Arta Sunetelor
O reţetă cu succes la public "A promite e nobil, a te ţine de promisiune e ceva burghez." O stare de normalitate care la noi a cam dispărut din zestrea morală a românului. Avem promisiuni neonorate în (cam) toate domeniile. Nu avem timp de ele acum. Brezoi Blues Fest tinde să devină cel mai important festival de blues din ţară. Promisiunile de interviuri premergătoare festivalului sunt aproape îndeplinite. Unele întârzieri sunt bine motivate, astfel că, mă aştept ca la faţa locului să vă putem oferi şi alte convorbiri, la fel de interesante şi inedite, cu artişti puţini cunoscuţi publicului din România, amatori sau fani de blues. Sax Gordon este un artist care se exprimă cu sinceritate atât pe scena de concert cât şi în interviul acordat revistei noastre virtuale, în exclusivitate. Iată prima sa întâmpinare: "Salut! Îmi pare rău pentru întârzierea în a-ţi răspunde, viaţa mea a fost foarte ocupată cu tot felul de treburi. Aşa cum mulți muzicieni trebuie să facă în aceste timpuri, trebuie să am grijă de afaceri, de rezervare, de promovare, de logistică mai mult chiar decât de călătorii și cântări. Am avut o săptămână la dispoziţie să mă ocup de anumite lucruri înainte de-a pleca într-o călătorie în Franţa şi Belgia, dar am păţit un necaz cu o ţeavă de apă din casa mea, fapt ce mi-a provocat multe probleme... De asemeni, am fost chemat să înregistrez un nou album în California pentru chitaristul Junior Watson, aşa că nu am avut timp să fac tot ce trebuia să fac. Sunt în avion spre Paris acum, aşa că am timp să încerc să răspund la întrebările tale..."
"He is an EXCELLENT player, nice fellow with a great sense of humor... unless he’s changed since I last saw him." (Charlie Musselwhite) Gordon a cântat în toată lumea, în Europa, Australia, America de Sud, Africa, America Centrală, Scandinavia, Caraibe şi desigur, peste tot în America de Nord şi a concertat în deschiderea unor giganţi ca The Rolling Stones, B.B. King şi Neville Brothers. Are un terific debut în anul 1998, Have Horn Will Travel, album mult apreciat de critică, ce l-a propulsat ca un artist de mare fineţe şi naturaleţe în blues şi jazz. Aşa cum îi stă bine unui mare muzician, Sax Gordon ne dovedeşte că are simţul umorului şi o bogată cultură muzicală din care spicuim pentru dvs.: "Să nu uităm că prima lansare a celebrei etichete Sun Records a fost o piesă instrumentală cântată la saxofon! La vârsta de 16 ani, vrăjitorul alto, Johnny London, a apărut pe single-ul Sun Rec. nr. 175, cu piesele Drivin 'Slow / Flat Tire, lansat în martie 1952. Bucurați-vă de sunetul său puternic şi de acea expresie grozavă cu nişte note lungi extinse. Sun Records a lansat câteva melodii destul de bune după aceea de artişti obscuri cum ar fi... Elvis Presley, Scotty & Bill. Mă întreb ce s-a întâmplat cu Johnny London? Am fost norocos să cânt cu câţiva artişti originali de la Sun, cum ar fi Rosco Gordon şi James Cotton. P.S. Prima înregistrare a Chess Records a fost un hit instrumental la saxofon! Bineînțeles că este cea numărul 1425 din anul 1950 de către marele Gene "The Boss" Ammons (probabil preferatul meu!), care a cântat cu sextetul său, My Foolish Heart şi Bless You cu Mary F. Graham la voce." Sax Gordon este un artist foarte talentat şi modest deopotrivă. Deşi stăpâneşte cu brio reţeta de succes la public, am putea spune, la orice public, Beadlejuice este prietenul audienţei şi va veni şi alături de noi să se bucure de acest eveniment, fără egal în România rurală, Open Air Brezoi Blues Festival. Sunt recunoscător lui Andy Lösche pentru sprijinul oferit în realizarea acestui interviu. Radu Lupaşcu Foto: Courtesy of Andy Lösche Interviu cu Sax Gordon Mă bucur că ai fost invitat la festivalul de la Brezoi! Showul tău va aduce multă bună dispozitie şi antren. Te ridică brusc de pe scaun şi leagă prietenii. Primele întrebări curg firesc. Nu îţi este greu să întreţii această stare emoţională de recreaţie şi voie bună? Care este echilibrul muzical dintre intelect și suflet? Sunt foarte fericit să vin şi aştept cu nerăbdare să întâlnesc un nou auditoriu în Brezoi! Echilibrul muzicii nu este ceva la care m-am gândit când am început să cânt. Am cântat muzică pentru că a fost distractiv (şi apoi am aflat că aş putea face şi nişte bani, aşa că nu trebuia să-mi găsesc un loc de muncă, fiindcă, trebuie