JAZZ DIVIN LA FEMININ (I)

În răstimpul în care nemilosul virus a închis porţile teatrelor, ale sălilor de concert, ruinând minunatul consorţiu de suflet artist-spectator, refugiul l-am putut afla totuşi pe Calea Victoriei, în Edenul jazzistic de la numărul 120 – grădina-miracol a Clubului Green Hours străjuită de trei falnici copaci, înalţi cât blocul lângă care au crescut, cu frunze încă păstrând culoarea vitalităţii, (culoare întruchipată cu har de Margareta Pâslaru în inspiratul său hit „Lasă-mi, toamnă, pomii verzi”). Acolo, după momente autumnale magice petrecute în compania unor grupuri ca „Marius Vernescu Trio”, „Adi Stoenescu Quartet”, „Sorin Zlat Groove Garden”, „Sergiu Cioiu Trio”, „Laura Benedek – 7th Sense”, concerte păstorite de amfitrionii Voicu Rădescu şi Rozana Mihalache, am aplaudat cu fervoare producţiunile muzicale care le-au avut drept protagoniste pe patru exponenţiale personificări ale sexului frumos la puterea talent, evoluând succesiv în fapt de octombrie-noiembrie, în seri nu foarte răcoroase, ce au urmat unor amiezi călduroase urcate cu peste 20 de grade în termometru...

Ruxandra Zamfir (născută la Baia Mare la 24 februarie 1973) – o vocalistă de clasă... fiinţă sensibilă, introvertită, ce convinge printr-o temeinică educaţie muzicală şi prin calităţi interpretative care ar legitima o notorietate pe măsură, diminuată însă de marea ei modestie.

Absolventă a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării şi a Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti, posesoare a titlului de doctor în muzică, solista a debutat profesional pe podiumul Clubului Green Hours (în 1998, cu formaţia „Jazz Unit” diriguită de Lucian Ban); a susţinut recitaluri pe scene din Satu Mare, Sibiu, Cluj, Timişoara, Odorheiul Secuiesc, Oradea, în urbea natală Baia Mare, desigur în Bucureşti; şi-a caligrafiat autograful de primadonă a albumelor discografice CD numite „Being Green” (2008), „Wild at Heart”, (2017); a conlucrat prin ani cu pianiştii Mircea Tiberian, Petrică Andrei, basiştii Vlaicu Golcea, Arthur Balogh, saxofonistul Mihai Iordache, ghitariştii Dan Alex Mitrofan, Toni Kühn, George Dumitriu, dar – mai ales – începând din anul 1999, cu Sorin Romanescu, principalul ei partener scenic.

Fireşte, tot împreună cu remarcabilul mânuitor al celor şase coarde mi-la-re-sol-si-mi Sorin Romanescu (venit pe lume la 1 iunie 1968 în Bucureşti, absolvent al Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti dar şi al Institutului Politehnic; debutant ca instrumentist de jazz în 1991 cu grupul „The Newcommers” la Festivalul sibian; aplaudat în concerte şi festivaluri alături de pianiştii Marius Popp, Johnny Răducanu, Mircea Tiberian, Romeo Cosma, de Lucian Ban şi Sam Newsome – cu aceştia a înregistrat în SUA albumul „Romanian-American Jazz Suite”, de ghitariştii Alex Man şi Gyárfás István, de vocalista Luiza Zan, de saxofonistul Nicolas Simion, dar şi de „Big band-ul Radio” şi „Orchestra Naţională Radio”; desemnat „Muzicianul anului 2008 în jazz-ul românesc”; compozitor de muzică de teatru şi de balet), aşadar în duet cu numitul ghitarist, cântăreaţa Ruxandra Zamfir a întrunit pe merit sufragiile publicului de la Green Hours în seara de 22 octombrie a. c. Cu totală implicare afectivă, bun gust, capacitate de a stăpâni inflexiunile, nuanţele, coloratura timbrală inconfundabilă ale glasului, de a redimensiona prin filtrul propriei sensibilităţi imagini sonore familiare, cu o pronunţată tentă de modernitate a exprimării interpretative, Ruxandra Zamfir a încântat asistenţa prin programul oferit incluzând celebre teme standard ale jazzului – „COME RAIN OR COME SHINE” (Harold Arlen), „THIS MASQUERADE” (Leon Russell), „ST. JAMES INFIRMARY” (Joe Primrose), „YOU DON’T KNOW WHAT LOVE IS” (Gene de Paul, Don Raye) „SO IN LOVE” şi „NIGHT AND DAY” (Cole Porter), alternativ cu creaţii aparţinând unor genuri sonore limitrofe – ca acelea intitulate „LATELY”, „FRAGILE”, „50 WAYS TO LEAVE YOUR LOVER”, „SPACE ODDITY”, „I’M DERANGED” (piese ce poartă autografele lui Stevie Wonder, Sting, Paul Simon, ultimele două, ale lui David Bowie). Aceasta, datorită intenţiei de a-şi diversifica repertoriul, abordând deopotrivă, după propria mărturisire, secvenţe de „jazz, blues, folk, rhythm & blues, pop...”.

Tandemul voce-ghitară s-a vădit sintonizat ireproşabil, dincolo de orice rezervă. La rându-i, apreciatul ghitarist Sorin Romanescu, veritabil om-orchestră, ne-a impresionat prin opulenţa şi consonanţele / disonanţele armoniilor, prin inventivitatea traseelor improvizate ale derulărilor melodice de sunete. Fructificând cu benefică abilitate disponibilităţile electro-acustice ale ghitarei sale „cu pedale”, instrumentistul muzician – specialist şi în IT – a imaginat fascinante lumi sonore (în care a cântat „el cu el” conform procedeului PLL – Phase-Locked Loop), mirabil de sugestive!

Astfel că dialogul glas – instrument a reuşit a se evidenţia conceptual pe coordonatele unei complementarităţi întru totul cuceritoare! Să le urăm deci cu ardoare: „La mai mare”!!!

Florian Lungu
29 octombrie 2020

Foto: Dragoş Cristescu