop-uri, unul pentru copiii din zona rurală a Transilvaniei şi unul specializat pentru vocalişti, derulat în capitală.

Cât îl priveşte pe claviaturistul, compozitorul şi orchestratorul Albert Tajti, acest „Ettore Bugatti” performant al tinerei generaţii de jazzmani autohtoni (născut la Piatra Neamţ la 7 iulie 1984), a urmat studii de compoziţie la Academia Naţională de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj cu profesorul Hans Peter Türk; debut la Festivalul de Jazz de la Sibiu cu vocalista / compozitoarea Elena Mîndru; spre a-şi completa pregătirea muzicală, a luat parte la cursurile ICon Arts, întâi ca discipol, între anii 2010 şi 2012 sub îndrumarea mentorului Mircea Tiberian, apoi a fost acolo profesor. Rezident din toamna anului 2011 în Bucureşti, s-a distins ca un fervent, competent şi devotat acompaniator, compozitor şi aranjor, conlucrând cu unii dintre cei mai apreciaţi muzicieni de jazz din România: cu vocalistele Ana-Cristina Leonte, Luiza Zan, Nadia Trohin, Cătălina Beţa, cu saxofoniştii Nicolas Simion, Cristian Soleanu, Lucian Nagy, cu ghitariştii Alex Man, Sorin Romanescu, Ciprian Pop, basiştii Michael Acker, Răzvan Cojanu, Vlad Popescu, bateriştii Octavian „Tavi” Scurtu, Laurenţiu Zmău. În diverse line up-uri, Albert Tajti a putut fi admirat pe scene selecte, ca Bucharest Jazz Festival, Green Hours International Jazz Fest, Alba Jazz, Jazz TM, Dobrojazz, EUROPAfest, Gardener Jazz Festival, Csiki Jazz, Street Delivery, SamFest Jazz, International Student Jazz Festival (Tîrgu Mureş), Smida Jazz Festival.

Ritmician de indiscutabilă valoare, bateristul şi producătorul Tavi Scurtu este deopotrivă unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai Anei-Cristina Leonte. Născut la Constanţa la 1 august 1980, dar stabilit încă din copilărie la Timişoara, Tavi Scurtu a activat din 1995 ca baterist şi programator alături de diverse formaţii şi artişti: Zobo G, Brigada Artistică Urbană (B A U), Jazz Credit, Funky Growl, Acum, Moody Stuff, Aquarium, Outernational Space Gipsy Consortium, Fragil, Ufo & Ummo, Aievea, Eldad Tarmu Group, East Village, Electric Brother, Mind Change, Iordache, Nicolas Simion – The Wild Dogs, Emy Drăgoi & Jazz Hot Club România, Khidja Cloud Society, Dan Bozo Mitrofan – New Dimension Quartet, Elena Mîndru Quintet, Lucian Nagy Quintet, Jazz de necaz, Cătălin Milea Hammond Trip, instrumentiştii Vlaicu Golcea, Sorin Romanescu, Johnny Bota, Tony Kühn, Eduard Jak Neumann, Adi Stoenescu, Răzvan Cojanu, DJ Leizaboy, DJ Vasile, Arthur Balogh, Lucian Ban, Alex Harding şi alţii. Activitatea lui neobosită s-a concretizat în apariţii pe scene de club, de concert şi de festival, de jazz şi de muzică electronică, din ţară şi din străinatate (TM Base, 48h, Gala Blues-Jazz de la Timişoara, Festivalul de Jazz din capitală, Ploieşti Hot Jazz Summit, Festivalul Internaţional de la Gărâna etc.), precum şi prin pregnante contribuţii la alcătuiri discografice: (B.A.U: „Dispersia”; Bega Blues Band: „Te Sponsorizez”; Pacha Man: „Drumul către Rastafari”; Moody Stuff: „All of Us”; Alexandrina: „Om de Lut”; Electric Brother: „Electric Brother” şi „Pe pământ”; Oigan: „Sex with Onions”; Aievea: „Cinema”; Eduard Jak Neumann Group: „Curtainbust”; Arc Gotic: „Pavilion Marilla”; East Village: „11 - Live at Green Hours”; Shukar Collective: „Rromatek”; Iordache: „One Life Left” şi „Suita Titan”; Ana Maria Galea Quartet: „I Know You By My Heart”; Norzeatic: „Exerciţii pe ritm de pace”; Vlaicu Golcea: „Noire-de-Bucureşti”.