să-ţi spun, nu mi-a plăcut asta!). Îmi place să mă distrez, dar vreau şi publicul să simtă ceva aidoma mie. Indiferent ce se întâmplă sau cât de mult intelect intră în ea, MUZICA trebuie SĂ AIBĂ sentiment și SUFLET... Se ştie că pentru a râde omul foloseşte acţiunea a peste 15 muşchi. Starea noastră se schimbă şi ardem foarte multe calorii. Când vom dansa pe muzica ta probabil că vom scăpa şi de stresul cotidian. Ăsta este şi rostul acestui festival de 4 zile. Tu cum te relaxezi? Mă relaxez pe scenă. Aici mă simt acasă. Mă relaxez, de asemenea, în avioane când nu am ceva de făcut, lucruri pe care musai trebuie să le fac! Altfel nu am prea mult timp să mă destind, mai ales că trebuie să lucrez cam tot timpul. Am deasemeni, momente de relaxare când gătesc sau cu muzicienii din trupă după un spectacol sau când ieşim într-un restaurant... În drumurile lungi dintre spectacole, ascultăm muzică și vorbim, sau facem câte o plimbare în jurul unui oraş nou de pe drum sunt, de asemenea, momente frumoase de recreere. Sper că muzica noastră va face ca toată lumea venită la festival să se relaxeze şi să ardă multe calorii!
Îl cunosc pe Terry Hanck! Am stat în casa lui când am făcut niște concerte împreună. Este un mare cântăreț și un foarte bun saxofonist. Amândoi împărtăşim o mulțime de influențe similare, întocmai ca marele interpret şi cântăreț Junior Walker, cel de la Motown Records din anii '60. Acest stil nu este Jump Blues, este Soul Music, Rhythm & Blues și Funk! Îmi place Swingul care are la bază Jump Bluesul, dar este doar o parte din marea tradiție americană a ritmicităţii saxofonului. Artiştii de la Earle New Orleans Rock & Roll, precum Fats Domino şi Little Richard s-au bazat foarte mult pe saxofoane, atât în formaţia proprie de susţinere, cât şi pe soliştii de la Memphis Soul, Otis Redding şi Rufus Thomas, care foloseau întotdeauna secțiuni de suflători pline de saxofoane, voci mari din blues cum ar fi B.B. King, Buddy Guy, Elmer James, Otis Rush, Albert King, Magic Sam, Howling Wolf etc., toţi aceştia foloseau saxofonul. Apoi, mari voci din soul și funk, precum Aretha Franklin și James Brown, au adorat saxofonul. Îmi place toată această muzică și încerc să găsesc cele mai bune și mai interesante capabilităţi ale saxofonului din toată această istorie pentru a mă ajuta să creez un sunet captivant și bun pentru showul meu. Ai început să cânţi cu Champion Jack Dupree? Primul tău album solo, Have Horn Will Travel, a cucerit audienţa şi ai pornit în turnee în lumea întreagă. Ce lecţie ai învăţat de la celebrul pianist de boogie-woogie...? L-am întâlnit pe Champion Jack Dupree o dată când s-a întors în SUA după ce a petrecut decenii în Europa. El a revenit pentru a fi prezentat în programul marelui New Orleans (locul său de baştină) Jazz & Heritage Festival şi producătorului Ron Levy (fost pianist/organist al celebrilor B.B. King și Albert King) care a profitat de această ocazie pentru a-l înregistra pentru labelul Rounder / Bullseye Blues Records (n.r. Back Home In New Orleans, 1990 şi One Last Time, 1993). Am lucrat cu Ron la alte înregistrări pentru această casă de discuri, așa că am fost norocos să fiu implicat. Mai târziu, când lucram în formaţia lui Duke Robillard, mi-au oferit şansa de a-mi crea propriul album. Am beneficiat de ajutorul lui Duke şi a trupei sale de atunci, de suflătorii trupei Roomful of Blues care mi-au cântat pe câteva melodii, iar albumul a fost produs de Duke. Acesta m-a ajutat să fiu cunoscut mult mai bine în lumea întreagă. Foarte reuşit şi excepţional înregistrat, după părerea mea, You Knock Me Out, cel de-al doilea album, lansat tot de labelul Bullseye Blues & Jazz, având producător tot pe celebrul chitarist Duke Robillard. Provocatoare solicitarea confraţilor de pe album în piesa Lorenzo Leaps In....higher, higher, higher!? Ai reuşit să îţi dezvolţi propria "voce" a saxofonului şi să îl conduci pe coordonate jazzistice cu influenţe vizibile din blues, R&B, funk şi soul. O construcţie stilistică şi un mix de genuri care te-a condus spre acest seducător şi exuberant mod propriu de a cânta la saxofon. Este, dacă îmi permiţi, un cumul de clişee îmbinate armonios într-un expansiv puzzle. Cum ai reuşit să integrezi acest ademenitor instrument (dominant in lumea jazzului) şi să-i construieşti o personalitate verosimilă?
Ai lansat discuri în nume propriu şi ai colaborat la peste 100 de albume. Ai, de asemeni, o bogată agendă de concerte. Cunoşti limitele saxofonului. În ce condiţii saxofonul poate dăuna urechilor noastre? Să sperăm că saxul nu va deteriora nicio ureche! Doar dacă nu o fac prea tare, dar de obicei, asta e ceea ce fac chitariştii! (Îmi prezint scuze tuturor prietenilor mei, minunaţi cântăreţi la chitară!) De la cine ai primit porecla Gordon "Beadlejuice" Beadle? Sax Gordon este de la sine înţeles... "Beadlejuice" a fost un personaj amuzant dintr-un film. Lucrez cu Matt "Guitar" Murphy, pe care mulţi şi-l amintesc din filmul Blues Brothers (deşi el a realizat cu adevărat, o treabă cu mult mai importantă, acea înregistrare de clasic blues împreună cu pianistul Memphis Slim și mulți artişti ai faimoasei etichete a lui Chess Record precum Sonny Boy Williamson, Etta James, Buddy Guy, Howling Wolf, Muddy Waters, Chuck Berry etc., iar mai târziu într-un grup de succes cu muzicuţistul James Cotton), iar Matt și băieţii din grupul său mi-au întărit acest lucru. Ai cântat cu nume cunoscute publicului amator de blues de la noi, regretatul Smokin Joe Kubek, Ana Popovic, Duke Robillard, Raphael Wressnig, Alex Schultz, Mississippi Heat, Rick Estrin, Sharrie Williams etc. Este prima ta venire în România? Poţi să de dai detalii despre trupa cu care cânţi? Am cântat o dată în România şi de data aceasta vom avea aceeaşi trupă de susţinere, marele grup Luca Giordano din Italia, dar îl vom avea şi pe marele cântăreţ de muzică soul, Leon Beal din Boston. Suntem în turneu vara aceasta cu Leon, avem spectacole împreună în Italia, România, Elveţia şi Lituania. Este o voce grozavă şi puternică, cu o lungă istorie în muzica evanghelică din Statele Unite. Este o voce sentimentală, cu mesaj pozitiv care umple cântecele şi asta se va simţi în showul nostru.