Venit pe lume în data de 13 iunie 1986 la Chişinău, unde a absolvit Conservatorul, saxofonistul Alexandru Arcuş a fost cooptat în anul 2008 în grupul Trigon alături de care a participat la Son del Aire Festival (Spania), JazzaNova (Austria), Yaroslavl Jazz Festival (Rusia), Gărâna International Jazz Festival etc. şi s-a antrenat în proiectele inter-culturale Port of Cultures şi Moldova Call, prilej cu care s-a alăturat temporar lui Mark Alban Lotz (Germania), Paul Pallessen (Olanda), Jodi Gilbert (SUA), grupurilor The Shin (Georgia) sau Valts Puce Group (Letonia). A concertat atât în faimoase cluburi de jazz – precum Porgy & Bess (Viena) sau Onda Jazz Club (Lisabona) dar a fost aplaudat deopotrivă pe mari scene din Suedia, Olanda, Belgia, Germania, Rusia şi Ucraina. S-a stabilit din 2014 în Bucureşti, aici aderând temporar la Bucharest Jazz Orchestra, Three for Helen (proiect de jazz şi R&B), lucrând în parteneriat cu pianistul organist Adi Stoenescu iar în ultimii ani contribuind cu dăruire la reuşitele combo-ului condus de Ana-Cristina Leonte.

În memorabila seară de 23 octombrie, quartetul Anei-Cristina Leonte a fascinat audienţa, înainte de toate prin originalitate,modernitate şi interplay. Preaplinul ideilor muzicale izvorâte din imaginaţia ei fecundă, s-a întrupat în secvenţe sonore exultând de pregnanţă melodică, policromie timbrală, sugestivitate expresivă, insolite ca limbaj şi modalităţi de materializare, cuceritoare prin nota de o distinctivă francheţe. Genuina divă a serii a generat prin incandescenţa trăirii sale scenice valuri de căldură admirativă din partea publicului, binevenite în răcoarea serii. Iar partenerii demersului vocal solistic au excedat rolurilor de simpli titulari acompaniatori, aportul interdependent al tuturor impunându-se decisiv în plăsmuirea concretului sonor finit. Spaţii improvizatorice ample, inspirate, discursive, edificate pe temeiul unor proporţionări dezvoltătoare abil controlate de un bun simţ înnăscut, au venit să confere consistenţă şi savoare fiecărei creaţii, surprinzând prin inedit şi o notabilă diversitate, parcă nelăsând melomanilor răstimpul necesar sedimentării impresiilor...

Deşi una dintre piese s-a intitulat„KEEP IT SIMPLE”, am opina că, dimpotrivă, textura arhitecturilor sonore a fost densă, complexă, plină de plasticitate. Simptomatică ni s-a părut, de pildă, şi emulaţia spontan stabilită între Albert Tajti şi Alex Arcuş – intenţie dificil a fi sesizată de auditorii neprofesionişti – cei doi întrecându-se care mai de care în a suplini cu forţe claviaturistice proprii lipsa unui instrument (şi instrumentist) bas propriuzis!

Cantitatea şi calitatea indicelui de imprevizibil investit generos în creuzetul interpretării creative – iată cheia reuşitei depline a izbutirii conştient asumate.

Drept concluzie, să-mi fie permis să compun o salbă sinceră a nonconformistelor generice proprii celor unsprezece momente muzicale ale recitalului: dacă este să „SPEAK” despre magice „REVERIES” întreţesute „ÎNTRE NOI” – publicul pe de o parte şi minunaţii, poate puţin nebunii („MAD”) emisari pe de altă parte – ei, „SUFLETORII”, născători de lumi de frumuseţi pe scenă, am îndrăzni să considerăm că prin al lor captivant mesaj a răsărit – „RISE UP” – o nouă fraternitate a lor, „BROTHERS & SISTERS”, în aventura emoţiei: nu un sentiment rece, real în geroasa sa stare „CHILL & REAL” ci unul benefic, juvenil, nepătat, fără riduri (WRINKLES”), viabil într-adevăr („INDEED”)!

Florian Lungu
12 noiembrie 2020

Foto: Ana Maria Cordoş