Te ai născut în Detroit, te-ai specializat la Boston! Ce înseamnă pentru tine colaborarea cu Johnny Heartsman? M-am născut în Detroit, dar familia mea s-a mutat în California de Nord când eram tânăr. Johnny Heartsman a trăit şi a avut un spectacol periodic şi jam-session în Sacramento. Acolo l-am întâlnit şi am început să lucrăm împreună. Nu este bine cunoscut publicului larg, nici fanilor bluesului, dar muzicienii îl cunosc şi îl respectă. Pe lângă faptul că a fost un muzician fantastic la chitară, orgă și chiar flaut, el a fost cunoscut mai mult pentru că a ajutat pe alţi muzicieni. Odată am vorbit în culise cu un saxofonist din formaţia cântărețului Bobby Bland, care a spus că este din California. L-am întrebat dacă îl cunoștea pe Johnny Heartsman şi se ridică în picioare, ridicându-se peste mine (fiindcă era un om mare!) şi-mi spune: "Sunt atât de mare pentru că Johnny m-a hrănit când eram copil!" Da, Johnny m-a ajutat şi pe mine a fost cel care mi-a oferit primele mele concerte de blues şi m-a folosit pe înregistrarea piesei sale, "Shine On". Era doar o mică înregistrare de casete pe propriile înregistrări numite "Big J" records, dar asta însemna lumea pentru mine. Şi, în sfârşit, am găsit o copie pe eBay după aproximativ 30 de ani! În final, câteva cuvinte, te rog, pentru cititorii revistei noastre virtuale, Arta sunetelor. Cu toţii aşteptăm cu nerăbdare să vă vedem şi să împărtăşim muzică şi distracție (vom fi acolo cu voi, bucurându-ne de celelalte trupe când nu suntem pe scenă!) Este o mare plăcere şi onoare să putem veni la Brezoi să cântăm pentru voi. MULŢUMESC! Gordon
Interviu realizat de Radu Lupaşcu Foto: Caroline Alden
|
Home>Interviuri>Interviu cu Sax Gordon
Reproducerea textelor fara aprobarea autorilor este interzisa.
Articolele si fotografiile sunt protejate de legea Dreptului de autor (Legea nr 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe)
|
Bănuiesc că fiecare dintre dvs. se informează despre un artist sau altul înainte de a merge la
un concert sau mai ales la un festival. Cel de blues de la Brezoi are foarte mulţi artişti necunoscuţi (sau
mai puţin cunoscuţi) publicului amator de concerte pe viu. Gordon Beadle este unul dintre
artiştii bine aleşi de Răzvan Mihai Murgescu şi echipa lui pentru scena principală de concert. SAX
GORDON este unul dintre cei mai căutaţi interpreţi ai saxofonului de pe scena bluesului actual, atât
pentru studiourile de înregistrare, cât şi pentru cluburi sau diverse săli de concerte de pe glob. A cântat
mult în turnee şi a înregistrat cu nume faimoase din lumea bluesului cum ar fi: Jimmy Witherspoon, Matt
"Guitar" Murphy, Roomful of Blues, Jay McShann, Duck Robillard şi Luther "Guitar Junior "Johnson (care pe 11
aprilie a împlinit 80 de ani!). Zestrea sa de imprimări numără peste 100 de CD-uri, LP-uri şi single-uri, în
care a fost alături de alte nume clasice ale R&Bului şi bluesului: Pinetop Perkins,
Rosco Gordon, Jimmy McGriff, Champion Jack Dupree, Billy Boy Arnold, Charles Brown, Jimmy McCracklin şi Jimmy
"T99" Nelson. Din zona muzicii soul şi jazz, a fost invitat să se alăture altor nume
consacrate ale genului: Little Milton, Ben E. King, Martha Reeves, Clarence "Gatemouth" Brown, Herb Ellis,
James Cotton, John Hammond, Johnny Copeland, Howard Tate, Hubert Sumlin, Mighty Sam McClain, Charlie
Musselwhite, Johnny Johnson, Sherman Robertson şi Joe Louis Walker.
Stilul tău îmi aminteşte de câteva nume mari din jazz printre care i-aş menţiona Plas Johnson,
King Curtis sau Terry Hanck. Cine au fost idolii tăi şi cum ai ajuns să hotărăşti asupra acestui aşa numit
(jazz) jump blues?
Da, aşa este, exact cum spuneam mai devreme...! Sunt interesat de saxofon în Jazz,
Blues, Funk, Soul, Zydeco, Rock & Roll... Încerc să găsesc sunete şi idei care cred că vor ajunge la
audienţe diverse, lucruri care vor atrage favorabil atenţia oamenilor şi îi vor face să se simtă bineveniţi,
să danseze, să se bucure de-o seară minunată. Poate fi interpretat ca un stereotip de saxofon ce zburdă prin
jazzul modern cu un milion de note în fiecare secundă, însă aş vrea să reamintesc oamenilor că, saxofonul
poate fi o voce amuzantă, dar şi plină de suflet, în aceeaşi măsură.
“Music is a gift that we have been given, we have been charged with the obligation of
sharing. We should do so with humility, pride and enthusiasm!” (Leon Beal Jr.)
